Sinopsis Supravietuitorul

In 1972, Sergiu Nicolaescu lansa primul film dintr-o serie care urma sa faca istorie in cinematografia romaneasca – Cu mainile curate, povestea unui comisar care devenea curand cel mai cunoscut personaj de film din anii 70 – 80. Rebotezat dupa primul film din Miclovan in Moldovan, comisarul era copia fidela a unei persoane foarte dragi lui Nicolaescu – unchiul sau, Gheorghe Cambrea, inchis de comunisti in 1950, timp de 15 ani.

Copil fiind, eram extrem de impresionat de imaginea lui: era un tip inalt, elegant, conducea o masina americana si purta intotdeauna palarie si un anumit model de pantofi, pe care i-am copiat si eu pentru comisarul Moldovan. A fost modelul pe care eu am incercat sa-l joc in filmele politiste. Diferenta va fi vizibila abia in Supravietuitorul – el era foarte comunicativ, asa cum l-am jucat eu pe Moldovan in tinerete; in acest film ma joc pe mine marturiseste regizorul.

Dupa cel de-al cincilea film care il avea protagonist pe de-acum celebrul comisar, Duelul (lansat in 1981), Nicolaescu a fost obligat de cenzura comunista sa opreasca seria. Asta pana acum cativa ani, cand i-a venit ideea unei continuari, ideea care s-a materializat curand in scenariul filmului Supravietuitorul scris de regizor impreuna cu jurnalista Adina Mutar si produs de MediaPro Pictures. De aceasta data, actiunea se desfasoara pe doua coordonate temporale: intr-o prima faza, la sfarsitul anilor 70, cand comisarul Moldovan se trezeste prins intr-un joc periculos , in care fostii prieteni si mai ales fostii dusmani isi fac aparitia. Reintalnirea cu aceste personaje inseamna pentru Moldovan rememorarea unor episoade din viata, iar aici intervine cel de-al doilea plan, amplasat in anii 40. In acest punct aparea prima provocare: personajele se pastrau, dar existenta celor doua planuri temporale presupunea o imbatranire evidenta a acestora. Mai exact: intre actorii care interpretau aceste personaje era imperios necesar sa existe asemanari fizice. Pentru o parte din roluri, a fost relativ simplu: Goldberg, patronul de cazinou si organizatorul ruletei rusesti, a fost interpretat de Cristian Motiu si Vladimir Gaitan, Cristian Vasile, celebrul cantaret al anilor 40 – de Lucian Viziru si Ion Ritiu, Haral, dusmanul de moarte al comisarului – de George Mihaita si de fiul lui, Tudor, iar Uri (mana dreapta a lui Haral) de George Alexandru si Tudor Munteanu. Doar in cazul lui Ion Dichiseanu s-a apelat la efecte speciale, el fiind intinerit cu ajutorul calculatorului. Cel mai dificil a fost in cazul comisarului Moldovan, unde dupa un casting la nivel national fara rezultatele scontate, cautarile s-au extins pana in Cehia, mai ales ca prima saptamana de filmare urma sa se desfasoare la Praga. Norocul a fost de partea producatorilor, prin urmare comisarul Moldovan tanar a fost interpretat in final de actorul ceh Petr Falc. Regizorul explica alegerea: Trebuia sa caut un actor care sa semene cu comisarul tanar. A fost destul de greu in tara, l-am gasit pe Mircea Badea, care era cel mai apropiat de mine din punct de vedere fizic; cu el mai lucrasem inainte si stiam ca are talent si ca poate duce un astfel de rol. La Praga insa a aparut un actor care a intrat in hainele mele imediat si la propriu si la figurat – Petr Falc - si l-am luat pe el. Si chiar daca exista o oarecare asemanare intre regizor si Petr, tot s-au impus cateva schimbari de look pentru ceh: M-au tuns ca in anii 40, cei de la machiaj mi-au retusat sprancenele , au folosit o plastilina speciala pentru a-mi remodela nasul, si cel mai dificil pentru mine, a trebuit sa port lentile de contact povesteste Petr. Barbati frumosi erau, a trebuit sa le gasim partenere pe masura, insa asta n-a fost deloc greu, doar traim in Romania. Distributia a fost intregita de Ileana Lazariuc, in rolul celebrei Zarada (numele ei in tiganeste inseamna Minunata), care in urma cu jumatate de secol punea pe jar inimile tinerilor mondeni din Bucuresti, Loredana, in rolul unei cantarete de cazinou, Cristina Rus sau Simona Patruleasa, din cauza careia barbatii din echipa de filmare au avut probleme de concentrare. Filmarile au inceput pe 17 iunie, si prima saptamana de lucru a presupus deplasarea intregii echipe de filmare si a unei partidin distributie la Praga. Regizorul motiveaza aceasta alegere: Sa fiu sincer, prima oara m-am gandit laIsrael. Am fost acolo in prospectie, apoi Adrian Sarbu mi-a propus sa vad si Praga, si fara discutie am ales aceasta varianta. Actiunea filmului se petreceintr-un oras oarecare din Europa, insa intr-o perioada bine stabilita – 1978. Am ales Praga din motive care tin in primul rand de scenografie – anumite zone ale acestui oras arata exact ca acum 30 de ani. Zis si facut – timp de 7 zile echipa a infruntat frigul, ploaia, apoi temperaturile de 35 de grade, au filmat in gara din Praga, cu figuratie de 150 de persoane, apoi intr-unul dintre cele mai vechi cimitire de-acolo si s-au antrenat pentru noptile de filmare care ii asteptau la intoarcerea in tara. Cel mai fericit dintre actori a fost Jean Constantin, care cu aceasta ocazie a repetat expresiile in ceha pe care le invatase cu un an inainte, in timpul filmarilor pentru Roming. In plus, Jean si-a adus contributia si la scenariu, in care a reusit sa insereze una din expresiile sale preferate: Criminalilor! Prima locatie de pe lista odata cu revenirea in tara – Palatul Snagov, unde s-au filmat cateva dintre cele mai importante secvente, printre care si cele de ruleta ruseasca. Intoarcerea in Romania a marcat inceputul sezonului accidentarilor. Startul l-a dat – cum altfel! – regizorul. In timp ce ii arata unuia dintre actorii din distributie cum trebuie sa cada atunci cand e impuscat, Nicolaescu s-a sprijinit pe mana stanga, care i-a cedat din incheietura. O nimica toata, sau asa cum o spune comisarul cel mai bine: A fost un fleac, la Mihai Viteazu mi-am rupt mana dreapta si acolo chiar aveam nevoie de ea. Tin minte ca aveam o secventa in care trebuia sa fiu in fruntea cavaleriei turcesti si de mana rupta mi-am legat sabia. Va dati seama cam ce s-ar fi intamplat daca mi-ar fi cazut calul. Oricum, nici de data asta accidentul nu m-a impiedicat sa joc. Cand a trebuit sa filmez am scos ghipsul, a doua zi ma duceam la spital sa mi-l puna la loc si tot asa. E drept ca n-as vrea ca medicul meu sa auda asta. Acum e deja tarziu, si daca e sa ne luam dupa zicala, greseala recunoscuta e pe jumatate iertata; in plus nici macar doctorul n-ar putea sa se supere pe Comisar. La scurt timp, a urmat accidentul lui George Mihaita, care si-a luxat piciorul tot in timpul filmarilor. In cazul lui insa, n-a tinut figura cu ghipsul, prin urmare programul a suferit cateva schimbari minore, cat a durat recuperarea. Ghinionul a disparut odata cu schimbarea locatiei de la Palatul Snagov la Casa Oamenilor de Stiinta din Bucuresti. Actiunea filmului se muta cu aceasta ocazie in anii 40, ceea ce a presupus recrearea unei epoci, de la obiceiurile mondene de atunci, cu spectacolele din gradinile de vara, cu povestile de iubire si rivalitatile inerente, pana la costumele si coafurile specifice perioadei. Distributia s-a schimbat si au intrat in scena Lucian Viziru (in rolul cantaretului Cristian Vasile), Ileana Lazariuc (in rolul Zaradei), Cristian Motiu (Goldberg, cunostinta mai veche a comisarului si viitor patron de cazinou), Cristina Rus (iubita lui Goldberg) si Petr Falc (in rolul comisarului tanar). Moldovan este implicat acum intr-una dintre cele mai cunoscute povesti ale perioadei respective: este unul din prietenii cuplului format din celebrul interpret Cristian Vasile si frumoasa Zarada. Cristian a fost alaturi de Zavaidoc, eternul sau rival, unul dintre cei mai cunoscuti cantareti din Bucurestiul anilor 40. Indragostit nebuneste de Zarada, Cristian a compus celebra melodie Zaraza care l-a consacrat si datorita careia a devenit mai iubit de catre public decat Zavaidoc. Povestea spune ca acesta din urma, macinat de invidie, l-a platit pe unul dintre protectorii lui s-o omoare pe Zarada, grabindu-i astfel sfarsitul lui Cristian, care n-a putut trece peste acest soc. Regizorul a pastrat povestea de dragoste dintre cei doi, insa a transformat intriga initiala intr-una complexa, rolurile negative impartindu-le intre Goldberg, Haral si Uri, dusmanii din tinerete ai comisarului, cu care Moldovan se va confrunta la varsta senectutii. Scenariul a pastrat si momentul asasinarii Zaradei, iar aceasta secventa, in ciuda dramatismului situatiei, a devenit rapid preferata Ilenei Lazariuc si a lui Lucian Viziru. Cu toate ca suna sinistru, mie mi-a placut mult secventa mortii, poate si pentru ca nu mi s-a parut deloc dificil sa intru in starea personajului isi aminteste protagonista. Lucian completeaza: L-am intrebat pe domnul Nicolaescu inainte de aceasta secventa daca pot sa joc nebunia si m-a incurajat sa fac asta. Cristian Vasile oricum innebuneste dupa acest episod; dupa ce si-a epuizat lacrimile, el incepe sa-i cante Zaraza, moment in care comisarul il atinge pe umar si ii spuneOmule!. Cristian ii raspunde Viata mea s-a terminat , apoi incepe sa planga in hohote. Inca simt cum s-a indepartat macaraua cu camera, ca intr-un basm, ca intr-un flashback perfect. Tot el recunoaste insa ca aceasta scena a fost in acelasi timp si cea mai dificila si explica: Noi nu luam sunet, doar banda ghid, restul il vom face in postsincron, prin urmare erau cateva zeci de oameni langa mine, din echipa sau de la figuratie, majoritatea vorbeau, unii faceau glume... Nu cred ca exista actor pe lumea asta care sa pocneasca din degete si sa intre in stare, sa trebuiasca sa planga in hohote, sa jeleasca pe cineva si sa fie si natural. Mi-a luat vreo doua ore sa ma concentrez pentru secventa asta, m-am plimbat, m-am dus sa vad cadrul, apoi a venit figuratia; atunci cand s-a dat actiune a disparut tot, a ramas doar Zarada si atat. Si daca tot suntem la capitolul secvente dificile, Petr Falc ar avea cu siguranta ce povesti si asta daca luam in considerare numai faptul ca a jucat in ceha intr-un film romanesc. Motivul este unul obiectiv: timpul. Petr a paticipat la casting cu o zi inainte de inceperea filmarilor, prin urmare n-a mai avut destul timp la dispozitie pentru a invata replicile in romana. Acesta insa nu a fost singurul motiv, dupa cum el insusi marturiseste: La fel de mult a contat si faptul ca nu aveam experienta in a juca intr-o limba straina. Regizorul fost interesat in ceea ce ma priveste de partea de interpretare, de jocul actoricesc, mai mult decat de vorbele in sine. Recunosc ca situatia e putin comica – joc in ceha intr-un film romanesc. La inceput fiecare trebuia sa invete ultimele cuvinte din replica celuilalt, dar cum totul tine de repetitie, ne-am obisnuit rapid si cu asta. Nicolaescu e de parere ca asa ar trebui sa procedeze toti actorii: In toate filmele straine pe care le-am facut si, slava domnului, sunt 28 la numar, actorii au vorbit intotdeauna limba lor. Mi se pare esential pentru jocul unui actor sa se exprime in limba materna. De altfel, regizorul va fi cel care ii va dubla vocea actorului ceh la postsincron. Oricum ar fi, cert e ca Petr s-a integrat rapid in echipa, iar acest lucru a fost confirmat de toti colegii sai de platou. Lucian Viziru a interactionat cel mai mult cu el in timpul filmarilor:Eram curios sa vad cum ii va fi, pentru ca asta e una dintre cele mai dificile situatii pentru un actor – sa joace intr-un film vorbit intr-o limba pe care nu o cunoaste. E foarte ordonat si extrem de binecrescut - nu stiu cati dinte noi isi duc din proprie initiativa dimineata la ora 6 hainele la garderoba. Avem si o problema totusi: el nu suporta fumul de tigara, iar eu nu suport aerul conditionat si pentru ca din cand in cand la filmari am impartit aceeasi rulota, a trebuit sa gasim o solutie de compromis. Altfel e simpatic, foarte glumet si se schimba total atunci cand ajunge la cadru. Poate in afara platoului de filmare te-ai gandi ca nu e in stare sa faca genul asta de rol; odata ajuns pe set, intra total in pielea personajului si iti dai seama de la primul pas ca a inteles perfect ce ii cere regizorul. O noua schimbare de locatie presupune si aparitia unor personaje noi. Teatrul Odeon a fost urmatorul pe lista, iar pe scena lui si-a facut aparitia Loredana, in rolul unei cantarete de cazinou, Miss Lori, luata sub aripa lui protectoare chiar de Goldberg. Special pentru aceasta secventa, Loredana a inregistrat un colaj de piese romanesti si straine si a repetat impreuna cu baletul timp de doua saptamani. Am avut o discutie cu Sergiu Nicolaescu si cu regizorul secund, Emil Slotea, despre melodiile pe care ar trebui sa le integram in coloana sonora a filmului. Ei mi-au dat cateva idei, cum ca ar vrea cantece americane dar si melodii romanesti foarte cunoscute din perioada interbelica si postbelica; eu avand o experienta destul de bogata in domeniul asta si studiind zona muzicala destul de intens in ultimii ani, mi-am putut declara optiunile si cantecele pe care mi-ar fi placut sa le cant si spre norocul si bucuria mea,cei de la MediaPro Pictures au reusit sa obtina drepturile pentru aceste melodii. Am incercat sa fac acest medley, acest colaj, cat mai apetisant, ca ele sa curga dintr-una in alta, sa pastreze putin din spiritul romanesc al personajului meu, pentru ca Miss Lori este romanca, chiar daca ea canta intr-un local din Europa occidentala, unui public in cea maimare parte strain, ea incearca sa pastreze feelingul romanesc. Asta am incercat sa aduc in acest colaj – melodii americane, frantuzesti, romanesti si sa le fac sa se lege intr-o poveste cuceritoare. Mi-a facut o mare placere sa interpretez si sa dansez aceste melodii marturiseste Loredana. Colajul include piese precum Cosarul, Habar n-ai tu, Je ne regrette rien, Que sera, sera si doar pentru aceasta secventa Loredana a avut 5 tinute, schimband rochii de cabaret, de seara sau cu specific tiganesc. Perioada in care s-a filmat la Odeon a coincis cu cea mai fierbinte saptamana din vara trecuta - in fiecare zi au fost peste 40 de grade; in plus, figuratia de peste 100 de persoane, reflectoarele, echipa formata la randul ei din 80 de oameni - toate acestea au mentinut o atmosfera incinsa, iar faptul ca s-a filmat doar pe timpul noptii n-a schimbat cu nimic situatia. Mai mult decat atat, intr-una din nopti au cedat pana si camerele de filmat din cauza caldurii, asa ca toata lumea a luat o pauzade cateva zeci de minute pana cand s-a putut relua filmarea. Secventele de la Odeon au adus-o pe set si pe Simona Patruleasa, in rolul prezentatoarei concurentilor de la ruleta ruseasca. Faptul ca Simona e considerata drept una dintre cele mai frumoase prezentatoare tv din Romania a fost confirmat din plin de reactiile barbatilor din echipa. Ceea ce n-au stiut ei la momentul respectiv si cu siguranta si-ar fi dorit sa stie este ca Simona nu purta lenjerie intima pe sub rochia galbena de satin si dantela. Nici acum nu e tarziu sa afle acest lucru, totul e sa urmaresca atent scenele care o au in prim plan. Si daca tot suntem la capitolul dezvaluiri, cu siguranta cea mai asteptata secventa este cea in care Ileana Lazariuc apare goala, mai ales ca este pentru prima data cand actrita renunta la haine intr-un film. Ultimele zile de filmare s-au impartit intre inchisoarea Doftana si Studiourile MediaPro din Buftea. La Doftana s-a filmat secventa care deschide filmul si in care comisarul Moldovan, in puscarie fiind, e obligat sa joace ruleta ruseasca de 10 ori. Actiunea din aceasta secventa e plasata in anii 60, prin urmare, cu doua saptamani inainte de filmare a aparut dilema: cine il va juca pe Moldovan? Variante – Petr machiat astfel incat sa para cu 20 de ani mai batran, sau Nicolaescu, intinerit prin machiaj. Intr-un final s-a optat pentru prima varianta, prin urmare Petr, care plecase deja din Romania, s-a intors pentru alte trei zile. La finalul celei de-a 41-a zi de filmare s-a strigat Its a wrap!, dupa care mai bine de jumatate din echipa a plecat direct la mare, amanand traditionala petrecere de incheiere a filmarilor pana la lansarea din 11 aprilie. Si daca cei mai multi se plangeau firesc de oboseala, ei bine, regizorul se simtea, din contra, plin de energie. Dovada cea mai buna – 10 zile mai tarziu avea deja prima varianta de montaj a lungmetrajului. De altfel, lucrurile au stat cam la fel si pe durata filmarilor; mai mult de jumatate din aceasta perioada s-a filmat noaptea, iar dimineata se citea oboseala pe fetele tuturor. Cu o exceptie – Sergiu Nicolaescu, atat de in verva, incat parea ca abia a ajuns pe set, in niciun caz ca incepuse sa lucreze cu 12 ore in urma. O singura data a recunoscut ca e obosit, in timpul filmarilor la Odeon, dar n-a durat prea mult: In cazul meu,nu am o secventa despre care sa spun ca mi s-a parut dificila, ritmul de film e cel mai dificil, sa tragi zilnic 100 m de pelicula nu e deloc usor. A revenit insa rapid asupra declaratiei si a punctat: Unul dintre atuurile filmului, dincolo de faptul ca il are drept erou pe comisarul Moldovan , un personaj binecunoscut in Romania,este si faptul ca a beneficiat de o echipa foarte buna a MediaPro Pictures, care tinut pasul cu mine. Comisarul Moldovan este fara discutie unul dintre cele mai cunoscute personaje ale cinematografiei romanesti. Odata cu primele filme ale seriei, cateva replici au devenit folclor – daca ar fi sa amintim doar de Un fleac, m-au ciuruit! sau Nu trage, dom Semaca, sunt eu, Lascarica!. Regizorul sustine ca nu si-a imaginat nicio secunda ca se va intampla asta, prin urmare nici de aceastadata nu poate anticipa: Niciodata cand am facut filmele respective nu m-am gandit ca o anumita replica va deveni celebra. Spectatorii hotarasc, sau nu, pentru ca exista si filme fara replici celebre. Intr-adevar, filmele mele politiste au cateva vorbe care au intrat in istorie. Putem sa facem noi o incercare in locul dumnealui in cazul de fata – Putin cam sus. Am imbatranit. insa va lasam pe dumneavoastra sa descoperiti despre ce secventa este vorba. Despre Nicolaescu s-a dus vestea ca ar fi unul dintre cei mai duri regizori romani. Cu toate astea, nici unul dintre actorii din Supravietuitorul nu l-a descris ca fiind dur, ci mai degraba corect. Lucian Viziru isi dorea de foarte multa vreme sa lucreze cu el si e in continuare impresionat de experienta traita: Am lucrat cu foarte multi regizori, atat de film cat si de videoclipuri, si trebuie sa stii cum sa nu incurci un astfel de om atunci cand vrea sa faca ceva. Sergiu Nicolaescu este un supravietuitor, este un luptator si din nefericire cei din generatia mai tanara au cam uitat sa fie asa. Il deranjeaza foarte mult atunci cand in anumite momente suntem superficiali. Atata vreme cat esti concentrat la cadru, il respecti si il asculti ca regizor, n-ai absolut nicio problema, cel putin eu unul nu am si imi place de mor. Ileana este in asentimentul partenerului ei de filmare: Pe domnul Nicolaescu l-am intalnit prima oara la casting, si a fost foarte deschis, mai ales ca mi-l inchipuiam dur, dar din contra, este chiar haios. E foarte profesionist si are o viziune foarte clara asupra filmului sau. Am repetat mult inainte de inceperea filmarilor si repetam in continuare inaintea fiecarei secvente, iar domnul Nicolaescu explica in detaliu ce doreste de la fiecare actor in parte. Si Petr s-a declarat fan al regizorului de la prima intalnire: Domnul Nicolaescu m-a impresionat de la prima vedere, pentru ca avut o deschidere foarte mare fata de mine. Imi amintesc ca atunci cand l-am vazut m-am gandit ca nu poate fi altceva decat regizor, pentru ca se impune prin simpla prezenta. Am discutat, mi-a explicat cum vrea sa fie actorul care il va interpreta pe Moldovan; am comunicat foarte bine de la inceput. Renumele lui Nicolaescu a stresat-o putin pe Loredana inainte de filmarea unei secvente de dialog cu el. Si-a dat seama repede ca nu are motive de ingrijorare, ba a fost chiar laudata de acesta, lucru care se intampla destul de rar: Pentru mine cea mai dificila secventa a fost cea in care i-am dat replica comisarului Moldovan in bar, eu venind dupa o noapte extrem de furtunoasa cu doua concerte in afara Bucurestiului, ma grabeam sa nu intarzii la filmare. In plus, eram un pic stresata de faptul ca urmeaza sa filmez o secventa cu Sergiu Nicolaescu si mi se parea ca orice as face n-o sa fiu la inaltime sau asa cum mi-as fi dorit eu sa fiu. A avut foarte mare rabdare si a fost foarte cald in secventa respectiva, chiar nu m-am asteptatsa o filmam atat de repede si sa iasa atat de bine. Mai mult, am primit chiar felicitari din partea lui Sergiu Nicolaescu care este foarte zgarcit cu laudele cand e vorba de un film de-al lui. Cere foarte mult de la fiecare actor, as putea spune ca cere absolut totul si este foarte meticulos, foarte atent la detalii. Are o atentie distributiva extraordinara, face cateodata comentarii legate de un detaliu pe care nu l-a observat nimeni altcineva din echipa, si, cel mai important, este intotdeauna foarte corect. Sergiu Nicolaescu este unul din putinii regizori romani care s-au incumetat sa faca film politist. Dincolo de scenariu, de carisma actorilor, regizorul e de parere ca cel mai important este sa te raportezi la lucruri pe care le-ai trait: Sunt lucruri pe care nu le poti invata repede; nu oricine poate face film fara o cunoastere profunda a epocii respective, prin urmare e mult mai usor sa refaci ceva ce-ai trait. Asta e si motivul pentru care l-am construit pe Moldovan pe baza unui tipar familiar si se pare ca, pana acum cel putin, am avut dreptate.