Sinopsis Orfelinatul

GUILERMO DEL TORO (producatorul filmului) despre ORFELINATUL Sunt deja mai multi ani de cand urmaresc indeaproape munca lui J.A. Bayona, realizatorul scurt-metrajelor Mis Vacaciones si El Hombre Esponja si a unui numar incalculabil de video-clipuri delirante pentru care am cea mai mare admiratie. Talentul sau l-a predestinat sa faca lung metraje. Faptul ca am produs Orfelinatul nu a fost asadar pentru mine nimic altceva decat un mod de a raspunde acestei evidente. Acum dupa ce am vazut filmul, stiu ca a meritat. De-a lungul carierei mele in cinema am primit numeroase scenarii, cu siguranta pentru ca ma interesa mereu munca tinerilor realizatori. Numerosi dintre ei mi-au solicitat parerea legata de munca lor, sau au venit sa-mi ceara sfaturi. Din nefericire, nu adesea ti se intampla sa te afli in prezenta unui scenariu bun. Desigur, multe dintre ele sunt presarate cu talent, dar nu ofera aproape niciodata sentimentul ca este urgent a fi transformate in filme. Cand am citit Orfelinatul am stiut instantaneu ca ma aflam in fata unei exceptii. Scenariul pe care l-a scris Sergio G. Sánchez pentru primul lung-metraj al lui J.A. Bayona era cel mai bun pe care il citeam in multi ani de zile. Dupa putinele lucruri pe care le stiam despre el, imi imaginam ca ar fi vorba de un film din acelea bine compuse, pe langa originalitatea lui. Eram departe de poveste. Dupa numai cateva pagini mi-am dat seama ca scenariul lui G. Sánchez nu era o simpla filtrare sic a panopliei clasice a genului: case bantuite, fantome si universuri paralele. Avea o anumita profunzime foarte speciala. Orfelinatul este mai mult decat un simplu film fantastic: ritmul sau e impecabil, stilul sau vizual, extraordinar. Nu are efecte speciale care sa tulbure spectatorul, si ofera o interpretare foarte personala a decorurilor clasice ale genului. Orfelinatul poseda si o incarcatura emotionala neobisnuita pentru un film de aceasta natura. Pe langa faptul ca este o descriere deranjanta a fenomenelor supranaturale, este una dintre cele mai frumoase povesti despre durerea profunda cauzata de doliu, pe care le-am vazut recent. Bayona nu s-a multumit sa creeze o poveste plina de mister si suspans; el a facut din Orfelinatul o melodrama puternica, cizelandu-si personajele si legaturile care le unesc cu o mare atentie si precizie. Bayona onoreaza scenariul lui Sánchez. In calitate de realizator si-a demonstrat stapanirea limbajului cinematografic si da dovada de o personalitate proprie. Ba mai mult, el a stiut sa obtina performante de neuitat din partea actorilor sai, in special Belén Rueda care radiaza intr-un rol care deborda de curaj si de perspicacitate. Dar lucrul cel mai important, fara indoiala, tine de faptul ca lui Bayona i-a facut in mod vizibil multa placere sa-si faca munca, o munca pe care eu am apreciat-o. Iar asta, credeti-ma, e ceva care are multa valoare in contextul de azi. DESPRE SCENARIU Prima versiune a scenariului pentru Orfelinatul a fost scrisa de Sergio G. Sánchez in anul 2000. Dar a trebuit sa se astepte anul 2004 pentru ca proiectul sa cada in mainile lui J.A. Bayona si pentru ca el sa accepte sa il realizeze. In toata nebunia, scriptul a fost selectionat de laboratorul de scenarii de la Sundance Institute, gestionat de SGAE in colaborare cu festivalul supervizat de Robert Redford. Sánchez si Bayona au consacrat mai mult de un an pentru rescrierea povestii. Bayona isi aminteste procesul: Initial era un script grandios, dar aveam nevoie sa il adaptez la sensibilitatea mea. Nu vroiam sa il imaginez ca o opera de comanda, vroiam sa fac ceva realmente personal. Asa ca ne-am gasit ancorati intr-o munca de rescriere care a durat mult mai mult decat a fost prevazut. Dar a fost fascinant. Sergio G. Sánchez nu-si explica deloc de ce a trebuit ca primul sau script sa fie film de gen: Ma gandesc ca asta vine din copilaria mea. Mi-am dat seama ca scriam un film in stilul celor care imi placeau cand eram copil. Filme precum Poltergeist, The Grudge si Seeds of Evil cu care am stricat primul aparat video pe care l-am avut acasa. Orfelinatul are multe puncte comune cu stilul de cinema fantastic care nu se mai face. Teroarea se naste din lucrurile cotidiene, care sunt incetul cu incetul contaminate si sfarseste prin a lasa locul fricii si nebuniei. Oroarea descrisa in Orfelinatul nu vine din exterior sau din spiritul bolnav al vreunui psihopat. Si nu este nici rezultatul invadarii de catre personajele principale a unui teritoriu interzis. Aici teama se naste intr-un mediu idilic, in mijlocul unei familii ideale. Si ea creste in mod neasteptat, amenintand sa distruga complet aceasta familie. Bayona este convins ca spectatorul cu cat stie mai putine despre intriga inainte sa intre in sala, cu atat va aprecia mai mult filmul. Practic, spune el, Orfelinatul vorbeste despre teama de despartire. Toate personajele filmului traiesc cu trauma unei despartiri trecute sau teama unei despartiri viitoare. Iar aceasta teama sfarseste prin a se materializa in mediul lor, transformand visul unui camin idilic intr-un cosmar devastator. NOTE DE PRODUCTIE A aduce pe ecran povestea Orfelinatului asa cum o vizualiza Bayona a necesitat dublarea bugetului initial si a timpului pentru filmari. Atunci a intrat in scena Guillermo del Toro. Il cunosc pe Guillermo de 14 ani, l-am intalnit cand a venit sa-si prezinte primul film Cronos la festivalul cinematografului fantastic de la Sitges. De indata ce a luat cunostinta de proiect, a propus sa co-produca filmul. Totul a devenit mult mai simplu dupa aceea, povesteste Bayona. Sustinuta de ITS ALIVE! New Talents Lab, societatea de productie Rodar y Rodar a lasat realizatorului puterea deplina pentru a lucra cu echipa care il inconjoara pentru publicitate si clipuri, constituita mai ales din incepatori ai marelui ecran. Dupa Belén Rueda, echipa care a lucrat la acest film era o combinatie de oameni minunati. Nu numai ca erau profesionisti remarcabili, dar aveau si aceasta incantare tipica a acelora care fac ceva pentru prima oara, o calitate pe care ar trebui sa fim capabili sa nu o pierdem niciodata...Este contagioasa. Exista o adevarata alchimie in echipa, si cred ca asta se simte in film. Filmarile au inceput pe 15 mai 2006 la Llanes, in Asturies.Locatia a fost aleasa datorita marii diversitati a decorurilor sale naturale. Aveam plaje lungi, grote misterioase, faleze, coaste virgine intinse, paduri, munti, si chiar un sat mic in mijlocul caruia a trebuit sa simulam o furtuna puternica de zapada in plina luna august. Dar, mai ales, echipa de productie a gasit la Llanes decorul sau cel mai important: ferma Partarríu, contructia care are functia de orfelinat vechi in film. Nu cautam o ferma imensa cu culori interminabile ca in Shining, povesteste Bayona. Vroiam un loc mai mic, mai minimalist, dar ale carui dimensiuni sa fie in acelasi timp suficient de impozante pentru ca povestea sa fie credibila. Ferma Partarríu detinea aceasta calitate. Este o casa mare coloniala datand de la sfarsitul secolului al XIX-lea, care are un anumit aer misterios. La prima vedere nu pare foarte mare, dar faptul ca fatadele sale sunt foarte diferite unele de altele da sentimentul ca aceasta casa s-ar schimba in mod continuu. Totusi, realizatorul avea in cap miscari de camera hiper-complexe care necesitau ca interiorul casei sa fie integral reconstruit in studio. Bayona explica: Eram asaltat de imagini din vechile filme de groaza ale lui Jack Clayton si Robert Wise. Asa ca trebuia sa lucram ca pe vremuri: in studio. Abordarea noastra era foarte ambitioasa. Totul trebuia pregatit in cele mai mici detalii. Asta nu se reuseste decat pe platou. Pentru a ajunge la acest grad de perfectiune, intregul film trebuia vizualizat inainte. Milioane de schite, de story-board-uri si de idei pentru design au fost desenate inainte de filmari. Decorul complet a fost reprodus sub forma unui grafic in trei dimensiuni in care cameramanul isi putea pozitiona camera inainte de a merge pe platou, si care permitea crearea animatiei secventelor celor mai complexe. Dupa patru saptamani la Llanes, echipa s-a mutat la Barcelona pentru a termina cele zece saptamani de filmari necesare. Mai mult de 80% din film a fost filmat pe platouri imense de peste 1.000 de metri patrati intr-o uzina mare. Camerele de la orfelinat au fost recreate acolo, precum si majoritatea din celelalte interioare vazute in film.