Sinopsis Dovada

Geneza filmului Piesa Dovada a lui David Auburn s-a jucat in premiera la Manhattan Theater Club in mai 2000, apoi s-a mutat la Walter Kerr Theater, pe Broadway, pe 24 octombrie 2000. A devenit productia cea mai longeviva de la Amadeus incoace. Jeff Sharp, partener in compania newyorkeza de productie Hart Sharp Entertainment (Boys Dont Cry, You Can Count on Me), a citit prima data piesa sub forma scenariului anterior primei puneri in scena, la Manhattan Theater Club. A fost imediat cucerit de stilul lui Auburn. Mi-a placut grozav ce scrisese David si am intuit ca avea sa fie inceputul unei cariere solide a unui mare autor de teatru. Citind scenariul, nu l-am vazut imediat ca film. Abia dupa ce am vazut piesa mi-am dat seama ce potential cinematic are, spune Sharp. John Hart, partenerul de productie al lui Sharp, adauga: Am fost la un matineu cu Robert Kessel (un alt producator al filmului) si m-am indragostit imediat de aceasta piesa. Am gasit ca are o anume eleganta si ca ar trebui sa facem tot posibilul ca sa o transformam intr-un film. Multi se opresc asupra unor lucrari, dar apoi nu le finalizeaza. Noi nu alegem foarte multe, dar absolut tot ce alegem intra in productie. La momentul respectiv, Hart si Sharp s-au intalnit cu David Auburn si si-au prezentat ideile pentru film. Sharp explica: I-am spus lui David ca am vedea DOVADA ca un film care sa respecte traditia filmelor noastre anterioare. David a fost incantat ca am produs You Can Count on Me, pentru ca acesta fusese filmul lui preferat din anul anterior si pentru ca se baza pe un text al lui Kenneth Lonergan, care este tot autor de teatru. In lunile care au urmat, piesa lui Auburn a castigat Premiul Pulitzer 2001 pentru Drama si Premiul Tony 2001 pentru "Cea mai buna piesa", "Cel mai bun regizor" (Daniel Sullivan) si "Cea mai buna actrita" (Mary Louise Parker). Hart Sharp Entertainment a pornit apoi sa gaseasca regizorul potrivit pentru acest material.John Hart spune: Am considerat de la bun inceput ca John Madden era optiunea ideala pentru acest proiect. A citit piesa si i-a placut foarte mult, dar initial nu a 'vazut-o' neaparat ca film. Printr-o succesiune neobisnuita de evenimente, a ajuns insa sa revina asupra textului, pentru ca a pus el insusi in scena aceasta piesa la Donmar Warehouse din Londra, si a avut cu totul alt sentiment referitor la proiectarea ei pe ecran. Chiar inainte de a fi abordata de Hart Sharp pentru rolul lui Catherine, Gwyneth Paltrow a avut o experienta minunata, jucand rolul respectiv pe scena, la Donmar, in regia lui John Madden. Acesta a fost debutul ei in teatrul londonez si i-a atras elogii unanime din partea unei comunitati de critici recunoscute pentru scepticismul sau. Pentru ca fusese o experienta atat de buna, ea a acceptat rolul, explicand: Nu stiam ce program ne vom permite, iar John a vrut sa vada daca nu putem imparti scenariul, dar amandoi am fost atat de atrasi de acest material si am trait o experienta atat de extraordinara montand piesa, incat eram decisi sa incercam sa facem proiectul sa functioneze si ca film. Mai tarziu, in cursul proiectului, cand s-a stabilit ca o mare parte din film se va turna in Marea Britanie, Alison Owen (Sylvia, Elizabeth) s-a implicat in proiect, in cadrul echipei de productie. Iata ce spune Owen despre colaborarea sa cu John: John se implica atat de mult ! Este extraordinar. N-am mai colaborat niciodata cu cineva care sa lucreze cu atata pasiune si intensitate. A gandit totul, pana in cele mai mici amanunte, si, in ciuda faptului ca planuieste totul atat de meticulos, reuseste sa pastreze totusi o fluiditate si o spontaneitate reala in ceea ce face. Este un maestru al artei sale - as fi fericita sa nu mai lucrez niciodata cu altcineva. Este o fericire sa lucrezi cu el. Hope Davis, care joaca rolul lui Claire, este de acord: Sper ca John ma va mai invita sa colaborez cu el, in viitor. Este foarte energic, foarte concentrat pe ceea ce face. A inteles fiecare cuvintel din material, pentru ca mai lucrase si la piesa. Parea deja sa fi invatat replicile pe dinafara. E minunat sa te uiti la el, in timp ce se filmeaza. Sta langa monitor, rosteste cuvintele o data cu actorii, pe masura ce isi spun replicile. Este atat de implicat ! Ii place grozav sa filmeze si este extrem de placut sa lucrezi cu el. A fost una dintre acele oportunitati rare in care, de fiecare data cand regizorul se apropie sa iti dea niste indicatii, stii ca iti vor fi de folos. DOVADA marcheaza a treia colaborare a lui Gwyneth Paltrow cu regizorul John Madden. Cred ca John este extraordinar, fiindca intotdeauna gaseste ceea ce este adevarat, are idei si instincte clare in ceea priveste adevarul emotional si modul in care il poti exprima. Imaginile lui sunt foarte frumoase, stie minunat de bine sa spuna povesti si este un om adorabil ! E foarte placut sa te afli zi de zi in preajma lui, spune Paltrow. De pe scena pe ecran In aprilie 2002, Madden nu se gandea prea mult sa adapteze Dovada ca film. Era mai preocupat sa regizeze piesa. Madden explica: Scena de la Donmar este un spatiu mic, intim si ne-am decis sa reducem lumea fizica a piese cat mai mult posibil, pana la esenta: veranda si acoperisul, cam atat. Decorul se rotea intre secvente, izoland-o pe Catherine intr-un soi de spatiu subiectiv - sugera cum cineva tot suceste si rasuceste pe toate partile o idee, in mintea sa. De asemenea, acest lucru a avut efectul de a-i impinge pe actori inainte, aducandu-i mai aproape si facandu-i aproape tangibili - randurile din fata puteau realmente sa intinda mana si sa ii atinga. M-a izbit faptul ca mi se tot spunea cat de cinematica este aceasta experienta - era ca si cum ai fi urmarit un film. Madden a inceput sa se gandeasca la elementele esentiale: Textul este atat de bine scris, peisajul emotional atat de intens, caracterizarea foarte bogata si plina de acuratete, povestea este simpla, totusi plina de surprize si are un grad straniu de naturalism. De asemenea, este o piesa extrem de subiectiva. Si face salturi in timp. E o poveste cu mistere. Este vorba despre sentimentele oamenilor, percepute foarte de aproape. Naturalism, subiectivitate, salturi in timp, mister, prim-planuri: toate lucrurile pe care un film le poate reda foarte bine. Problema era sa ne dam seama cum anume. Distributia si personajele Cu un scenariu de Auburn si Miller care acum extindea povestea in mod foarte eficient de pe scena pe ecran, cu John Madden si Gwyneth Paltrow deja implicati, nu era dificil sa fie gasita o distributie extraordinara pentru acest film. Catherine / Gwyneth Paltrow Catherine a avut grija de Robert, de una singura, timp de aproximativ zece sau doisprezece ani. In perioada de remisie, cand Robert reincepe sa predea, ea decide ca el se simte suficient de bine pentru a-si putea relua si ea educatia, asa ca se inscrie la Universitatea Northwestern, ca sa studieze matematica. Nu isi poate finaliza studiile, pentru ca Robert este din nou doborat de boala, iar ea trebuie sa se intoarca sa aiba grija de el. Astfel, in cei trei ani de dinaintea mortii lui, intreaga ei experienta devine foarte intensa, aproape insuportabil de dificila, pentru ca principala ei responsabilitate este sa incerce sa il mentina lucid, pentru ca el sa poata spera si crede ca va reusi sa traiasca. Din perspectiva lui, asta inseamna ca va reusi sa lucreze din nou. Gwyneth Paltrow a fost complet acaparata de personajul Catherine, al carui rol l-a jucat la Donmar Warehouse, in Londra. Putem spune ca rolul i-a intrat in sange lui Gwyneth intr-un mod uimitor. Cred ca il respira intr-un mod in care ar fi foarte greu s-o faci, daca n-ai fi "trait" in pielea respectiva atat de mult cat a trait ea. Are o fragilitate instinctiva, esentiala pentru rol, dar si abilitatea de a absorbi oamenii in interiorul ei. Cred ca subtilitatea observatiei, profunzimea implicarii si felul in care se identifica ea cu personajul sunt absolut extraordinare, continua Madden. Hart adauga: Gwyneth are o gratie si o subtilitate extraordinara in interpretarea actoriceasca. Ajunge sa te atraga in propria ei experienta. Rober t/ Anthony Hopkins John Madden spune: In inima filmului - si cheia intregului sau mister - se afla personajul lui Robert. Este un matematician genial, care a facut niste descoperiri uimitoare, care au spulberat vechile granite, avansand in stiinta matematicii inca de foarte devreme, in viata lui, inainte de a cadea prada schizofreniei si instabilitatii mintale care il vor chinui pana la moarte. Robert a avut o influenta extraordinara asupra generatiei careia i-a fost profesor: a fost venerat de studentii sai, pentru ca facut descoperiri care au umilit tot ce se mai putea face dupa aceea, descoperiri suficient de puternice si de incitante pentru a-l convinge pe Hal ca multe alte momente de iluminare trebuie sa fie ascunse in lucrarile pe care Robert le lasa in urma lui. " Anthony Hopkins s-a bucurat sa accepte provocarile unui asemenea rol. Dupa cum explica el, Ma gandeam sa renunt sa lucrez o vreme, dar impresarul meu mi-a aratat acest scenariu, l-am citit si mi-am dorit sa il joc. Este un rol fascinant si un scenariu foarte bine scris. Nu gasesti prea des asa ceva. John Madden adauga: Rolul cere anumite calitati: forta si magnetism, cu eruptii ocazionale de turbulente vulcanice, dar si cu o blandete care echilibreaza totul si care ne permite sa intelegem natura relatiei lui Catherine cu el. Este greu sa ne imaginam cine ar putea intruchipa mai bine toate acestea in afara de Anthony Hopkins, care face aceste salturi, de la agresivitate stridenta la vulnerabilitate intensa, cu o abilitate care te vrajeste. Gwyneth Paltrow spune: Am avut mare noroc ca s-a decis sa accepte. Are o prezenta incredibila, uimitoare, si o profunzime extraordinara, pe care aproape ca poti sa o simti. A avut o viata uimitoare - si asta se vede clar pe fata si pe corpul lui. Este o forta puternica in viata lui Catherine, mai ales dupa ce el moare si ea simte golul urias pe care l-a lasat in urma pierderea lui. Este fantastic sa ai pe cineva cu aceasta prezenta covarsitoare, pentru ca se potriveste perfect cu acest rol. Hal / Jake Gyllenhaal Despre personajul Hal, Madden spune: Hal a profitat de faptul ca a cunoscut-o pe Catherine pentru a o intreba daca se poate uita prin hartiile tatalui ei, sus, in biroul lui, la scurt timp dupa moartea lui. Consimtamantul ei este insa pus la grea incercare, pentru ca Hal tot vrea sa revina, crezand ca totusi va gasi ceva. Se simte atras de Catherine de mult timp, dar este un tip sensibil si isi da seama ca nu e momentul sa navaleasca in viata ei. Este ferm convins ca ea ar trebui sa faca tot posibil pentru a-l comemora pe Robert si simte ca este responsabilitatea si datoria lui plina de pasiune sa gaseasca ceva si sa trieze tot ce a scris Robert, ca sa vada daca nu gaseste ceva de valoarea primelor lui lucrari. Jake se potriveste splendid pentru acest personaj. Nu e un rol usor de distribuit, pentru ca actorul trebuie sa includa coeficientul de tocilar pasionat de matematica, dar si sa cante intr-o trupa rock, si trebuie sa afiseze o pasiune irezistibila pentru acest subiect. Jake are o calitate unica de a acoperi aceste aspecte si, de asemenea, aduce o culoare anume intregii povesti, o nota de caldura si decenta de care ai nevoie, din cauza dimensiunii tradarii pentru care se face in mod nechibzuit vinovat in poveste. Cred ca este perfect pentru acest rol si acest rol este perfect pentru el, spune Madden. Gyllenhaal completeaza: Mi se pare interesant ca Hal intra in casa lui Robert, casa unui om care a descoperit cele mai incredibile lucruri, pentru a cauta un graunte de luciditate din partea acestui om, pe care il considera un adevarat zeu. O iubeste de departe pe fiica barbatului pe care il respecta, pana cand, in final, ajunge sa se impace cu ideea ca o iubeste pentru ea insasi. Pentru mine, aceasta este evolutia lui Hal. Claire / Hope Davis John Madden explica personajul Claire: Cred ca este un rol scris generos. In anumite privinte, personajul lui Claire poate fi perceput drept forta exterioara care nu intelege, dar, de fapt, personajul lui Claire este samburele de portocala care e stors si eliminat din oala familiei deoarece Catherine, fiica mai mica, are cu tatal ei aceasta relatie incredibil de apropiata, instinctiv simbiotica. Intr-un anumit sens, Claire a evadat, dar in acelasi timp ea a fost cea care a sustinut familia de departe. Acest aspect provoaca o frictiune uriasa intre cele doua surori, deoarece Claire vrea sa simta ca are si ea contributia ei, si este complet insensibila, intr-un fel, la tot ceea ce s-a petrecut in viata lui Catherine. Ea reprezinta fortele lumii exterioare, este lucrul care reuseste sa deschida totul. Madden adauga: Hope este un adevarat dar pentru acest rol. Este o actrita senzationala, pe care cred ca o cunosc toti cei din bransa si toti cei care au vazut un numar de filme independente. Are o anumita profunzime si un neasteptat sens al umorului, o interpretare extrem de bogata, stratificata pe niveluri si reusind sa dea viata acestui rol intr-un mod uimitor. Nu din vina textului, exista o anumita calitate a acestui personaj care ar putea aluneca foarte usor in satira, din cauza felului in care considera Claire ca este. Este un om care isi transforma viata in mit si exista aici capcane pentru actorul nepotrivit - in special in ceea ce priveste efectul pe care il are asupra lui Catherine, iar Hope este absolut minunata. Aduce acestui rol o complexitate deosebita, pentru ca relatia dintre cele doua surori sa capete o viata febrila. Este minunat. Povestea / Relatiile Gwyneth Paltrow apreciaza foarte mult mesajul acestui scenariu: Este un text foarte frumos, care exploreaza boala mintala si complicatiile ivite intre oameni, dar in final, de fapt, e o poveste triumfatoare, incurajatoare. Suntem alaturi de Catherine tot timpul, iar in final ea e capabila sa faca salturile de care este nevoie, pentru ca publicul sa creada ca va fi bine, va avea o viata interesanta. Cred ca aceste teme sunt de o sinceritate emotionala incurajatoare. Nu este deloc o poveste sumbra. Tata / Fiica Paltrow spune: In prezent, Catherine a renuntat deja la niste ani din viata ei, pentru a se muta inapoi in casa tatalui ei si a avea grija de el. S-a opus ideii de a-l interna intr-o institutie speciala, mai ales ca el a trait o perioada de remisie de noua luni si, la un anumit moment, ajunsese chiar sa tina din nou cursuri si sa discute cu studentii. Cred ca ea se gandeste mereu la posibilitatea ca el ar putea sa-si revina. Cei doi sunt foarte apropiati, intre ei exista o legatura stransa, o adevarata simbioza. Fiecare este forta care ii insufla viata celuilalt, deci atunci cand el moare, lumea ei se intoarce complet pe dos. Hopkins continua: Cred ca el e mandru pana la obsesie de fiica lui Catherine, pentru ca si ea este tot matematician. Si ea e geniala in felul ei. Catherine / Hal Paltrow spune: Catherine isi doreste sa fie singura, nu ii place ideea ca i-ar putea invada cineva casa care, ani de zile, a fost singurul loc in care se simtea in siguranta. Si totusi, fiind atat de singura, faptul ca la etaj se afla acest student la Matematica ii da un sentiment de confort, dar nu este foarte receptiva la prezenta lui. Cred ca ea se teme ca ar putea mosteni instabilitatea mintala a tatalui ei si cred ca este putin instabila si ca se agata de anumite lucruri care, in gand, ii pastreaza sanatatea mintala si o ajuta sa mearga mai departe. Apoi, cunoscandu-l pe Hal, lasa putin garda jos si devine mai disponibila din punct de vedere emotional, chestie care se intoarce impotriva ei si ii aduce un sentiment de panica totala. Catherine / Claire Jeff Sharp crede ca partneriatul dintre Paltrow si Davis a facut cu atat mai interesanta relatia pe ecran intre cele doua surori. Sharp explica: Hope Davis devine un personaj autentic, cu credibilitate artistica. Cand combini asta cu stralucirea de vedeta a lui Gwyneth Paltrow in rolul principal, obtii ceva cu adevarat extraordinar. Iar faptul ca cele doua joaca rolurile a doua surori face totul cu atat mai remarcabil, fiindca ele nu privesc neaparat din aceeasi perspectiva, iar Claire si Catherine au si ele perspective substantial diferite. Davis adauga: Relatia, asa cum este scrisa, contine toate complexitatile pe care le gasesti in interiorul unei familii unde exista multa competitie. Cred ca cele doua s-au luptat deja cu adevarat si, in adancul sufletului, se iubesc foarte mult, dar nu s-au impacat niciodata prea bine, nu si-au inteles reciproc punctele de vedere. Ca urmare, s-au lasat prinse intr-o inclestare uriasa, chiar daca au multe asemanari. Fundamental, chiar daca nu se inteleg prea bine, fiecare este tot ce mai are pe lume cealalta acum. DOVADA Madden explica: Dovada in sensul ei primar, dovada din titlu, se refera la o formula matematica in care o anumita conjuctura sau ipoteza, asa cum am intelege-o noi, poate fi demonstrata ca fiind adevarata prin deductie matematica. Filmul lanseaza aceasta presupunere teoretica pe fundalul experientei umane: un loc unde nu sunt de gasit asemenea certitudini. Robert Kessel continua: "Este un film despre multe lucruri, despre diversele aspecte ale unei dovezi si despre ceea ce putem dovedi despre sentimentele noastre si ceea ce mostenim de la parintii nostri. Dar filmul coboara la un nivel mai profund in aceste relatii, atat romantice, cat si de familie - cum incepi o noua relatie dupa o tradare, cum ne transformam in parintii nostri si cine isi asuma raspunderea de a avea grija de ei mai tarziu. David a reusit sa surprinda cu maiestrie toate aceste aspecte mai ample in piesa lui. Jeff Sharp adauga: Frumusetea piesei lui David consta in aceea ca, desi la baza ei se afla dovada, demonstratia matematica, David ne lasa in pace si nu ne obliga sa trecem prin vreo ecuatie matematica riguroasa, parcurgand textul. Totul este elegant intretesut in textura dramei, fara sa fie ostentativ sau strident. Anthony Hopkins si-a expus clar aversiunea fata de matematica. El afirma: "Nu stiu nici cat fac doi plus doi. Nu am o asemenea minte. Sunt fascinat de matematica, dar n-o inteleg deloc. Jake Gyllenhaal are aceeasi impresie: "Am fost cel mai prost elev din liceu la matematica. A fost materia la care m-am descurcat cel mai jalnic in scoala, asa ca nu m-a interesat sa invat prea multa matematica pentru rolul asta. Pentru mine, povestea se refera mai mult la aflarea adevarului emotional ascuns sub atata matematica.