Sinopsis The International: Puterea banului

DESPRE FILM The International ne vorbeste despre doi oameni care au pornit o lupta impotriva unor forte cu mult mai mari decat ei insisi, spune producatorul Charles Roven.Suntem cu totii niste pioni intr-o lume a marilor corporatii, iar destinul nostru este alterat din cauza planurilor puse la cale de acestea in ceea ce ne priveste. Dar filmul sustine ideea ca oricat de insignifianti ne-am simti, totusi noi, oamenii, suntem singurii care putem schimba lucrurile. In film, agentul Interpol Louis Salinger (Clive Owen) si procurorul districtual adjunct din Manhattan, Eleanor Whitman (Naomi Watts) sunt hotarati sa aplice legea, pentru a-I pedepsi pe cel mai puternic dusman imaginabil: o banca internationala, cu tentacule financiare si politice care ajung pana in sanul guvernelor lumii. Desi telul lor pare de neatins, ei sunt hotarati sa aduca in justitie banca, care a dovedit ca nu se da in laturi de la nimic, inclusiv de la crima, pentru a-si urmari interesele. Daca povestea pare rupta din titlurile ziarelor, spune regizorul Tom Tykwer, este pentru ca presa este cea care a demonstrat ca bancile ne controleaza viata. Dezastrul in care ne aflam acum a inceput cand bancile i-au pacalit pe oameni incurajandu-i sa traiasca peste posibilitatile lor materiale, afirma el. Decizia bancilor are efecte extinse casele in care locuim sunt in pericol, slujbele noastre sunt in pericol, pana la urma, este periclitat chiar standardul nostru de viata. Finanta globala a creat un imperiu, impreuna cu liderii marilor corporatii exponenti care nu sunt votati de populatie exercitand o influenta enorma asupra politicii, economiei, vietii noastre de zi cu zi, controland pana la urma totul. Pasiunea de a explora eroismul indivizilor in lupta impotriva supra-puterilor, chiar daca lupta este evident inegala, a devenit marca distinctiva a lui Tykwer. Salinger nu lupta numai pentru a dezvalui infractiunile si crimele bancii, ci duce o intreaga lupta ideologica, explica regizorul. Guvernantii conduc lumea ca pe o afacere, ignorand cu buna stiinta faptul ca acolo traiesc fiinte umane, care sunt legate intrinsec de societatea in care evolueaza. Ei sunt niste mercantili pur si simplu, iar Salinger nu vrea sa aiba nimic de a face cu gandirea lor. Desi este o creatie de fictiune, The International a fost inspirit de drama reala care a fost asociata caderii Bancii de Credit si Comert International. Fondata la Karachi, in Pakistan, in anii 1970, de catre Agha Hassan Abedi, banca internationala s-a dovedit a fi cea mai mare operatiune de spalare de bani din istoria omenirii. Pe langa serviciile financiare pe care le presta, banca avea o linie de finantare pentru afaceri ilicite cu armament, pentru dotarea unor intregi armate de mercenari, informatii secrete si sustinerea terorismului. Anchetatorii judiciari din Anglia si Statele Unite au dezvaluit aceste infractiuni in 1991 cand s-a prabusit banca. Eric Warren Singer, scenaristul filmului, afirma ca scandalul BCCI a dat in vileag cea mai mare organizatie criminala din istoria omenirii. In ultimii cativa ani, culminand cu criza financiara actuala, am fost martorii escaladarii unei lacomii colective, dar ceea ce m-a fascinat pe mine in cazul BCCI a fost faptul ca aici era vorba de ceva mai mult decat lacomie; BCCI era banca pentru cei ce activeaza si au interese in lumea neagra si gri a serviciilor secrete, traficantilor de droguri, crimei organizate, si a dictatorilor din tarile lumii a treia, care-si praduiau propriile lor tari. BCCI era o banca ce presta servicii financiare complete pentru clientii sai. Daca vroiai sa-ti transfere banii oriunde in lume, fara a lasa nicio urma, sau daca aveai nevoie sa ucizi pe cineva, BCCI era banca in care puteai avea incredere. Iar ea actiona fara sa fie vreodata trasa la raspundere, pentru ca la serviciile ei au apelat atat organizatii teroriste sau ale crimei organizate, cat si guvernele lumii, inclusiv guvernul nostru. Desi BCCI a fost inchisa in anii 1990, mai sunt si astazi banci care se implica in acelasi tip de afaceri spalare de bani, promovarea sau adancirea unor conflicte, pentru a profita de datoriile pe care le presupune intretinerea unui asemenea conflict. Banca din filmul nostru este un fel de BCCI a secolului XXI, si exact ca si bancile din lumea reala de astazi, este mult mai sofisticata si distructiva decat predecesoarea ei. Aceasta BCCI de astazi a invatat din greselile trecutului si si-a creat organizatii cu structuri atat de complicate si de bizantine incat autoritatilor le e imposibil sa le probeze activitatile ilegale in fata justitiei. Desi scandalul BCCI a inspirat povestirea si scenariul, Singer spune ca filmul nu s-ar fi putut cupla la publicul modern fara ca ecouri similare ale unuiscandal financiar sa fie resimtite si astazi. Desi filmul isi are originile in evenimente trecute, era important ca el sa fie relevant pentru prezent si, din pacate, nu cred ca poate nega cineva existenta unui paralelism izbitor intre cele doua situatii. La vremea aceea, BCCI a fost cea mai mare schema de tip Carlo Ponzi (care a practicat un joc de tip Caritas), iar acum,ea a fost eclipsata de noul scandal Madoff (Bernard Madoff, fost presedinte al NASDAQ, care a practicat acelasi tip de joc piramidal, fraudand peste 50 de miliarde dolari). BCCI a fost una dintre primele banci internationale care au aplicat o practica agresiva de creditare, spune el, iar acum, intregul sistem financiar trece prin cea mai mare criza de la Marea Criza Economica, ca rezultat al acestei practici salbatice de imprumuturi si al manipularii datoriilor. Aceste practici de creditare, prin carduri de credit si companii de ipotecare imobiliara, nu fac decat sa-l indatoreze pe individul din tarile avansate si sa inrobeasca tari intregi din lumea a treia. Pe langa aceasta, spune Tykwer, fictiunea a permis realizatorilor filmului libertatea de a transforma totul intr-un thriller. N-am vrut sa ascundem esenta de thriller indaratul unor perdele de fapte si aspecte, ci sa dovedim cat de strans legate sunt acestea cu evenimentele din finanta si economia actuala, explica regizorul. Singer adauga, Am dorit ca acest film sa aiba puterea unui thriller adevarat din anii 1970. Am incercat sa realizam un echilibru intre un film care are greutatea unei dezvaluiri si viteza sau tensiunea unui thriller clasic, care este capabil sa raspandeasca panica. Ideea ca filmul The International sa fie turnat international, in patru tari de pe doua continente, a fost irezistibila pentru echipa de filmare. Producatorul Lloyd Phillips, un veteran al productiilor de facturi diverse, care cuprind filme de la Beyond Borders si pana la Twelve Monkeys, afirma, Realizarea filmelor, ca si multe altele in lumea de azi, a devenit mai globala. Studiourile filmeaza in Rusia, cand e vorba de Rusia, in China, cand e vorba de China, sau in India, cand e vorba de India. Imi place sa filmez in diferite parti ale lumii, pentru ca echipele de filmare sunt din ce in ce mai bune.Faptul ca am filmat in atatea tari, cand am turnat Puterea banilor, a necesitat o stricta planificare, dar rezultatul ne-a adus enorme satisfactii. DISTRIBUTIA Tom Tykwer si producatorii l-au avut pe Clive Owen in minte pentru rolul lui Salinger de la bun inceput, dar faptul ca l-au vazut pe Owen jucand exceptional in Children of Men a cimentat si mai mult idea in mintea regizorului. Cand am vizionat Children of Men, am stiut ca mi-am gasit actorul pentru rolul principal, spune Tykwer. Arata bine, dar purta pe fata epuizarea intregii lumi.El i-a imprumutat personajului acea singuratate si duritate, combinata cu o sensibilitate pe care-mi doream realmente s-o vad la Salinger. Owen s-a intalnit cu Tykwer la o cafea, in faza de dezvoltare a proiectului. Au constatat ca impartaseau aceeasi viziune despre personaj si in plus ca erau foarte compatibili, ca parteneri de platou. Clive se concentreaza foarte bine, dar pe langa asta, este si foarte amuzant. Intalnirea noastra mi-a aratat cum va fi cooperarea pe care o vom avea la treaba. A fost minunat. Cand lucrezi cu el estiimplicat cu seriozitate in productie, dar nu-ti pierzi umorul si bucuria de a lucra impreuna ceea ce este o rara placere. Salinger este un personaj principal neconventional, spune Owen. El nu este rafinat; nu e politistul care invinge cu sange rece banca cu activitati frauduloase. El e un agent Interpol schimbator, pasional, extrem de implicat, chiar infierbantat si obsedat, care incearca sa-i faca si pe altii sa inteleaga care sunt scopurile si intentiile acestei banci. La fel de hotarata, dar mai stapanita in cursul investigatiilor, Eleanor Whitman (Naomi Watts) ii tine spatele lui Salinger, dar il si temperreaza atunci cand o ia razna. Ea e cea care conduce ancheta, iar personajul nu duce lipsa de hotarare si putere. Ea este cea de-a doua protagonista a filmului, care il contrabalanseaza pe Salinger, spune regizorul. Desi exista si frictiuni intre Salinger si Whitman, energia ei si puterea psihica il calmeaza si-i dau lui Salinger mai multa claritate. Desi a fost incatata de rol, Watts nu vroia sa lucreze asa de repede dupa nasterea primului ei copil. Regizorul a trebuit sa-si foloseasca toate puterile de persuasiune pentru a o convinge sa accepte rolul. A trebuit sa folosesc toate argumentele ca s-o conving sa accepte rolul, recunoaste Tykwer. Nu pentru ca nu vroia sa faca filmul, ci pentru ca trebuia sa nasca cu putin timp inainte de a incepe filmarile. A trebuit s-o conving, pentru ca mie mi se parea perfecta pentru acest personaj. Realizatorii au aranjat in asa fel incat scenele lui Watts sa ramana pentru sfarsitul programului, pentru a-I permite actritei sa stea mai mult acasa cu copilul. Alaturandu-se echipei la Berlin, dupa doua luni de la inceperea filmarilor, Watts a reusit sa impace cu abilitate atat nevoile micului bebelus cat si rigorile pe care le presupunea turnarea filmului. Fiind un exemplu viu de femeie care impaca viata de familie si cariera, Watts l-a ajutat pe regizor sa inteleaga mai bine si in direct personajul lui Whitman. La conducerea bancii pe care o urmaresc cu inversunare Salinger si Whitman se afla Jonas Skarssen, interpretat de actorul danez Ulrich Thomsen. Skarssen ajunsese in varful piramidei, construind o organizatie bancara vasta doar cu ajutorul catorva asociati. Inconstienti de imoralitatea actiunilor lor, acesti magicieni financiari transfera fonduri, schimba oameni si guvernedindaratul peretilor de sticla ai salii de consiliu a IBBC, ca si cand si-ar planifica o mutare pe tabla de sah. Pentru Skarssen, totul este un joc banii genereaza datorii, iar datoriile confera influenta. El nu vrea sa conduca lumea, explica regizorul. El nu vrea decat sa-si extinda influenta si sa vada cat de mult se poate extinde fara a fi oprit. Wilhelm Wexler (Armin Mueller- Stahl) apartine unei generatii mai vechi si este cel mai singuratic din echipa de incredere a lui Skarssen. Fost agent al Stazi, din Germania de est, el este mult mai complicat decat ceilalti colegi din banca si nu se lasa citit cu usurinta. Actorul Armin Mueller-Stahl isi invaluie personajul in mister. Cred ca secretul, si una dintre cele mai importante conditii ale unui film, este sa nu dezvalui prea devreme dedesubturile unui personaj, opineaza starul nominalizat la Oscar (Shine). Monstrul se ascunde in strafunduri, iar spectatorul nu-si poate da seama la inceput daca are de a face cu un personaj pozitiv sau negativ. Brían F. OByrne intregeste distributia interpretand rolul misteriosului asasin financiar. In scenariu el nu este cunoscut decat sub numele de Consultantul, lucreaza singur, nu are identitate, si nu atrage atentia prin nimic. OByrne a reusit sa redea foarte bine aceasta combinatie intre trasaturile lui de om obscur, dar de neuitat. PRODUCTIA Pentru a spune povestea din The International, realizatorii aveau nevoie de o echipa cu adevarat internationala, cu experienta pe tot globul. Echipei de productie formata din Charles Roven si Richard Suckle i s-a alaturat producatorul Lloyd Phillips, care avea o vasta experienta in ceea ce priveste diversitatea locatiilor si filmarile complicate din punct de vedere logistic. Phillips s-a dovedit a fi un castig pretios pentru Suckle si Roven, care trebuia sa transfere productia de la Istanbul la Berlin, apoi la Lyon, Milano si New York. Tom Tykwer a lucrat ani la rand cu aceiasi colaboratori, iar acum si-a compus din nou echipa de creatie pentru The International. Printre acestia se afla directorul de imagine Frank Griebe, care a realizat filmarile tuturor creatiilor cinematografice ale lui Tykwer, scenograful Uli Hanisch si editorul Mathilde Bonnefoy. Costumiera Ngila Dickson, laureata a premiului Oscar, care lucreaza in Noua Zeelanda, s-a alaturat echipei celor patru tehnicieni europeni. Filmul a fost turnat in principal in locatii din Berlin si infatiseaza in moddeliberat mai mult arhitectura moderna a capitalei, decat cartierele vechi. Filmarile din Guggenheim au fost realizate pe o scena de langa studiourile Babelsberg, unde a fost construita, cu destul effort, o replica a interioarelor faimosului muzeu new-yorkez, proiectat de Frank Lloyd Wright. O saptamana de filmari exterioare la Istanbul a inceput programul de productie pentru finalul filmului; o zi la Lyon a permis filmarea lui Louis Salinger la sediul real al Interpol; trei saptamani de filmari ale unor secvente exterioare la Milano i-au prezentat pe Salinger si Whitman in respectivul oras, cand se aflau in toiul investigatiilor lor. Ultima saptamana de filmari s-a desfalurat la New York, unde realizatorii au preferat sa arate partea mai indrazneata a orasului, prin contrast cu Berlinul.