Sinopsis Am o slujba naspa rau

Despre film Dupa ce a fost ani de zile chelnerita prin diverse restaurante, scriitoarea Jennifer Higgie a simtit ca trebuie sa scrie un film despre experientele sale... sau sa se impuste? In timpul diferitelor sale experiente prin restaurante, Jennifer a avut parte de clienti nepoliticosi, clienti faimosi si sobolani in bucatarie, pentru a aminti doar cateva situatii.Cand a relatat toate aceste povesti fratelui sau Andrew, care lucra in media, au hotarat amandoi ca toti acesti oameni pe care i-a intalnit si situatiile in care s-a aflat ar trebui folosite pentru a scrie un scenariu. A rezultat o comedie de grup plasata intr-un restaurant din cartierul Soho din Londra. Jennifer crede cu tarie ca in fiecare loc in care a lucrat exista o energie fantastica - oamenii isi urau slujbele, dar le tratau ca si cum era ceea ce trebuiau sa faca pentru a-si atinge visul si asta a vrut ea sa descrie. Am o slujba naspa rau. Cine nu a spus-o? O cariera. Este ceea ce se intampla cand pierzi controlul unei masini pe o sosea uda si aceasta se loveste de un zid de caramida. Poti presupune ca este vorba doar despre trei chelnerite, un bucatar si o femeie care spala vasele, dar acestea se vad cao artista, o actrita, o amanta, o scriitoare si o filosoafa. Filmul trebuia sa fie denumit initial Waiting, pentru ca toate femeile, in respectiva seara si in general in vietile lor, asteapta sa li se intample ceva (incitant). Am o slujba naspa rau este in mod clar o comedie, dar are cu siguranta si ceva emotionant si dramatic. Regizorul Oliver Parker comenteaza faptul ca scriitoarea Jennifer Higgie are un mare talent de a scrie ceva care acum este extrem de amuzant si imediat rupe inimi, redand atat de bine viata reala. Itinerariul regizorului Imediat ce Oliver a citit scenariul a stiut ca este speciala - el s-a gandit ca pe de o parte este material pentru teatru, dar pe de alta parte este un material foarte stilizat din care ar iesi un film fantastic. Oliver a lucrat cu Jennifer timp de doi ani dezvoltand scenariul si a fost impresionat de capacitatea acestei scenariste de a scrie replici ce sunt acum foarte amuzante si apoi devin extrem de emotionale. Ca la multe slujbe, nu se intampla mare lucru - cu exceptia rasului, cantecelor, furiei, colapsului, intrigii, gatitului, minciunii, nuditatii, conversatiei, secretelor, iubirii, prieteniei, imbatranirii, urii, infestarii cu sobolani si a sosirii unei vedete de film. Scenariul lui Jennifer si regia lui Oliver surprind perfect toate aceste elemente. Construirea platoului de filmare Un platou cu doua camere reprezenta o idee destul de deconcertanta - cei implicati stiau ca va fi o provocare si sperau ca acest lucru nu va face ca filmul sa para unidimensional. Rezultatul a fost exact opus si ceea ce a iesit a fost perfect, iar platoul cu doua camere face ca publicul sa ramana concentrat. Scopul a fost sa se construiasca ceva care sa sustina 90 de minute de conversatie, iar platoul a fost inspirat de multe din locurile in care Jennifer a lucrat in trecut. Prezenta scenografului pe toata durata filmarilor a insemnat foarte mult, astfel ca fiecareelement din platou se potrivea perfect cu actiunea si atmosfera creata. Amplasarea restaurantului intr-un subsol a fost ideea lui Parker si a functionat foarte bine. Tavanul jos intretinea claustrofobia chelneritelor, in timp ce ferestrele sugerau viata reala de afara, catre care voiau sa evadeze. Restaurantul este el insusi un personaj. Este foarte intim asa ca se adapteaza personajelor din film . Publicul Toti actorii si echipa cred cu fermitate ca, Am o slujba naspa rau se adreseaza atat barbatilor cat si femeilor si asta datorita faptului ca fiecare spectator se va putea regasi intr-unul din personajele filmului. Personajele sunt autentice, se potrivesc cu Londra de astazi. Toate au aspiratii, in care se poate regasi oricine.