Sinopsis Fara rezervari, fara retineri

Viata nu e intotdeauna la comanda In ceea ce priveste filmul No Reservations, regizorul Scott Hicks nu a fost atras doar de povestea in sine ci si de faptul ca ea oferea secvente de interactiune umana la nivelul cel mai intim si usor de povestit. E o drama contemporana sensibila, care aduce in balanta atat emotii adanci cat si momente de umor si veselie, care intruchipeaza modul in care majoritatea oamenilor isi duc viata spune el. Este vorba si de infrangeri, dar de niste infrangeri din care invatam sa ne schimbam si sa gasim dragostea adevarata. Hicks si-a castigat faima internationala dupa drama Shine din 1996, care a obtinut sapte nominalizari Oscar®, inclusiv pentru regie si scenariu. Ca om de film, Hicks a afirmat ca este atras de povestile emotionante ale unor personaje puternice si ca a vazut in dilema lui Kate posibilitatea de a explora modul in care o persoana cu o viata extrem de ordonata se poate adapta unor evenimente inopinate, care ii schimba viata intr-o clipa. Mai mult, cum poate persoana respectiva sa descopere, intr-o situatie de provocare si adversitate, darul iubirii, scopul si perspectiva vietii. Catherine Zeta-Jones, care se numara printre cei mai mari fani ai lui Hicks, ne ofera o perceptie similara. Are atatea fatete. In film, gasim o poveste minunata de dragoste, o relatie dificila intre Kate si nepoata sa, pasiunea lui Kate pentru meseria pe care o face intr-un mediu profesional fascinant, care este arta culinara si modul cum functioneaza toata aceasta lume dinamica. Cand am auzit ca Scott Hicks vrea sa regizeze aceasta poveste, am fost incantata, continua ea. Stiam, din cele realizate de el pana acum, ca va aduce povestii sensibilitatea si continutul necesare. No Reservations s-a bazat pe un film european din 2001 Bella Martha (sau Mostly Martha), un film care a cucerit pe toti actorii din distributie chiar inainte ca ei sa accepte sa colaboreze la filmul actual. Dupa cum spune producatorul Kerry Heysen: A fost un film stilat si tandru. Am fost convinsi ca daca ii vom transfera actiunea in America, vom reusi sa atragem un public mai larg. Faptul ca l-am plasat la New York - un oras aflat intr-o relatie vie cu oamenii, prin restaurantele si mancarea sa - a constituit alegerea perfecta, iar eu am stiut ca va aduce un accent in plus filmului. Nu poti sa treci pe o strada din New York fara a trece pe langa cafenele de toate tipurile, fara sa savurezi aroma si freamatul lor. Filmul este o poveste de dragoste care celebreaza placerea universala de a pregati si manca impreuna o masa buna, spune producatorul Sergio Aguero. Am avut o incredere grozava in potentialul filmului de a avea impact peste tot in lume, pentru ca aceste doua teme au rasunet in toate culturile globului. Creatorii filmului trebuia sa reinventeze povestea in acest nou context, dar vroiau sa pastreze si ceea ce a placut cel mai mult la Mostly Martha - povestea sentimentala, savoarea si eroina, care in ambele productii este un maestru bucatar hotarat, care isi conduce viata si bucataria dupa reguli egale de disciplina si eficienta. Intrarea in scena a lui Nick, adjunctul de bucatar, schimba totul si inca intr-un mod dramatic. El este flamboiant; umple bucataria cu arii din opere si cantece, iar personalul rade cu pofta de glumele spuse de el. Prezenta lui naste o atmosfera complet diferita, iar lui Kate nu ii place asta spune Heysen, care accepta ca din punctul de vedere al lui Kate, in aceasta atitudine s-ar mai putea ascunde si o alta nuanta. Ajungand la un statut de succes si autonomie intr-o profesie cu foarte multa concurenta, Kate considera ca Nick reprezinta un risc potential pentru ea, din punct de vedere profesional. De fapt, Heysen explica faptul ca: Nick a acceptat aceasta slujba pentru ca este un mare admirator al muncii lui Kate si vrea sa invete de la ea, dar ea nu prea observa acest lucru. Ea devine imediat neincrezatoare. In timp ce Nick reprezinta o provocare pentru Kate la restaurant, sosirea nepoatei care a ramas de curand orfana, reprezinta o serioasa provocare pentru viata ei de acasa. Hicks afirma: Copilul ii intoarce viata pe dos, nu emotional, ci la propriu. Un copil de noua ani nu prea are loc in viata unui bucatar ocupat, cu un program aglomerat, ore tarzii si tabieturi precise. Kate nu este prea materna. Are suflet, dar habar nu are ce sa faca cu acest copil care nici macar nu vrea sa manance mancarea gatita de ea. Si intre timp, la restaurant, bucatarul cel nou provoaca scantei prin bucatarie. Dar scanteile nu sunt neaparat rele… Aaron Eckhart, care il interpreteaza pe glumetul Nick, considera ca Prin intermediul acestor conflicte, Kate isi va regasi bucuria de a trai. Zoe si Nick schimba totul si o fac sa se clatine. Dar depinde de Kate si calea pe care o va alege pentru a depasi problemele, pentru a evolua si pentru a-si croi o noua viata. Si care poate fi un mediu mai bun decat mancarea, pentru a hrani dragostea si pentru a-i aduce pe oameni unul langa altul? Hrana si tot ceea ce este legat de ea- pregatirea, prezentarea sau bucuria de a manca impreuna, ca sa nu mai vorbim de aroma, textura, aspectul si gustul ei - detin filoane incontestabile de romantism si de viata, pe care Hicks le impleteste de-a lungul filmului. Intentia regizorului incepe sa fie evidenta odata cu scenariul, despre care Carol Fuchs spune Mancarea este un element bivalent, cu fatete figurative si materiale.Nu este vorba numai despre ceea ce mancam ci si cum ne hranim emotional. Hrana are propria sa putere si semnificatie in film, spune regizorul. Comunicarea si seductia incep cu mancarea. Legatura dintre Kate si Nick incepe cu dragostea celor doi pentru arta culinara, dar tot ea o face pe Zoe sa iasa din carapacea ei de timiditate. In situatia ei de copil care si-a pierdut apetitul din cauza tristetii, faptul ca Zoe mananca din spaghetele pregatite de Nick reprezinta un semn ca are incredere in el si ca il simpatizeaza. In scena in care Kate si Nick servesc impreuna masa pentru prima data, incarcatura este mai mult erotica. General vorbind, spune Heysen Mancarea este aici o metafora pentru viata si forta ei, sau chiar pentru dragoste. Eckhart este de acord. Mancarea stimuleaza toate simturile. Cand vorbim despre gatit, in special la acest nivel, care se apropie de arta, simturile sunt mult mai dezvoltate in ceea ce priveste incorporarea ingredientelor si suprapunerea gusturilor pentru a stimula intreaga paleta senzoriala. O, da, e foarte romantic. Nu m-am gandit niciodata ca ma voi extazia in fata unui escalop, declara Zeta-Jones, dar cand te implici in gatit, dobandesti o cu totul alta perspectiva asupra problemei. Pot sa va iau comanda? Pregatire culinara pentru actori, iar Catherine Zeta-Jones ajunge sa stapaneasca trucul cu fata de masa Din cauza nenumaratelor scene care au loc in fata plitei de gatit de la 22 Bleecker - cu zanganit de oale, chelneri care ies si intra in fuga si intriga dintre Kate si Nick, care se desfasoara in mijlocul unei rutine zilnice de preparare in goana a cinei pentru un restaurant plin de clienti fideli - Hicks a dorit ca actorii sa fie obisnuiti cu ritmul unei bucatarii de profesionisti. Ma straduiesc sa fiu cat mai realist. In acest caz, era important ca actorii sa se simta ca si cand ei insisi ar fi pregatit felurile de mancare, iar ei s-ar fi aflat in valtoarea stresanta a unui astfel de mediu. Era esential ca ei sa se poarte natural, pentru ca accentul sa poata ramane pe intriga derulata de scenariu, spune regizorul. Era la fel de important, subliniaza Heysen, ca scenele in care Nick toaca ceapa sau Kate orneaza platourile sa para reale, pentru ca in conditiile in care toata lumea se uita la Canalul TV specializat pe probleme culinare, oamenii au devenit cunoscatori si si-ar da seama daca actorii se prefac. In acest scop, Hicks a angajat bucatari si chelneri profesionisti care sa-si joace propria meserie in scenele de la 22 Bleecker si numerosi consultanti si traineri care sa-i pregateasca pe actorii principali ai filmului. Catherine Zeta-Jones si Aaron Eckhart au petrecut doua saptamani cu maestrul bucatar Michael White, care si-a structurat predarea elementelor esentiale dupa specializarea celor doua roluri: pentru Zeta-Jones, ca maestru bucatar, s-a axat pe prepararea sosurilor, calirea legumelor in tigaie, ornarea platourilor, iar pentru Eckhart, ca adjunct de bucatar sef, pe aspecte mai obisnuite, cum ar fi taiatul legumelor care trebuie sotate, transarea si curatarea carnii. Urmand axioma conform careia un bucatar sef nu trebuie sa se priceapa doar la gustul mancarii ci si la administrarea intregii activitati care se desfasoara in bucatarie, amandoi actorii au invatat sa manuiasca in siguranta cutitele, sa apuce cu servete manerele incinse ale oalelor si capacelor si sa se miste cu usurinta intr-un spatiu supra-aglomerat si in acelasi timp sa gateasca si sa vorbeasca. Eckhart, care a lucrat ca ospatar si barman, dar niciodata ca bucatar, a fost incantat de pregatire, desi pe langa ceapa, morcovi si ciuperci si-a taiat de mai multe ori si degetele, in timpul celor doua zile de practica cu cutitele. El a fost asigurat de White ca asta era ceva normal, pentru ca el, de exemplu, dupa 16 ani de bucatarie profesionista, inca mai merge dupa premisa ca tot ceea ce se afla in bucatarie este fierbinte. Chiar si Abigail Breslin a invatat sa intoarca clatitele in tigaie sau sa curete legumele de coaja, sub indrumarea lui Lee Ann Wong, de la Institutul Culinar Francez. Abigail isi aminteste ca intr-o scena s-a lasat cam dusa de val. Curatam sparanghel. Am curatat pana am ajuns la partea alba si in loc sa ma opresc, am continuat in profunzime pana cand Scott a inceput sa rada si mi-a spus: Doar nu vrei sa-l transformi intr-o scobitoare. Totusi, e un sparanghel! Pentru activitatea din afara bucatariei, Patricia Clarkson a urmat un curs intensiv in care a invatat de la Danielle Sbordi, directoarea generala de la renumitul Fiamma Osteria din New York, cum sa abordeze cu aplomb rezervarile si sarcina de a primi clientii, comparand aceste activitati cu cele de conducere a unui teatru. Cand conduci un restaurant, trebuie sa te pricepi la toate: rezervari, aprovizionare, comenzi, personal si pivnita de vinuri, ca sa nu mai vorbim de preferintele VIP-urilor care frecventeaza restaurantul, sau de capacitatea de a dezamorsa orice potential incident. Trebuie sa ajungi devreme, sa-i pregatesti pe chelneri in legatura cu sarcinile speciale care vor aparea peste zi, iar cand se deschide usa si clientii patrund in restaurant, este ca si cand s-ar ridica cortina la teatru pentru a incepe spectacolul. Si daca tot vorbim de teatru, una din scenele de confruntare intre Kate si un client lipsit de maniere, i-a dat lui Zeta-Jones posibilitatea de a adauga un nou truc la repertoriul sau profesional: vestita figura cu fata de masa, in care fata de masa este smulsa de sub vesela cu atata repeziciune incat nu se varsa nimic de pe masa. Reusita acestui numar sta in increderea si repeziciunea celui care smulge fata de masa. A fost una din cele mai bune zile de turnare din viata mea, declara ea. N-am reusit de la inceput, dar deindata ce am reusit, mi-a placut asa de mult incat vroiam s-o repet intruna. Acum, la petreceri pot sa fac pariu cu oricine ca pot sa trag fata de masa fara sa sparg nici o farfurie sau pahar. Zeta-Jones a mers mai departe decat prevazuse Hicks cu pregatirea sa pentru activitatea specifica unui restaurant, oferindu-se voluntar sa lucreze pentru o seara la restaurantul Fiamma Osteria, o experienta pe care o defineste ca fiind terifianta, dar si plina de invataminte. In seara aceea, multi clienti au remarcat ce bine seamana chelnerita care ii servea cu actrita Catherine Zeta-Jones, dar ea le replica: Da, toata lumea imi spune asta!