Sinopsis Apa intunecata

O poveste infricosatoare despre teroarea psihologica starnita de intrebari nelinistitoare, de tipul: unde locuim, in cine putem avea incredere si de ce anume ne temem cel mai mult. Dark Water reia o nuvela japoneza originala scrisa de apreciatul scriitor de horror Koji Suzuki, care a mai inspirat si un film artistic de mare influenta regizat de Hideo Nakata. Suzuki si Nakata sunt probabil cel mai bine cunoscuti pentru o alta realizare exploziva a lor, un film de suspense psihologic, care si-a tinut spectatorii cu sufletul la gura -The Ring- devenind unul dintre cele mai discutate filme horror-thriller din lume, in versiunea regizata de Nakata. Ulterior, filmul a devenit un hit care s-a bucurat de mare succes in fata criticii: remake-ul hollywoodian in care apare Naomi Watts. In timp ceThe Ringse concentreaza asupra unei casete blestemate, care ii pune in pericol de moarte pe toti cei care o urmaresc, Dark Water apropie si mai mult motivele de spaima de viata reala, de zi cu zi, a unui adult, in aceasta poveste despre o mama singura si un apartament de oras care pare efectiv sa explodeze "pe la cusaturi" de atatea amintiri si sentimente rele. Versiunea japoneza a lui Nakata pentru Dark Water a aparut la cativa ani dupaThe Ringsi a fost aclamata drept una dintre cele mai reusite opere ale lui, o culme a genului horror in cinematografia japoneza - un film de o mare bogatie emotionala, foarte complex din punct de vedere psihologic si incarcat de o tensiune necrutatoare. Experienta infricosatoare, de neuitat, provocata de filmul lui Nakata, i-a atras pe producatorii Bill Mechanic, Roy Lee si Doug Davison spre ideea de a aduce aceasta poveste in fata unui public american mai larg. Mechanic spune: Filmul a fost in acelasi timp inteligent si terifiant. M-a facut imediat sa ma gandesc la thriller-uri clasice precum Rosemary's Babysi The Shining. Avea un element universal - sentimentul de suspense infasurat in jurul unor teme legate de abandon si izolare, cu care ne-am gandit ca publicul american ar relationa imediat, la un nivel instinctiv. Am fost atat de impresionat, incat am cumparat drepturile asupra filmului la cinci minute dupa ce il vazusem. Acum se punea intrebarea cum sa fie abordata povestea horror intr-o maniera cu totul noua, pentru a prezenta un decor realist din New York City, precum si personaje si teme specific americane - totul fara a pierde misterul si senzatia de anxietate acumulate la maximum. Pentru a realiza aceasta combinatie, producatorii au apelat la apreciatul scenarist Rafael Yglesias, care nu mai scrisese nici un scenariu in genul horror-thriller, dar a carui experienta umana si psihologica ii permisese sa realizeze scenariile unor filme precum Fearless al lui Peter Weir sau Death and the Maiden al lui Roman Polanski. Yglesias s-a simtit atras de proiect, considerand ca este o ocazie excelenta de a explora anatomia spaimei in cele mai profunde si mai intunecate crevase domestice ale sale. Dintotdeauna mi-am dorit sa scriu o poveste cu fantome, iar acum mi se oferea sansa de a crea o poveste cu fantome in stil american, spune el. In SUA, fantomele noastre sunt unice, pentru ca, dupa parerea mea, au mereu un soi de dorinte neimplinite, ceva dupa care tanjesc pana la sfarsit. In povestea noastra, aceasta nevoie arzatoare este dorinta de a avea o mama iubitoare. In final, acest element le uneste pe Dahlia si pe fantoma care o bantuie, alcatuind o structura care pune pe ganduri si inspaimanta in aceeasi masura. El continua: Spaima din film este cu adevarat impulsionata de acest sentiment de claustrofobie si izolare din sufletul Dahliei. Cel mai mult te sperie genul de teroare care vine din interiorul mintii tale. Producatorii au fost incantati de abordarea psihologic-explorativa a lui Yglesias, care transforma acest material intr-unul absolut proaspat si unic pentru cultura americana. Rafael a luat aceasta poveste japoneza si i-a adaugat o sensibilitate pur americana, transformand povestea acestei familii bantuite in ceva mult mai evocator si mai misterios, remarca producatorul executiv Ashley Kramer. El a transformat-o pe eroina japoneza, care era mai pasiva in versiunea originala, intr-o mama singura americana, zugravita intr-un stil viu si foarte convingator, prinsa ca intr-o capcana in dilema ei personala. Astfel a creat un personaj feminin plin de forta, memorabil, care stiam ca va alcatui un miez fascinant al acestui film. Firul narativ fascinant al scenariului a atras si atentia regizorului Walter Salles care, la inceput, parea o alegere complet neasteptata pentru a aborda povestea unui apartament bantuit. Aducand cu sine experienta unor firme latino-americane laureate a mai multor premii, intre care Central Station, Behind the Sun si, de curand, apreciatul Motorcycle Diaries, sau experienta de producator al acelui veritabil tur de forta brazilian care a fost City of God, Salles este cunoscut pentru subiectele sale umane puternice. El s-a facut insa remarcat si pentru extraordinara sa energie vizuala, iar aceasta combinatie i-a determinat pe producatori sa il abordeze pentru Dark Water. Bill Mechanic adauga: De la bun inceput, Walter a inteles profunzimile acestor personaje si a fost decis sa ancoreze filmul in realitate. A avut o conexiune foarte personala cu temele povestii. Atat in Central Station, cat si in Behind the Sun, el foloseste relatia dintre copil si parinte (sau parinte-surogat), ca mecanism de unificare. Am simtit ca, daca adauga acest element scenariului nostru - acea calitate realista a unei relatii indestructibile intre mama si fiica, intre Dahlia si Ceci - atunci filmul ar fi si mai inspaimantator, pentru ca ar fi cu atat mai realist. Spre incantarea lor, producatorii au descoperit ca Salles era de mult un amator de filme horror. Ashley Kramer isi aminteste: Walter ne-a povestit ca, in copilarie, locuise o vreme la Paris, deasupra unei sali de proiectii unde se prezentau multe filme ale lui Polanski sau ale altor regizori de horror-uri sofisticate. Ne-a povestit ca dintotdeauna isi dorise sa faca un film horror psihologic, iar cand a inceput sa discute cu noi, am fost siguri ca va ridica acest film deasupra standardelor genului. De la bun inceput a avut o viziune completa asupra modului in care dorea sa arate filmul - cum se vor combina subtil elementele vizuale din film, pentru a accentua treptat sentimentul de claustrofobie si de vulnerabilitate crescanda, sentimentul ca tot mai mult lucrurile scapa de sub control.