Sinopsis Happy Feet - Mumble cel mai tare dansator

Daca Babe a fost un film despre ‚purcelusi care vorbesc, atunci acesta este un film despre ‚pinguini care danseaza, spune George Miller referindu-se la filmele pe care le-a creat in anii 1990 si la cea mai recenta creatie a sa, Happy Feet, pe care a scris-o in colaborare, a produs-o si regizat-o. Lui Miller i-a venit ideea unei povesti despre un pinguin imperial care se intampla sa fie un mare dansator de step, dupa ce a vazut un numar de documentare despre viata animalelor salbatice din Antarctica. Exista un singur lucru care ma atrage la un proiect, fie ca este vorba de ‚Max Nebunul sau de povesti despre purcelusi ori pinguini – intensitatea povestii, spune Miller. Povestea este esentiala! Ceea ce este atat de seducator cand realizezi un film este ca te poti transpune in orice lume doresti, insa incerci intotdeauna sa gasesti povestile cele mai semnificative. Asa ca, in ceea ce ma priveste, nu exista o diferenta foarte mare intre ‚Max Nebunul, Babe sau creaturile din Happy Feet. M-am simtit intotdeauna atras de natura epica a Antarcticii, continua regizorul. In urma cu aproximativ zece ani, cand am vazut ‚Viata in congelator, un documentar BBC / National Geographic despre pinguini, am realizat ca includea o poveste de exceptie. Pinguinii duc niste vieti atat de extraordinare, extrem de alegorice daca ne gandim la felul in care traim noi oamenii. Modul in care supravietuiesc la capatul lumii, strangandu-se unii in altii pentru a se feri de frig, impartind caldura, cantand pentru a-si gasi perechea. Miller se refera la Cantecul inimii croncanit de pinguin, croncanit care defineste identitatea Pinguinului imperial, si felul in care se disting acestia unii de altii in interiorul cardului. Pentru noi, suna ca un carait, explica el. Insa pentru fiecare pinguin in parte este un fel de cantec. Pot exista 25.000 de pasari pe o platforma de gheata, fiecare cu un cantec unic si totusi cumva reusesc sa se gaseasca unele pe altele prin toata aceasta cacofonie asurzitoare. Aceasta poveste il urmareste pe personajul principal din momentul in care se intalnesc parintii lui, de la iesirea din ou si copilaria sa, pana cand ajunge adult, parcurgand toate experientele cu care se confrunta acesta in incercarea de a-si gasi un rost in lume. In comunitatea pinguinilor imperiali, eroul, Mumble, s-a nascut incapabil sa cante. Parintii il duc la un profesor care sa-i corecteze aceasta deficienta, care il incurajeaza sa-si exprime cele mai puternice sentimente. Dar acestea ies la lumina sub forma dansului step, care este perceput de comunitate ca fiind putin bizar. Folosirea ideii Cantecului inimii i-a permis lui Miller sa incorporeze muzica si dansul in povestea sa, continuand cu prezentarea unor cantece contemporane si clasice, precum si a unor stiluri de dans diverse. Happy Feet a inceput cu mult inainte de aparitia filmului March Of the Penguins pe marile ecrane, explica Miller, drept raspuns la o intrebare care i se pune adesea. Faptul ca acest documentar a avut un succes atat de mare a constituit un motiv dublu de incantare, pentru ca a contribuit la trezirea interesului fata de filmul nostru despre pinguini generat pe computer. MUZICA Cand lui George Miller i-a venit pentru prima data ideea sa scrie Happy Feet, nu l-a gandit ca pe un muzical. Pe cand imaginam povestea, mi-am dat seama ca felul in care pinguinii imperiali isi gasesc perechile cu ajutorul cantecului facea necesare niste cantece pentru film. Cand a reiesit ca Mumble nu putea sa cante insa putea dansa, mi-am dat brusc seama ca ma aflam in mijlocul unui muzical. Imi place sa-l numesc un muzical intamplator, remarca Miller. Miller a sfarsit prin a centra filmul pe conceptul de Cantec al inimii si pentru ca muzica populara este o forma de exprimare care este familiara tuturor, producatorii au selectat niste cantece reprezentative pentru a da viata povestii. Happy Feet foloseste multe tipuri de stiluri muzicale, printre care rock, funk, opera, rap, liturgica, pop, gospel si latino. Pentru ca toti pinguinii arata la baza la fel, fiecare a trebuit sa fie diferentiat prin folosirea unor voci diferite si cantece diferite, asa ca am hotarat inca de la inceput sa folosim in esenta un repertoriu de cantece din secolul douazeci explica Miller mai departe. Judy Morris are niste cunostinte de muzica remarcabile, realmente enciclopedice; este ca un fel de iPod pe doua picioare. Poate sa isi aminteasca orice melodie sau orice versuri dintr-un cantec intr-o clipita. In nenumaratele intalniri pe care le-am avut pentru a selecta muzica, a venit cu niste propuneri inspirate care se potriveau povestii noastre. Cunoscutul compozitor John Powell a ajutat la crearea coloanei sonore a filmului. Nu aveam nevoie de un simplu compozitor pentru Happy Feet, ci aveam nevoie de cineva care sa faca fata multiplelor provocari, sugereaza Miller. Am dorit pe cineva care sa nu simta muzica pop ca pe un fel de degradare si care sa nu fie intimidat de piesele orchestrale mai clasice sau de opera, sau chiar de rap. John Powell realmente intelege muzica internationala si este suficient de tanar, pentru un compozitor, ca sa utilizeze multe discipline si genuri muzicale. John a creat niste aranjamente realmente incredibile, spune Brittany Murphy. Pentru unul din cantecele Gloriei, i-am adus un omagiu lui Freddie Mercury folosind, Somebody To Love al lui Queen, care a fost realmente o alegere perfecta pentru a dezvolta tema filmului. Am mers in aceasta directie gospel; a fost un lucru care a necesitat mult tact, insa totusi ceva placut. A fost incredibil sa lucrezi la aranjamente cu John. Pentru mine este un mentor muzical extraordinar. Printre celelalte cantece ale inimii prezentate in film se numara: cantecul lui The Beach Boys Do it Again, cel al lui Frank Sinatra My Way (interpretat in spaniola de Robin Williams) si o versiune a cantecului lui Prince Kiss (interpretat in duet de Hugh Jackman si Nicole Kidman). Ultimul a fost prilejul unei manevre de succes in ceea ce priveste repertoriul muzical al filmului. Cand Miller a dorit sa schimbe versurile originale ale lui Kiss (pentru a le face mai in stilul pinguinilor), i-a cerut permisiunea lui Prince, insa acesta a refuzat initial. Dupa ce a vazut insa o secventa de inceput din film, nu numai ca a fost de acord cu schimbarea versurilor, dar i-a placut atat de mult ca a scris el insusi un cantec original pentru film, care apare la sfarsit cand este enumerata distributia. Song of the Heart al lui Prince va fi prezentat de asemenea in coloana sonora din Happy Feet, fiind distribuit de Warner Sunset / Atlantic Records in 31 octombrie 2006. Acelasi album va cuprinde o gama larga de artisti populari, printre care legendarul Patti LaBelle, Yolanda Adams si Fantasia Barrino din spectacolul American Idol, cantand cu totii I Wish; Pink interpretand Tell me something Good; Chrissie Hynde si Jason Mraz cantand o combinatie a cantecelor Everything I Own / The Joker; k.d. lang interpretand cantecul lui The Beatles Golden Slumber; noul single al lui Gia Farrell Hit me up; si noul cantec al lui Heavies Jump N Move. Compozitia muzicala pentru orchestra a lui John Powell va fi inclusa si ea in Povestea lui Mumble Happy Feet. Hugh Jackman si Nicole Kidman canta si ei in film, isi aminteste Miller. Dar dat fiind ca personajul Mumble este exclus din comunitate deoarece canta atat de prost, Elijah Wood n-a fost solicitat sa cante bine. Asa ca adevarul este ca nici macar nu stiu daca poate s-o faca! I-am cerut ce-i drept la un moment dat sa cante foarte prost – si trebuie sa recunosc ca a facut-o de-a dreptul magnific. Am invatat o multime de lucruri despre rolul muzicii in film cu ocazia acestui proiect, spune Miller. Am vazut marile muzicaluri, incercand sa inteleg ce anume este esential pentru coreografie si ce anume face ca o productie numeroasa sa functioneze bine. Este clar ca partile de dans trebuie sa fie narative si nu numai decorative. DANSUL Probabil ca nici un element muzical nu s-a dovedit a fi atat de important pentru evolutia povestii ca dansul, care constituie factorul esential in cantecul inimii al lui Mumble. Miller spune urmatoarele: Cand ne-am decis sa facem un film despre un pinguin care danseaza, nu le-am putut cere artistilor digitali sa animeze dansuri realmente exceptionale. La urma urmei, un dansator, ca si un animator, isi dobandeste abilitatile intr-o viata intreaga. Prin urmare, cea mai buna modalitate de a-i face pe pinguini sa danseze a fost prin captarea miscarii. Miller s-a gandit ca Savion Glover era exact persoana potrivita sa conduca revolutia step initiata de Mumble. Intrucat Mumble este un dansator de step de mare abilitate, cine altcineva decat Savion ar putea sa-l interpreteze mai bine? Dansul de neimitat al lui Savion a fost captat in miscarile sale pentru principalele secvente dansate de Mumble in film. Este un percutionist uimitor, spune realizatorul filmului. Ritmurile sale sunt atat de complexe si sofisticate. Dansul de step este un fel de muzica pe care o executi cu propriul corp, iar Savion este un virtuos in aceasta privinta. Poti sa vii cu orice melodie vrei, iar el iti va improviza ceva. La un moment dat, am interpretat zgomotul facut de un elicopter si a reusit sa imite sunetul cu bataile de picior. Se misca atat de repede ca era mai rapid decat miscarile camerei care il urmarea...sau decat puteam sa-l vad eu cu ochiul liber. Este un tip realmente extraordinar. Dupa ce a debutat pe Broadway la 12 ani, Glover a dansat alaturi de legende ale dansului step, precum fostul Sammy Davis, Jr. si Gregory Hynes. Savion este ultimul dintr-o serie de dansatori de step clasici, observa Miller. Iubeste stepul atat de mult incat acesta face realmente parte integranta din el. Se simte obligat sa-si transmita mai departe stiinta si acesta este motivul pentru care l-am considerat ca fiind singura alegere posibila pentru Cantecul inimii al lui Mumble. Cred ca atunci cand copiii o sa vada acest pinguin care danseaza step vor spune : E grozav. George Miller reinvie intr-un fel step-ul si sunt realmente recunoscator ca am fost inclus in aceasta intreprindere a lui, spune Glover. Nu sunt singurul; stiu ca exista multi dansatori de step de exceptie care se uita dispretuitor la George chiar acum si spun ‚Multumesc. Multumesc. Multumesc. Judy Morris impartaseste ceea ce crede Savion. Fiul cel mic al compozitorului a fost in intregime captivat cand l-a vazut pe Savion desfasurandu-se, si de atunci danseaza step ca un nebun. Warren Coleman isi aminteste cat de extraordinar este Glover. La inceputul fiecarei duble de captare a miscarii, interpretii stateau nemiscati pentru a fi ‚prinsi de computere. Insa uneori puteam auzi un zgomot de genul ‚brrrrr... Suna ca rafala unei mitraliere minuscule. Tehnicianul de sunet a incercat disperat sa depisteze sursa acestuia ca sa putem incepe captarea. A verificat aparatul de aer conditionat, computerele, echipamentul de sunet, totul. Insa atunci nu se mai auzea nimic si am putut incepe. Numai mai tarziu Savion ne-a impartasit mica sa farsa. El era cel care dansa step, insa isi misca picioarele atat de delicat si repede ca nimeni nu le putea detecta nici macar de aproape, sub lumina puternica. Am ramas cu totii interzisi, mai ales tipul de la sunet. In general, un regizor de filme live-action, Miller s-a gandit la inceput la un format de acest tip pentru Happy Feet, in stilul filmelor Babe, modificand digital pinguini adevarati care sa apara astfel ca dansand si cantand. A abandonat insa repede aceasta idee. Am stiut ca ca nu va fi usor sa invatam un pinguin sa danseze, glumeste regizorul. Live action si animatia pe computer nu sunt in esenta diferite- toate principiile creatiei cinematografice se aplica in ambele cazuri, observa Miller. Cand lucrez cu animatori este ca si cum as lucra cu actori in ralenti; ai de-a face cu o interpretare nuantata cadru de cadru. Principala diferenta este ca distrugi sincronicitatea. Vocile sunt transpuse o data. Miscarile corpului, expresia fetei, iluminatul, miscarile camerei, costumatiile si toate celelalte sunt realizate la momente diferite. In live action acestea respecta simultaneitatea. De asemenea, atunci cand faci un film in domeniul digital, materialul este complet maleabil. Poti sa-ti misti personajele sau camera sau luminile unde vrei. Poti sa-ti perfectionezi povestea mult mai mult decat ai putea-o face in mod normal. Cred ca acesta este unul din motivele pentru care realizatorii de film de la Pixar, mai ales, sunt niste povestitori de o virtuozitate atat de mare. Pentru cineva ca mine, care vede in film un mijloc de a spune povesti, posibilitatea de a lucra cu imagini generate pe computer a fost o adevarata revelatie. Iti poti slefui povestea mult mai mult decat este posibil de obicei. Lucrand cu casa de productie de efecte vizuale Animal Logic din Sydney, Miller a initiat utilizarea tehnologiei de captare a miscarii ca pe o modalitate care sa-i permita sa filmeze actori si dansatori reali, avand prestatiile acestora ‚transplantate in pinguinii pe care ii reprezinta pe ecran. Captarea miscarii utilizeaza multe camere care filmeaza din directii diferite, dar in loc de a filma o imagine, camera capteaza informatii din multe reflectoare mici prinse de un costum mulat pe corp. Datele miscarii filmate astfel sunt apoi aplicate unui model de personaj pre-proiectat pe computere specializate. In cazul lui Mumble, acel model a luat forma unui pinguin imperial. In Happy Feet, captarea miscarii a fost impinsa la limita sa tehnologica incat sa-i permita lui Miller sa dea directii unor multipli interpreti pe scena de captare, imbracati in costumele lor, in timp ce personajele pinguini apareau pe ecranul computerului- in timp real. Echipa noastra a dus toate aceste lucruri la un nou nivel, observa Miller. Am putut de fapt sa vad actorii cum se miscau instantaneu ca pinguini pe monitor in timp ce jucau. Asta mi-a permis libertatea de a obtine exact ceea ce doream pe scena. Am putut sa ghidez interpretii sa se miste mai mult sau mai putin astfel incat sa imite miscarile caracteristice unui pinguin. Procesul de realizare a acestui film a fost de-a dreptul uimitor, spune Glover. Totul se reduce la satisfactie instantanee. Iata-ma pe scena, purtand acest costum intesat de toate aceste reflectoare minuscule, iar apoi Mumble se afla exact langa mine pe ecranul computerului. Ma puteai vedea de fapt ca Mumble. Desi dansul step a fost cel ales pentru a-i conferi lui Mumble un stil individual de exprimare, realizatorii filmului au vrut de asemenea sa prezinte si alte forme de dans in film, deci Miller a recrutat-o pe coreografa Kelley Abbey. Kelley a facut totul. Este coreografa cea mai buna de scena si video muzical din Australia si este de asemenea o interpreta extraordinara. In film, danseaza si interpreteaza miscarile dramatice ale catorva dintre personaje, printre care Norma Jean, Gloria si Ramon. Acest film a prilejuit niste provocari realmente interesante, declara Abbey. Dansatorii sunt facuti sa se miste, noi curgem, dar pinguinii arata la baza ca niste mingi de fotbal cu picioare. A invata sa te misti ca un pinguin a fost ceea ce i s-a solicitat fiecarui interpret din film, prin urmare Abbey a initiat un fel de scoala a pinguinilor absolut obligatorie. Cu toate acestea, inainte de a putea sa-i invete pe altii cum sa se miste ca pinguinii, Abbey a trebuit mai intai sa invete s-o faca ea insasi. M-am uitat la documentare; a trebuit sa aflu ce anume e cel mai bine pentru cateva specii de astfel de pasari. Explorarile coreografei in miscare si dans au scos la iveala exact opusul a ceea ce s-ar astepta. Atunci cand oamenii se gandesc la pinguini, vad talpi orientate in afara, de tipul celor lui Charlie Chaplin, declara Abbey. Insa in realitate, mersul unui pinguin este mai degraba cu picioarele paralele, cu talpile orientate una spre cealalta. Neavand o legatura cu soldurile, toate miscarile lor sunt directionate de la gat. Pinguinii au genunchi dar acestia sunt cum ar veni ingropati in corpurile lor. Kelley Abbey a evidentiat calitatea tip-pinguin a dansului, iar dansatorii si-au ‚pinguinizat miscarile, explica regizorul. O alta resursa de pret a fost dr. Gary Miller, un expert faimos in ceea ce priveste pasarile si pinguinii din Antarctica care a dat sfaturi in timpul lectiilor de inceput despre pinguini despre cum, de exemplu, ciocul unui pinguin imperial arata ca cifra 8, atunci cand acesta merge in stilul lui caracteristic. Distributia dansatorilor a fost esentiala pentru procesul de captare a miscarii in vederea realizarii dansului si a scenelor dramatice, remarca Coleman. Din pricina felului in care am realizat o scena prin mixarea celor mai bune parti din diferite duble de captare a miscarii, perceptia de mare acuitate a dansatorilor privind raporturile dintre ei pe scena ne-a ajutat sa realizam intregul. Iar pentru ca dansatorii nostri vin din teatrul muzical, miscarile lor erau intotdeauna expresive... spuneau to timpul o poveste anume. Abbey spune: Savion adauga o noua dimensiune filmului. Este complet unic. Se exprima intotdeauna folosindu-si picioarele. Cand Savion intra in cladire, o stii. Il poti auzi! Colaborarea s-a dovedit a fi un succes de ambele parti. Kelley nu mai este o fiinta umana, glumeste Glover. A devenit un pinguin in acest film. A fost o experienta minunata sa lucrez cu ea. m-a ghidat, s-a aflat intotdeauna in spatele meu... De fapt am inceput s-o numesc‚ mana mea dreapta pinguin. Pentru a realiza secventele de dans mai lungi, Abbey si dansatorii ei au folosit multe stiluri diferite de dans. In finalul filmului, cand toti isi dau in cele din urma drumul, pinguinii se exprima in moduri diferite, asa ca vedem ceva flamenco, ceva tango, ceva riverdancing. Apoi dansuri step Zulu, gumboot, Navajo si Samoan, spune Abbey. Atunci cand pinguinii ajung sa se exprime cu totii in acest limbaj universal al dansului, acesta devine o parte a mesajului mai larg al filmului. Credinta ca diversitatea formelor artistice de expresie are valoare a fost ideea unificatoare de pe platou. Ca dansatori, trebuie sa le fim recunoscatori muzicienilor, celor care scriu versurile si celor care ne compun cantecele, recunoaste Glover. Cred ca muzica si dansul sunt unele din cele mai importante investitii culturale pe care le avem. Nu-mi pasa ce fel de persoana esti; fiecare are un cantec care il face sa spuna: ‚Asta sunt, asta simt. Il misca. Fie ca esti cantaret, dansator ori cu totul altceva, muzica este ritm, este pulsul nostru. Muzica este viata.