Sinopsis X-Men

In anul 1963, intr-o perioada framantata de miscari sociale, a fost lansata in SUA o serie de benzi desenate ale caror eroi erau niste mutanti, denumiti X-Men. Creatorul lor este Stan Lee, de la Marvel Comics, care si-a imaginat existenta unei specii superioare care are de infruntat respingerea societatii si presiuni politice. "Povestea lor are conotatii politice", spune regizorul filmului X-Men, Bryan Singer. "Este vorba despre diferentele si asemanarile dintre oameni. Relatia lui Xavier cu colegul si prietenul de altadata, devenit acum dusman, oglindeste conflictele ideologice ale epocii anilor '60 in SUA. Xavier si Magneto sunt croiti pe acelasi calapod si amandoi sunt preocupati de aceasta specie de mutanti, dar in mod diferit. Xavier vrea sa-i protejeze, pe cand Magneto traieste pentru a-i distruge. Fiecare e convins ca el are dreptate si nici unul nu e dispus sa cedeze." Filmarile la X-Men au inceput intr-unul din cele mai celebre locuri din Toronto, Distileriile Gooderham & Worts. Cladirile si strazile complexului datand din secolul al XIX-lea au fost invadate de cele 350 de persoane care formau echipa de filmare. Aici s-au filmat scenele din lagarul de concentrare cu care incepe filmul X-Men. Complexul distileriilor a fost doar una din cele 80 de locatii de filmare folosite. Urmatoarea, care in film reprezenta resedinta profesorului Xavier, a fost Parkwood Estate din provincia canadiana Ontario, unde populara "Casa Loma", o atractie turistica locala, a fost sediul de filmare al interioarelor resedintei. Scenograful John Myhre a conceput si realizat, impreuna cu echipa sa de 200 de persoane, multe dintre decorurile necesare filmarii. Printre "preferatele" sale se numara laboratorul subteran al profesorului Xavier, resedinta lui Magneto si complexul sistem de monitorizare numit "Cerebro", din subsolul casei lui Xavier. "Aceste trei decoruri mi-au placut in mod special deoarece reflecta relatiile dintre Xavier si Magneto", explica scenograful. "Candva, cei doi fusesera colegi si prieteni. Impreuna il proiectasera pe Cerebro." Lumea secreta a profesorului Xavier si a discipolilor sai a fost construita sa reflecte personalitatea lui Xavier. "Interioarele sunt sofisticate si elegante, in acelasi timp servind si drept laborator si spatiu de studiu pentru mutantii instruiti de profesor." Sediul sistemului de monitorizare Cerebro a fost creat pe un platou al companiei Canadian Broadcasting, se intinde pe trei etaje si are o forma circulara. Myhre a folosit materiale si culori asemanatoare cu cele ale laboratorului lui Xavier. Prin opozitie cu culorile luminoase si spatiile generoase in care se misca si se instruiesc X-Men, scenograful Myhre a creat pentru resedinta lui Magneto, rivalul lui Xavier, niste decoruri sumbre si spartane. "Magneto traieste in adancul unei insule, pe care a sfredelit-o in fel si chip, creand tunele subterane si pesteri", explica Myhre. "Pentru realizarea acestora am folosit exclusiv metale si materiale metalizate, tocmai pentru a accentua diferenta dintre bine si rau si puterile magnetice ale lui Magneto." Efectele speciale joaca un rol crucial in X-Men, la crearea carora au participat o multime de specialisti, coordonati de Michael Fink si Gordon Smith. Cei doi stiau ca fanii benzilor desenate X-Men vor cauta sa regaseasca pe ecran caracteristicile unice fiecarui personaj, cum ar fi ghearele metalice retractabile ale mutantului pe nume Wolverine. Pentru acestea, Smith a proiectat si realizat 15 seturi diferite de gheare, din materiale diferite si functionand pe principii diferite, unele flexibile, altele rigide si chiar cateva generate pe computer. O alta provocare pentru cei doi specialisti a fost realizarea limbii extensibile a mutantului pe nume Toad, care putea ajunge pana la 5 metri lungime si se misca rapid, distrugand totul in cale. Pentru aceasta, actorul Ray Park trebuia sa poarte o proteza dentara care ii tinea gura deschisa, limba uriasa propriu-zisa fiind o imagine generata pe computer care se adauga in faza de post-procesare a filmului. Cea mai grea sarcina a celor doi si a echipei coordonate de ei a fost transformarea superbei actrite Rebecca Romijn-Stamos in mutanta pe nume Mystique. "A fost un proces foarte laborios", spune Smith. "Trebuia sa poarte aproape 70 de proteze din silicon pentru diverse parti ale trupului, in timp ce corpul ii era in intregime colorat in albastru. Toate acestea culminau cu o peruca rosie vibratoare si lentile de contact galbene. Prima data cand am facut toate acestea, a durat 10 ore. Pe parcurs, am reusit sa restrangem timpul la 6-8 ore. Demachierea dura apoi in jur de 2 ore."