Sinopsis Cod 46

Idei si inspiratie Cod 46 s-a nascut de pe urma unei serii de conversatii intre regizorul Michael Winterbottom, producatorul Andrew Eaton si scenaristul Frank Cottrel Boyce. De cativa ani cei trei flirtasera cu ideea de a face un film de science fiction. Insa nu, asa cum ar fi fost de asteptat din partea echipei care a creat The Claim si 24 Hour Party People, un film SF dominat de tehnologie, decoruri futuriste si efecte speciale. In schimb, desi plasata intr-un viitor apropiat care impartaseste multe din trasaturile prezentului, povestea combina elemente romantice cu elemente mitice, cu o atmosfera de thriller film noir si exploreaza astfel consecintele emotionale ale clonarii umane. Dupa finalizarea filmului, parintii proiectului inca refuza sa il priveasca din perspectiva clara a unui film SF. Daca l-am fi descris pur si simplu ca pe un science fiction, spectatorii s-ar astepta la mult mai multe elemente care sa aiba de-a face cu tehnologia, sau designul, sau cu diferentele dintre acum si atunci. Ideea noastra a fost de a construi o poveste de dragoste plasata in viitorul apropiat, intr-o lume pe care am gandit-o mai degraba printr-o paralela cu lumea de astazi, insa in care lucrurile se imbina putin altfel. In acelasi timp, Cod 46 este si o versiune moderna a unui thriller film noir clasic. Detectivul, William (Tim Robbins), ajunge in Shanghai pentru a investiga o crima si se indragosteste de criminala, Maria (Samantha Morton). Ideea clonarii introduce un alt nivel de complicatii emotionale prin explorarea posibilitatii ca in viitorul apropiat sa fie posibil sa intalnesti si sa te indragostesti de o persoana de care esti legat genetic. Ceea ce i-a purtat pe creatorii filmului inspre clasicul mit al lui Oedip: Povestea noastra a devenit mitica, mai mult o versiune abstracta a ideii ca nu poti controla de cine te indragostesti. Ni s-a parut extrem de atragatoare ideea de a lua o poveste de dragoste obisnuita, pe care oricine ar recunoaste-o, si de a o duce apoi la extrem introducand crima tabu a lui Oedip de a se fi culcat cu propria-i mama. De aici si provocarea elementului clonarii, a ideii ca William s-ar putea indragosti de cineva care este genetic identic cu mama lui, fara sa aiba habar de acest lucru. Cod 46 este deci o poveste clasica de dragoste sortita esecului, insa cu intorsatura cruciala pe care o ofera posibilitatile genetice ale viitorului. Ideea initiala, spune producatorul Andrew Eaton, era de a spune povestea unei iubiri imposibile, in care doi oameni se indragostesc, insa dintr-un motiv anume nu le este permis sa fie impreuna. Brief Encounter, Casablanca si The English Patient iau toate aceasta forma. Si in acest punct am introdus ideea clonarii, pentru ca povestea noastra devenise o versiune moderna a mitului lui Oedip, in care nu sta in puterea lui William si a Mariei sa controleze incestul. Scenaristul Frank Cottrel Boyce a fost surprins sa redescopere in acest proiect ramasite ale unui altuia: Ceea ce e bizar in faptul ca William si Maria sunt inruditi genetic este ca tocmai aceasta rudenie genereaza emotii foarte puternice pe care ei nu le pot nici intelege nici controla. Nu stiu exact ce sunt sentimentele pe care le experimenteaza, si nu prea stiu ce sa faca in legatura cu aceste sentimente. Ii aveam de fapt in minte pe William si Dorothy Wordsworth, despre care scrisesem in scenariul pentru Pandemonium, al lui Julian Temple. William si Dorothy fusesera frate si sora, insa crescusera separati, iar cand au fost intr-un final reuniti, intalnirea a provocat multa confuzie si sentimente sexuale cu care cei doi nu au stiut cum sa se descurce. Cottrell Boyce a gasit incitanta ideea unei perechi de indragostiti care, precum personajele mitului antic, se gasesc la mila Sortii ineluctabile. In plus, existau paralele interesante cu idei contemporane asupra anumitor aspecte ale comportamentului uman ce par a fi programate genetic. Ceea ce da putere tuturor povestirilor grecesti este ideea de Soarta. Astazi, societatea noastra inlocuieste ideea de Soarta cu genetica. Oamenii spun: Nu este in puterea mea sa ma stapanesc, sunt predispus genetic sa fiu obez, temperamental, indragostit, sau orice altceva. Imaginea Viitorului Producatorul Andrew Eaton a inteles inca de la inceputul acestui proiect ca era absolut necesar sa creeze o imagine convingatoare a viitorului, cu un buget moderat, chiar daca este vorba numai de viitorul apropiat. Una dintre strategiile adoptate a fost de a pune bazele lumii imaginate din Cod 46 in prezentul cunoscut: Nu este aproape nimic in film care sa nu-si aiba originea in lumea de astazi. In cazul schimbarilor de clima si a unor tehnologii ne-am folosit ceva mai mult imaginatia, insa nici aici nu ne-am lasat dusi prea departe de ceea ce exista in prezent. Probabil ca cel mai fantastic element este virusul empatic, ideea ca in viitor vom putea lua o pastila cu ajutorul careia sa putem efectiv citi gandurile celor din jur. Dar tot restul- incalzirea globala, clonarea de fiinte umane, problemele de emigrare- toate sunt doar extrapolari ale prezentului. O influenta semnificativa asupra proiectului a avut-o experienta lui Michael Winterbottom dobandita in timpul filmarilor pentru ultima sa pelicula, In This World, care povesteste calatoria unui tanar afgan din tabara de refugiati din Peshwar, la nord-vest de Pakistan, pana la Londra. Mult din Codul 46 a aparut din experienta noastra cu In This World, sustine Winterbottom. Un element cheie a fost frustrarea in legatura cu pasapoarte, vize si in general cu toata birocratia implicita oricarei calatorii prin mai multe tari- problema actelor. Toate acestea au devenit o poveste de fond- nevoia de papele, blocajele de drumuri si securitatea crescuta, si in general dificultatile in a calatori dincolo de granite. Date fiind resursele limitate ale proiectului, Michael Winterbottom a ales sa filmeze in locatii existente, renuntand la a construi decoruri futuriste costisitoare in platou. Atat regizorul cat si producatorul Andrew Eaton si designerul Mark Tildesley au hotarat ca aceasta solutie este de preferat atat din punct de vedere financiar cat si estetic, dupa cum explica Eaton: Mai degraba decat sa cheltuim 3 milioane de lire sterline construind un platou gen Blade Runner, ceea ce ar fi insemnat sa pornim de la zero, am decis sa folosim spatii gasite. Michael a sugerat Shanghai si Dubai, locuri cu o arhitectura extraordinara si extraordinar de contradictorie. In Shanghai exista cartiere de o saracie lucie sub umbra celor mai moderni zgarie-nori din lume. In Dubai exista o aglomerare de zgarie-nori iar in spatele lor desert. Astfel de juxtapozitii s-au dovedit extrem de interesante si atragatoare.