Sinopsis Mai mult decat fictiune

SCRIIND O POVESTE DESPRE CUM SE SCRIE O POVESTE: GENEZA FILMULUISTRANGER THAN FICTION Adevarul este mai ciudat decat fictiunea… pentru ca fictiunea este obligata sa se supuna posibilitatilor, in timp ce adevarul nu... -- Mark Twain Viata este cea mai proasta carte pe care am citit-o --Vers din Stranger than Fiction de Bad Religion Asa a fost scris! declara multe texte religioase si multe destine vor sa arate ca ziua mortii unei persoane a fost scrisa in piatra cu mult inainte ca acea persoana sa se fi nascut. Dar ce ar fi daca ar exista un autor real al acestor inscrisuri? Nu un autor asemeni zeilor, atotcunoscator, cu o tablita de lut in mana, ci un scriitor irascibil, intransigent, autodistructiv si inarmat cu un IBM pornit? Aceste premise care starnesc o comedie, combinate cu cele mai profunde emotii din povestire l-au atras pe regizorul Marc Forster la scenariul debutantului Zach Helm. In timp ce comedia pare sa fie un punct de plecare pentru Forster in explorarea liniilor neclare dintre adevar si iluzie, lucru care a sta de mult timp la baza operei sale, acest aspect se observa in mod deosebit in filmul nominalizat la Premiul Oscar, Finding Neverland, un film in care Forster exploreaza imaginatia magica a autorului romanului Peter Pan, J.M. Barrie. Ceea ce i-a placut imediat laStranger than Fiction a fost faptul ca, in experienta neobisnuita a lui Harold Crick se afla o investigare hilara, dar totusi emotionanta a modului in care ne modelam realitatea. Am vazut Stranger than Fiction ca pe o poveste a unui om care a dormit cea mai mare parte a vietii sale si deodata se trezeste si isi da seama ca mai are putin timp si ca are de facut ceva ce ne-ar placea tuturor, intr-un fel – sa ne schimbam povestea, spune Forster. M-am gandit ca este un scenariu fantastic, o comedie amuzanta, plina de talc. Intotdeauna mi-am dorit sa fac ceva comic, dar de asemenea incerc sa fac filme care nu sunt doar de divertisment, ci si pline de emotie si care inspira, continua el. Am fost fascinat de Stranger than Fictionpentru ca eu cred ca toti avem un narator in viata. Cu totii avem voci interioare care ne spun ce sa facem si cum sa fim, iar ceea ce Harold Crick descopera in mijlocul acestor incredibile evenimente este cum sa scape de toate si sa inceapa cu adevarat sa se bucure de fiecare secunda a existentei sale. Eric Kopeloff, vechiul partener de productie al lui Forster, care a lucrat cu acesta pentru prima data la filmulMonsters Ball, a fost la fel de entuziasmat de scenariul lui Helm. Marc intotdeauna a facut alegeri interesante, iar acest film a fost o poveste minunata pe care el nu o mai spusese niciodata, spune el. El cauta mereu drumuri noi in privinta creativitatii, iar Stranger than Fiction cu siguranta a fost asa ceva. Inspiratia pentru Stranger than Fiction a venit in anul 2001, cand scriitorului Zach Helm, pe atunci in varsta de 26 de ani, i-a trecut prin minte ideea ca un om este insotit zi si noapte deun narator neobosit pe care numai el il poate auzi. Helm i-a prezentat ideea producatorului Lindsay Doran, cu care deja colabora la un alt proiect, si pe masura ce au discutat despre cea mai buna directie in care ar trebui indreptata povestirea, Helm a hotarat ca naratorul ar trebui sa-i spuna omului ca urmeaza sa moara. Am vrut sa spun povestea unui om care isi descopera viata exact inainte sa o piarda, spune Helm. Este ceva poetic in modul in care ne intelegem locul in lume si sensul vietii, dar este mult mai dramatic totul atunci cand aceasta intelegere se petrece doar cu cateva zile inainte ca viata sa ia sfarsit. Pe masura ce Helm a inceput sa-si imagineze diversele personaje si elemente din lumea lui Harold Crick, a devenit clar faptul ca totul se va lega profund. De la Kay pana la Professor Hilbert, de la Penny pana la Ana si pana la ceasul de mana, fiecare personaj sfarseste prin a face ceva care sa-i ajute sa se salveze unul pe altul, observa Helm. Exista o tema in subtexte, si anume ca oamenii si lucrurile pe care le luam cel mai mult asa cum sunt ele sunt ceea ce da valoare vietii si ceea ce ne tine vii, de fapt. Producatoarea Doran a fost imediat incantata de ceea ce ea si Helm numeau atunci Proiectul Naratorul. Atrasa de povestile fantastice– contributiile sale de productie au vizat filme de succes precum Dead Again si Nanny McPhee, iar ca director de studio a supervizat filmele Ghost, Pet Sematary si alte povesti despre dragoste si moarte - Doran l-a ajutat pe Helm sa-si dezvolte conceptia realizand o poveste comica, plina de tensiune. Doran comenteaza: Cred ca in orice fantezie trebuie sa-i promiti publicului ca va crede in acest lucru imposibil si ca orice altceva va fi foarte real si adevarat. De aceea, cred ca a trebuit sa facem povestea sa arate ca un thriler. La sfarsit, era o poveste despre un om care incercat sa-si impiedice asasinarea, iar eu si Zach am vrut sa fie mult suspans. Dupa o serie de discutii inflacarate intre Helm si Doran, detaliile povestii fantastice a lui Harold Crick au inceput sa iasa la iveala. Tot acest proces a fost foarte amuzant pentru ca i-a permis lui Zach sa dea frau liber imaginatiei, isi aminteste Doran. Ii puneam intrebari de genulCe s-ar intampla daca … sau Ar fi mai real daca… , iar apoi Zach scria o scena frumoasa ori o replica interesanta ca sa-mi raspunda la intrebare. Helm spune:A fost grozav sa o am pe Lindsay ca muza. Este foarte speciala si foarte desteapta, si ii plac lucrurile care sunt cat mai amuzante si mai omenesti — asa ca totul a mers in aceasta directie inspirata de ea. Fiind pasionat de ghicitori si puzzle, lui Helm i-a placut in mod special sa presare scenariul cu replici subtile si rasturnari de situatii. Chiar si numele strazilor, numele afacerilor si numele de familie ale personajelor au o semnificatie – Crick, Pascal, Eiffel, Escher, Banneker, Kronecker, Cayly, etc. sunt toti matematicieni preocupati de ordinea interioara a lucrurilor. Exista chiar o aluzie la matematicianul David Hilbert si cele 23 de probleme pe care el le pune in discutie la Congresul International de Matematica din 1900. Helm priveste aceste detalii ca fiind o parte vitala in procesul scrierii scenariului, un proces care, considera el, se inscrie intr-o miscare post-moderna mai larga. De la Pirandello, la Brecht, Wilder, Stoppard, Woody Allen si Wes Anderson, asistam la dezvoltarea unui val in literatura dramatica, ce implica constiinta de sine, aplecarea asupra realitatii si implicarea spectatorului, spune Helm. Imi place sa-l vad pe Homer Simpson reactionand fata de creatorul sau, Matt Groenig, sau fata de distributia din Urinetown, plangandu-se de pe scena de propriul lor titlu. Stranger than Fiction este pur si simplu o abstractiune- sa iei mecanismul povestirii si sa-l faci, de fapt, poveste. Este minunat ca putem sa invitam spectatorii sa participle emotional, nu doar in povestea care se scrie, ci si in cum se scrie povestea. Pe masura ce Helm s-a pus pe treaba, in cele din urma a trebuit sa se confrunte cu cea mai mare intrebare dintre toate: Pana la urma povestea lui Harold Crick era una tragica sau una vesela?Acesta este punctul crucial, nu doar pentru Harold Crick, ci pentru toata lumea, recunoaste Helm. Desigur, toti murim in cele din urma, dar problema adevarata este daca in final iti percepi viata ca fiind in cea mai mare parte tragica sau in cea mai mare parte plina de dragoste si bucurie... si comedie. Doran a fost incantata de solutia lui Helm. Ceea ce imi place nespus la scenariul lui Zach este abilitatea sa rara de a amesteca glumele puternice cu emotii la fel de puternice, spune ea. Din cele mai profunde intrebari provin si cele mai amuzante momente, iar secventa finala este un tribut foarte frumos adus lucrurilor marunte din viata noastra care sunt, pana la urma, salvarea noastra. Atunci cand scenariul a fost incheiat, s-a dat vestea imediat la Hollywood. DesiDoran initial planuise sa duca scenariul catorva regizori, fara a face prea multa valva in jurul lui, telefonul ei a inceput sa tot sune. Erau reactii de entuziasm din toate partile, insa doi producatori executivi au inceput sa o preseze pe Doran cu o tenacitate iesita din comun: Joe Drake si Nathan Kahane de la Mandate Pictures. Nu vroiau sa accepte un refuz, isi aminteste Doran. La inceput a fost amuzant, dar apoi a devenit enervant. Apoi, a urmat intelegerea. Ei au acordat cu adevarat atentie ideilor noastre si chiar au inteles ca nu poti strica valoarea acestui gen de material doar pentru amuzamentul pe care ti-l ofera. Sau vice versa. Intelegerea a fost parafata atunci cand s-a alaturat si regizorul Marc Forster. Desi multi regizori proeminenti si-au aratat interesul, odata ce producatorii au vizionat filmul lui Forster (la vremea aceea inca nedifuzat) Finding Neverland, au stiut ca gasisera sensibilitatea potrivita pentru a da viata povestii lui Harold Crick. As fi putut spune in primele zece minute de vizionare a filmului Finding Neverland, ca am simtit foarte puternic ca Marc trebuie sa regizeze acest film, isi aminteste Doran. Nu exagerez deloc. Am fost cumva vrajita de acel film. Si chiar daca tonul acelui film este foarte diferit de tonul filmului Stranger than Fiction am fost convinsa ca Marc intelegea foarte bine acea parte magica a vietii, care era cheia in transpunerea scenariului lui Zach pe ecran. Abordarea lui Marc este cat se poate de atragatoare, continua Doran. Viziunea lui a integrat foarte bine toate elementele din scenariu- comedie, drama, love story, calatoria spirituala a lui Harold Crick, precum si imaginea si sonorul diferitelor scene. Atatia regizori s-au concentrat asupra unui singur aspect al filmului; Marc s-a concentrat asupra tuturor aspectelor. IMAGINEA (MAI STRAINA DECAT A) FICTIUNII: DESPRE DESIGNUL VIZUAL AL FILMULUI Trebuie sa ne amintim ca toate aceste lucruri, nuante, anomalii, subtilitati pe care ni le asumam sunt accesoriile zilelor noastre. In fapt, ele sunt aici pentru o cauza mult mai mare si mai nobila. Ele sunt aici ca sa ne salveze viata. -- Naratorul Penduland in zona dintre comedie si realitate cruda, scenariul filmului Stranger than Fictiona solicitat o imagine aparte. Acesta a fost unul dintre primele motive pentru care producatorii erau foarte dornici sa il aiba pe Forster ca regizor pentru acest proiect. Stiam ca Marc va spori farmecul povestii prin efectul vizual, spune Doran. Nu doar ca filmul arata frumos sau ca toate compozitiile lui sunt atat de interesante sau ca schema coloristica este atat de speciala. Toate acestea sunt adevarate, dar este felul in care el pune totul laolalta, intr-un mod greu de descris si atat de impresionant. Forster a adus cu el o echipa de designeri foarte experimentati, cu care mai colaborase, incluzandu-i aici pe directorul de imagine Roberto Schaefer,scenograful Kevin Thompson si costumierul Frank Fleming. El l-a provocat pe fiecare dintre ei: sa demonstreze la nivel vizual cum un om descopera incet faptul ca realitatea sa este de fapt un produs de fictiune. Imi place sa dau fiecaruia dintre colaboratorii mei o viziune de ansamblu asupra modului in care vad eu filmul si apoi ii incurajez sa vina cu propriile idei, explica Forster. Merge foarte bine cu o echipa atat de versata. Pentru a gasi o sursa de inspiratie estetica, Forster s-a indreptat asupra filmului clasic francez al lui Jacques Tati, din 1967, Playtime, o comedie aproape muta despre ciudateniile vietii moderne, care se desfasoara intr-un tinut incitant la nivel vizual, cu zgarie-nori, strazile impersonale ale orasului si birouri sterile. Cand am citit pentru prima data scenariul, m-am gandit cat de mult se apropie de Playtime, unul dintre primele filme care mi-au venit in minte, spune Forster. Intotdeauna mi-a placut acel film, mai ales modul cum Tati creeaza acea lume, mi s-a parut ca se potriveste intr-adevar cu stilul biroului IRS, cu acele cuburi gri nesfarsite, care ofera o viziune a vietii fara scapare, unde nimeni nu poate sa iasa din rutina. Forster porneste la nivel vizual de aici. Sunt multe alte lumi in Stranger than Fiction care nu au nici un fel de legatura cu Playtime, continua el. Este lumea brutariei Anei Pascal, este turnul academic de fildes al profesorului Hilbert si mai este si spatiul scriitoarei Karen Eiffel. In film, fiecare dintre aceste lumi trebuia sa aiba stilul sau vizual si punctul sau de vedere si totusi trebuia ca aceste lumi sa fie legate intre ele prin diferite legaturi si detalii vizuale… Stranger than Fiction este amplasat intr-un soi de Big City fara nume, iconic, din America, dar cand a venit vorba de alegerea unei locatii pentru filmari, orasul care a tot aparut in discutie a fost Chicago, orasul unde si-a facut colegiul Zach Helm. Cu arhitectura sa urbana clasica si cartierele pline de culoare, orasul parea perfect pentru tonul filmului. Asemenea locatii precum Cladirea Hancock Building, Institutul de Arta din Chicago, campusul universitatii Illinois, Micul Oras istoric si Daley Plaza aratau potrivite cu lumea geometrica si inregimentata a lui Harold Crick, cu izolarea lui Karen Eiffel si spiritul imperturbabil al Anei Pascal. Producatorul executiv Kopeloff observa ca: Noi am evaluat un numar de orase printre care San Francisco si New York, dar eram deja asa de fascinati de Chicago si de architectura lui. Era evident ca era cel mai potrivit oras pentru filmul nostru. Odata ajunsi la Chicago, designerul de productie Kevin Thompson a inceput sa lucreze cinstit.Acest film a fost o sarcina importanta pentru designerul de productie pentru ca Marc incearca sa capteze nu doar lumea naturala, ci o lume care intotdeauna este usor emfatizata si stilizata, spune el. Am abordat problema designului prin prisma contrastului evident dintre Harold si Ana. Harold traieste intr-o lume lineara, plina de nuante palide, monocrome si clare, pana cand Ana tulbura traseul sau uniform si aduce culoare in viata sa. Lui Thompson i-a placut in mod special sa puna apartamentul lui Harold sub semnul unei creativitati restranse. Acest apartament a fost construit de la zero intr-un platon, la fel ca si biroul IRS, care a fost recreat pe un etaj gol al unei cladiri de birouri, din sticla si otel, din Chicago. Totul in lumea lui Harold este foarte auster si concret, asa ca ideea era sa se descrie totul cu mai putine detalii decat ai avea in realitate, explica el. Spatiul biroului IRS a fost mai departe realizat de superviserul efectelor vizuale Kevin Tod Haug, care a extins fundalul gri al biroului intr-un model repetitiv care se intinde la infinit. Tema caroiajului a fost apoi reluata in arhiva austera. Pentru acest decor, Thompson a cercetat o varietate de spatii de arhiva din intreaga lume. Am incheiat prin a ne inspira de la o arhiva pe care am gasit-o in Europa, isi aminteste el. Era o camera uriasa care avea un element vizual de o frumusete izbitoare: un om in spatiu care parea minuscul in raport cu tot ce era in jurul lui. De asemenea, am fotografiat cladirea unei arhive municipale din Manhattan care avea niste cutii albe pe rafturi, care de asemenea ne-au influentat designul. Ideea a fost intotdeauna sa exageram putin lumea care il inconjoara pe Harold Crick. Thompson a descoperit o provocare diferita la celalalt capat al designului din filmul Stranger than Fiction- brutaria Anei, definita de fluiditate si explozie de culoare. Thompson explica: Cu Ana, provocarea a fost sa fie creata asa cum o avea Marc in minte- o persoana pe de o parte foarte asemanatoare cu o printesa din cartile de povesti, iar pe de alta parte ca o rebela punk rock.Asa ca interesul meu a fost sa creez un echilibru intre contraste. Lumea Anei este de o importanta vitala pentru poveste pentru ca ea aduce senzualitate in film si ii deschide ochii lui Harold in fata unei experiente de viata cu totul noua. In final, pentru a potrivi magia filmului Stranger than Fiction cu o logica interna, Thompson a avut nevoie sa se asigure ca stilul literar al lui Karen Eiffel transpare in film. Noi a trebuit tot timpul sa fim constienti de faptul ca scriitoarea Kay isi imagineaza toate aceste lumi, asa ca pentru fiecare locatie diferita exista un limbaj pe masura si cateva reguli pe care a trebuit sa le pastram, comenteaza el. Vezi anumite teme vizuale repetate continuu, sugerand faptul ca totul provine dintr-o singura imaginatie. Aceleasi motive vizuale se reflecta si in costumele designerului Frank Fleming, designul lor, spune Forster, fiind vital pentru realizarea alternarii comicului cu dramaticul in film. Ceea ce imi place la Frank este faptul ca el intelege cu adevarat personajele si stie cum sa-si foloseasca munca pentru a-i ajuta pe actori sa interpreteze mai bine, fiind bine prezentati vizual, comenteaza regizorul. Fleming a inceput cu hainele lui Harold Crick, care la inceput sunt aproape ca o uniforma urbana, lipsita de culoare. Apoi, treptat, Harold incepe sa iasa din tipare.Pentru inzestrarea lui Harold, am incercat tot timpul sa dau o senzatie de rigiditate si repetitie, spune Fleming. Doar in ultimul act iese din conformarea auto-impusa, ceea ce sugeram printr-o schimbare subtila in ceea ce priveste culoarea si designul hainelor. Facand aceste schimbari, Fleming s-a concentrat pe hainele mult mai moderne, purtate de Ana Pascal- care de asemenea, are tatuaje create de sefa departamentului de make-up artisti, Lisa Layman. Cu Ana, noi am vrut sa contrabalansam senzualitatea sa cu duritatea, explica Fleming. A fost important sa-i redam taria de caracter si totusi sa o facem abordabila si calda, asa incat sa-ti poti imagina cum Harold Crick se indragosteste de ea . Fleming a redat trasaturile caracteristice ale celorlalte personaje tot prin creatiile sale- de la hainele botite si inexpresive ale lui Karen Eiffel la hainele asoratate alei lui Penny si, in special, garderoba unuia dintre personajele sale preferate Profesorul Hilbert. In ceea ce priveste personajul lui Dustin Hoffman, important era sa redai caracterul comun al hainelor si sa-l faci sa iasa din tiparele in care s-ar astepta publicul sa vada un profesor, continua Fleming. Paleta de culoare pentru Dustin este foarte moale si monocromatica, avand elemente de lumina, care probabil ofera o usoara impresie de speranta. Munca de a transpune designul filmului pe ecran a fost treaba regizorului de imagine Roberto Schaefer, care a lucrat cu Forster la toate filmele lui. Scenariul pentru Stranger than Fiction, oricum a fost diferit de altele, asa cum remarca si Schaefer. M-am gandit ca era amuzant, foarte destept si avea o multime de idei despre latura vizuala si de aceea, totul devenea interesant din punct de vedere cinematografic. Odata ce el si Forster au inceput sa discut despre film in profunzime, Schaefer s-a inspirat din filmul lui Tati, Playtime. Din perspectiva povestii, Playtime si Stranger than Fiction au putine in comun. Noi am fost interesati de ideea de a folosi ahitectura, imprejurimile urbane si alte simboluri ale societatii moderne pentru a crea sentimentul ca Harold nu se potrivea deloc cu lumea din jurul sau, observa el. (Doar mai tarziu au aflat Schaefer si Forster ca Playtime este unul din filmele preferate ale scenaristului Helm). Schaefer s-a folosit de asemenea, de turnurile din otel si sticla care reflecta imaginea, pentru a explora metafora reflectarii vietii si propriului loc in lume. Orasul Chicago in sine a avut o mare influenta, a spus el pentru ca este absolut uluitor. Uneori a fost o adevarata provocare sa filmam avand atat de multa sticla in jur, dar eu cred ca a mers intr-adevar foarte bine si din punct de vedere arhitectural. Desi filmul Stranger than Fiction este departe de a fi o comedie dirijata de efecte, totusi cele vizuale isi spun cuvantul in secventele in care Karen Eiffel se plaseaza pe sine insasi - spre groaza lui Penny- in diverse scene de moarte subita.A fost cu adevarat important ca acele scene sa para suta la suta reale, comenteaza Kopeloff, iar echipa de efecte a lui Kevin Haug a facut ca totul sa para simplu. O alta secventa indrazneata a fost aceea in care apartamentul lui Harold este atacat pe neasteptate de o macara de demolare. Noi, la inceput am contactat niste companii de demolari din Chicago pentru a vedea daca exista vreo cladire programata pentru demolare in perioada filmarilor noastre, dar atunci cand nu am gasit asa ceva, a trebuit sa concepem alt plan, isi aminteste Kopeloff.Cred ca a mers cu adevarat bine pana la urma. Am sfarsit prin a constui o structura cu ziduri de tip Lego pentru apartamentul lui Harold, de cateva mii de kilograme si apoi am adus macaraua de demolare pe scena pentru a inlatura acea sectiune de zid. Astfel, am putut creea efectul dramatic al demolarii din apartament si ideea ca viata lui Harold se face bucatele- un moment de cotitura in povestea lui. Probabil ca cele mai memorabile efecte vizuale ale filmului sunt elementele grafice folosite in tot filmul pentru a reflecta modul in care functioneaza mintea matematica a lui Harold. Denumirea tehnica a numerelor din linia alba si a designului care apare in jurul lui Harold este interfata utlilizatorului grafic sau GUIs (pronuntat gooeys). Acestea au fost printre primele efecte vizuale despre care a discutat regizorul Forster cu Haug. Intentia a fost de a transla obiceiurile compulsive ale lui Harold Crick din scenariu pe ecran, spune Forster. GUIs reprezinta o modalitate de a vizualiza ceea ce se petrece in mintea lui Harold si de a afla mai mult despre el si despre rutina lui.Haug le descrie din punct de vedere grafic: Grafica este o compozitie pe doua nivele de grafica bidimensionala, urmarita in mod destept si luminata pentru a intra in cadre cat mai bine. Grafica GUIs reprezinta super-puterea lui Harold si asa cum se intampla in cazul unui bun super-erou, el nu spune nimanui despre aceste lucruri, nici macar celui mai bun prieten. Fiecare din scenele lui Harold a fost examinata de catre Forster si Haug pentru a vedea daca grafica GUIs era potrivita pentru a ilustra ceea ce Haug numeste aspectele grafice / cuantificabile ale procesului gandirii lui Harold. De pilda, in crearea designului grafic ce il insoteste pe Harold atunci cand el alearga dupa autobuz, Haug si echipa lui au conceput doua versiuni separate. In ambele dati, GUIs il arata pe Harold care isi numara pasii si cuantifica, in patru dimensiuni, cand si unde este el vis-a-vis de autobuzul din ziua de azi si cum calatoria sa se leaga de toate calatoriile facute de el vreodata cu autobuzul. Dar a doua oara, Harold este tulburat de narator si pierde numaratoarea pentru prima data in viata. Haosul se abate asupra sa, ceea ce il face sa abandoneze liniile numerice atunci cand alearga dupa autobuz, ceea ce a facut ca acele linii sa se prabuseasca pe strada in spatele lui. Pe masura ce povestea avanseaza, iar Harold devine tot mai putin compulsiv cu numerele si ordinea, vedem tot mai putine GUIs pana cand ele se prabusesc si scapa definitiv de ele. Pe parcursul intregii productii, accentul pus pe efecte, designul decorului, cinematografie si interpretare s-a imbinat cu relatarea povestii lui Harold Crick, care in fapt este povestea lui Karen Eiffel. Aceasta la randul ei, este o alegorie pentru povestile pe care toti le spunem in viata si se leaga de povestea emotionanta a lui Harold Crick. Asa cum sintetizeaza Doran: Chiar pe masura ce se realizau filmarile, eu si Marc am discutat continuu despre emotiile care stau in centrul povestii, pentru ca indiferent daca este vorba de interpretarea actorului sau despre anumite alegeri cu privire la iluminat sau despre designul decorului, noi tot timpul am incercat sa atingem acel echilibru intre comedie si blandete, foarte real.