Sinopsis Closer - Ispita

Drama lui Patrick Marber, Closer a avut debutul teatral in 1997 cu mare succes si a castigat premiul Laurence Olivier / Premiul BBC pentru Cea Mai Buna Piesa Noua si Premiul Criticilor din Londra. Productia ulterioara pe Broadway a fost nominalizata la Premiul Tony pentru Cea Mai Buna Piesa Straina. A continuat de atunci sa fie produsa in mai mult de 100 de orase din jurul lumii si a fost tradusa in 30 de limbi. Scriitorul descrie Closer ca fiind o poveste de dragoste dar ea abordeaza desigur si alte probleme – gelozia, optica barbatilor, minciunile pe care ni le spunem noua dar si celorlati cu care suntem foarte intimi, caile prin care oamenii se regasesc folosindu-se de altii. Dar la final, este o poveste de dragoste agreabila si simpla. Si, ca in toate povestile de dragoste, lucrurile se nu decurg intotdeauna bine... Acum sapte ani, cand producatorul John Calley (care era atunci presedinte al Sony Pictures Entertainment) a citit prima oara piesa lui Marber, acestuia i-a placut la nebunie, spune el. Este un document remarcabil despre timpurile noastre, inteligent, extrem de romantic si foarte periculos – si cred, foarte important. Atunci cand Calley si Amy Pascal, presedinta studiourilor Columbia, s-au intalnit cu Marber si si-au exprimat interesul pentru realizarea unui film dupa piesa, acesta, totusi, i-a refuzat. Din fericire, ani mai tarziu, dupa cariera de succes a piesei pe Broadway, regizorul Mike Nichols a devenit interesat de proiect. Ca si cele mai recente adaptari ale sale dupa piesele de mare succes precum Wit si Angels in America, Closer a abordat cu umor si complexitate probleme intime. Nichols a considerat ca se potriveste foarte bine unei adaptari de film deoarece structura originala a acestuia este de tip cinematografic si pentru ca avea patru roluri principale, interesante si complexe si personalitatile acestora se schimba si evolueaza pe parcursul povestii. Nichols a parut regizorul ideal pentru proiect, deoarece acesta era in spiritul unor filme anterioare ale sale, intre care comedia / dramele de succes The Graduate, Whos Afraid of Virginia Woolf? si Carnal Knowledge, in care a demonstrat o capacitate particulara de a surprinde in intimate relatiile dintre barbati si femei. Dincolo de caracterul personal al abordarii lui Marber, Nichols spune ca dinamica dintre barbati si femei la care scriitorul face referire este centrul vietii noastre pe pamant. Aceasta este tinta majoritatii glumelor, subiectul majoritatii romanelor, centrul pieselor muzicale. Este – de dragul unei lumi mai bune – viata. Si prezinta interes nelimitat. Ceea ce a facut ca piesa Closer sa aiba caracter cinematografic, dupa Nichols, a fost faptul ca este spus in modul in care oamenii si amintesc lucrurile- intr-un fel telescopic. De asemenea, adauga el, elementul de intimitate din piesa lui Marber este mai bine perceput pe ecran decat pe scena. Intimitatea intre personaje este este dificil de prezentat de la inaltimea scenei in fata unei colectivitati, in timp ce la cinema, spectatorul se afla singur cu personajele in intuneric, un cadru mult mai propice pentru a urmari gesturi intime, sex si dragoste. Marber a fost foarte incantat de ideea lui Nichols de a regiza versiunea de film a piesei sale si i s-a incredintat scrierea scenariului. El spune ca a dezvoltat o relatie de lucru stransa cu regizorul, care a vrut sa respect piesa indeaproape. Odata stabilita regula ca vom prezenta povestea in mare la fel cum a fost prezentata pe scena – in secvente relativ de mari de timp – activitatea a fost aceea de constituire a acestora, de rescriere si intr-o anumita masura de restructurare a actiunii in cadrul secventelor. Tematic, Marber afirma ca productia Closer nu face declaratii morale despre comportamentul personajelor, permitand spectatorului sa faca propria sa evaluare. Nu ma preocupa notiunile de bun sau rau aici, spune el, si nici de a judeca personajele. Asta au spus. Asta au facut. Modul in care s-au comportat nu ma priveste pe mine. Publicul ii va vedea asa cum va dori si probabil nu vor fi de acord unii cu ceilalti, dar speram ca vor recunoaste adevarul. Si vor rade la cateva glume pe parcurs.