Sinopsis Bean - O comedie dezastru!

Conceptul filmului Bean a fost dezvoltat de creatorii lui, Rowan Atkinson, Richard Curtis si Robin Driscoll, de acum citiva ani. Cel mai dificil lucru atunci cind realizezi un film este scrierea scenariului, de aceea ne-au trebuit trei ani sa facem acesta care nu numai a facut posibil filmul Bean dar care i-a dat personalitatii personajului nostru noi dimensiuni neexploatate pina acum. Pe la inceputul lui 1996 a fost luata decizia de a incepe productia filmului, atunci cind anumite aspecte ale acestui proces au fost puse la punct. Mel Smith era disponibil pentru a prelua regia filmului si Rowan avea o fereastra in programul sau care ii permitea sa inceapa filmarile pentru acest proiect. Producatorii executivi, Tim Bevan si Eric Fellner de la Working Title Films, au fost adusi in echipa de Rebecca OBrien in aprilie 1996. Scenariul in acel moment era departe de a fi terminat. De fapt, s-a lucrat asupra lui, a fost revizut si adaugit de Robin Driscoll pe tot parcursul filmarilor. Calatoria lui Mel Smith si a Rebeccai OBrien la Los Angeles in iunie 1996, a avut ca urmare angajarea scenografului Peter Larkin, cei doi fiind impresionati de stilul burlesc de design al artistului. Restul echipei a fost formata in timpul ultimei calatorii la Los Angeles, fiind cu totii localnici. Filmarile au inceput oficial pe 30 Septembrie 1996. Prima secventa ni-l arata pe Bean alaturi de David Langley intr-o plimbare pe Hollywood Boulevard, in Mustangul rosu decapotabil al lui David. Peter MacNicol numai ce ajunsese la locul filmarilor dupa ce gresise adresa si fusese intr-un alt platou de filmare. Putin mai incolo, in josul strazii aveau loc filmarile la Volcano - filmul dezastru. Spre deosebire de ceilalti membrii ai echipei, Robin Driscoll nu mai fusese niciodata in Los Angeles ceea ce s-a dovedit a fi foarte folositor pentru ca, scriind scenariul, vedea si el, ca si Bean, aceste locuri pentru prima data. Cele doua exterioare principale erau Grierson Gallery si casa familiei Langley. O cladire cu o extraordinara structura arhitectonica din sticla situata pe dealurile din Malibu a fost data drept galeria Grierson in film. Casa familiei Langley a fost aleasa din zona Pacific Palisades. Galeria era de fapt o casa privata aflata in proprietatea unui excentric arhitect de origine chineza, care, bineinteles, o si concepuse. Acesta era obsedat de faptul ca proprietatea sa ar putea fi distrusa de echipa de filmare, asa ca a fost nevoie de angajarea unui supraveghetor care sa urmareasca procesul de filmare 24 din 24, pentru a-l asigura pe chinez ca nimic rau nu se va intimpla. Casa se afla la 2000 de picioare inaltime, iar temperatura in interiorul ei ajungea chiar pina la 100 de grade F. Cind soarele batea chiar deasupra ei, casa se transforma intr-o sera uriasa. Pentru ca aceasta casa era situata atit de departe, s-au ivit citeva probleme tehnice. Cladirea ar fi trebuit sa fie inconjurata de un gazon, insa chiria a fost foarte mare asa incit era imposibila aranjarea unuit teren verde care ar fi cerut mult timp. Era de altfel si o alta problema la fel de serioasa - pentru a iriga terenul, apa trebuia pompata in susul dealului, iar despre asta nici nu putea fi vorba. Dar s-a gasit pina la urma o solutie: covorase verzi cu care s-a acoperit terenul din jurul casei si care imitau foarte bine iarba. Din pacate, cind a plouat, co-vorasele s-au inmuiat si au inceput sa emane un gaz toxic care mirosea foarte urit. Liz Matthews, cea care s-a ocupat de amplasarea locurilor de filmare, a trecut cu vederea un foarte important detaliu atunci cind a hotarit sa inchirieze aceasta casa - vintul de Santa Anna care bate pe la inceputul lui octombrie. Acesta este un vint cald, chiar foarte cald, care sufla pe dealurile din Malibu, iar daca numai o scinteie ar aprinde un fir de iarba uscata, aceasta ar putea degenera intr-un incendiu de mari proportii care ar cuprinde padurile din jur. Focul ar fi greu de invins din cauza vintului. Interioarele au fost filmate in citeva depozite sau hangare care fusesera initial proiectate de Howard Hughes pentru a-si construi un avion - The Spruce Goose. Cind au venit ploile, care urmeaza in mod traditional dupa vintul de Santa Anna, apa patrundea inauntru prin sparturile acoperisului si, in plus, era sunetul ploii care rasuna in peretii de tabla ai depozitului. Au trebuit, in concluzie, luate masuri speciale de protectie a echipamentelor. Burt Reynolds este unul dintre cei mai mari fani americani ai luiMr. Bean. Burt isi dorea atit de mult sa joace intr-un film alaturi de Rowan, incit el a fost cel care i-a contactat pe cei de la casting exprimindu-si interesul pentru acest rol. In acelasi timp, Mel Smith a fost foarte incintat de faptul ca va lucra cu Burt Reynolds pe care il admira de mult ca pe unul dintre cei mai de seama actori de la Hollywood. Toata lumea a fost de acord ca atmosfera pe platou era foarte placuta. Americanilor din echipa le-a facut placere colaborarea cu britanicii, prima de acest gen. Printre altele, acestia au remarcat cit de politicosi erau toti britanicii. Mai existau pe linga aceasta si alte diferente intre felul in care se purtau britanicii spre deosebire de ceilalti. Poate cea mai clara este obiceiul fumatului. In State este ilegal fumatul in platou, asa se face ca regizorului trebuia sa ii fie amintit tot timpul sa-si stinga tigara. In concluzie, fumatorii britanici se adunau in grup in afara studioului. Ceea ce americanii considera a fi ceai, nu era si pe placul britanicilor asa ca s-a facut o comanda speciala pentru ceai din Marea Britanie. O surpriza pentru britanici a fost cit de mult mincau americanii pe parcursul zilei de filmare. Dar existau mese incarcate cu tot felul de gustari pentru ca cei infometati sa le poata ataca oricind. Organizatorii s-au gindit, de asemenea, si la momentele in care puterile oamenilor din echipa incep sa scada dupa o zi de munca ce inca nu s-a terminat, si de aceea au pus la dispozitia lor un bar mobil cu cappuccino. Conform cliseelor despre americanii din Los Angeles care spun ca acestia obisnuiesc sa ia multe vitamine si sa bea tot felul de bauturi energizante, s-au facut provizii sanatoase pentru a raspunde corespunzator nevoilor membrilor americani din echipa. In legatura cu aceasta Rebecca OBrien ne spune: Oamenii au muncit mult si cu spor, fiind plini de energie tot timpul. Toti actorii americani isi amintesc cu placere despre colaborarea lor cu Rowan Atkinson. Avind in vedere faptul ca se muncea cinci zile din saptamina si ca scenariul se facea din mers, Rowan era foarte serios si dedicat muncii sale pe platou. Peter MacNicol a asemanat prietenia dintre personajul interpretat de el in film si Mr Bean cu cea dintre Ben-Hur si Masala si ne spune ca a juca alaturi de Rowan Atkinson este criminal de usor. Rowan s-a inteles foarte bine cu prietenul sau de pe ecran, Andrew Lawrence, care il interpreteaza pe baietelul de 11 ani, Kevin Langley. Rebecca OBrien a remarcat cit de natural jucau cei doi impreuna si cum improvizau mici secvente din film. Cind, in final, Bean apare imbracat asemeni lui Kevin, Andrew a fost cel care a conceput interpretarea acestei secvente. Filmarile din Los Angeles au luat sfirsit pe 26 noiembrie, la 3 dimineata. Ultima secventa filmata aici ni-l arata pe Bean scotocind prin magazia Galeriei, stergindu-i fata D-nei Whistler cu dizolvant pentru vopsea. Producatorii englezi au grabit foarte mult filmarile pentru a le termina inainte de Ziua Recunostintei, cind daca acestea ar fi continuat, onorariile membrilor din echipa s-ar fi ridicat la sume de neconceput. Inapoi in Londra s-au filmat ultimele secvente ale filmului. Filmarile au inceput aici pe 8 decembrie 1996 si s-au terminat pe 17 decembrie cind s-a turnat secventa din sala de sedinte a studiourilor Pinewood. Ironic, aceasta ultima secventa filmata, a fost prima in film reprezentind momentul in care comitetul Galeriei Regale Nationale il trimite pe Bean in vacanta in Statele Unite. Rowan Atkinson ii previne pe fanii lui Bean ca se vor reintilni cu personajul lor indragit pe marele ecran si nu la televiziune: Instinctul meu imi spune ca nu vom mai face nimic pentru televiziune de acum incolo. Nu stiu nici daca vom mai face alte filme pentru marele ecran. Totul depinde de faptul daca noi vom crede ca personajul mai poate fi explorat in continuare. Dar intii de toate, acest film va trebui sa fie un succes, pentru ca daca faci un film care nu are succes nu mai primesti din pacate, sansa de a mai face inca unul. Deci noi speram ca acest film va avea succes si poate, vom mai face si altele in viitor.