Sinopsis Cu capul in nori

Scenaristul / Regizorul John Duigan est cel care a facut posibila ecranizarea filmului Head in the Clouds. Deja celebru in meseria sa, Duigan s-a implicat foarte mult in realizarea acestui proiect. Aceasta a fost o perioada pe care am studiat-o intens la universitate, si care m-a pasionat de-a lungul anilor. Am citit foarte mult despre aceste vremuri, astfel incat atunci cand am inceput sa dezvolt scenariul am avut din ce sa ma inspir, explica Duigan. Este o drama romantica, o poveste de iubire care are trei protagonisti si care se intinde pe o perioada de zece ani, inspirandu-se din filmele lui David Lean, precum Doctor Zhivago sau Ryans Daughter, continua el. Cu toate acestea, in lipsa unui sprijin american, a fost destul de greu sa se obtina finantarea pentru o astfel de poveste, dificil de realizat. Forta materialului si pasiunea regizorului pentru acest film au fost cele care au atras atentia producatorului Bertil Ohlsson. Acesta mai colaborase cu Duigan la The Leading Man, si era dornic sa lucreze la un alt proiect comun. Ca poducator, intotdeauna iti doresti sa dai peste un regizor cu care sa te intelegi, comenteaza Ohlsson. L-am intrebat pe John: ai vreun proiect care te incanta in mod special ? As vrea sa lucrez din nou cu tine. Iar el mi-a dat scenariul. Ohlsson a fost fascinat de proiect. « Eu cred cu adevarat in aceasta poveste. Ma simt atras de filmele la care nu te gandesti imediat dupa ce le-ai vazut, dar la care te intorci dupa cateva zile sau chiar dupa o saptamana. Aceasta poveste m-a emotionat». Odata cu Ohlsson, Jonathan Olsberg de la Dakota Films si cei de la Tusk Productions (Julia Palau si Matthew Payne) s-au alaturat proiectului, si impreuna cu Duigan au inceput sa traga toate sforile necesare pentru caHead in the Clouds sa se poata concretiza. Cum majoritatea actiunii se petrecea in Europa, una dintre cele mai importante decizii a fost legata de gasirea unor locatii convenabile din punct de vedere financiar. Cum Europa nu era prea avantajoasa atat in plan logistic cat si financiar, cineastii au ales Montreal-ul ca posibil substitut. Regizorul John Duigan aflase deja despre o strada pariziana construita intr-un studio, si s-a gandit ca aceasta ar putea fi o solutie viabila. Ca urmare, Duigan si Ohlsson au zburat la Montreal pentru a cerceta acest decor si inmprejurimile orasului, ca sa-si dea seama daca acestea ar putea cu adevarat sa treaca drept un decor parizian. In plus, Duigan s-a declarat incantat de echipa pe care a angajat-o cu aceasta ocazie. "Montreal-ul ofera o gama larga de actori si de tehnicieni. Ca urmare a faptului ca majoritatea filmarilor aveau loc in Canada, producatorii au putut stabili termenii unei coproductii anglo-canadiene impreuna cu Remstar Productions (Maxime Rémillard si André Rouleau), economisind astfel o buna parte a bugetului si filmand in Europa doar scenele esentiale. Jason Piette si Michael Cowan de la Spice Factory, impreuna cu Movision (Peter James si James Simpson) au fost cei care au completat finantarea. Arclight a acceptat sa se ocupe de vanzari, Royal Bank of Scotland de imprumuturi iar Invicta de asigurare. Ca intotdeauna, o componenta esentiala a procesului s-a dovedit a fi gasirea distributiei adecvate, care nu numai ca trebuia sa aduca la viata aceste personaje complexe si emtionante, ci si sa atraga atentia finantatorilor. Procesul de distributie a fost vital in gasirea sponsorilor pentru aceasta productie, dupa cum explica si Ohlssen: Ne-am gandit mult la ce-ar fi mai bine pentru acest film si in acelasi timp pentru resursele financiare, pentru ca intregul proiect sa se poata concretiza. Castigatoare a Premiului Oscar, Charlize Theron tocmai terminase filmarile la Monster, si a acceptat nerabdatoare complexul rol al Gildei, atrasa de profunzimea personajului. Ca actrita, nu dai prea des peste personaje cu adevarat dificile, dar Gilda dezvaluie foarte multe aspecte ale eului sau de-a lungul filmului, afirma Theron. In plus, prezenta lui Duigan la carma intregului proiect a fost unul dintre factorii care au convins-o pe actrita de succesul filmului. Ea concluzioneaza: Ca actor, esti in voia vizunii regizorului, si nu mi-as fi putut dori nimic mai interesant ca acest proiect". Doi actori la fel de talentati au fost distribuiti alaturi de Charlize Theron. Penelope Cruz si Stuart Townsend au fost si ei entuziasmati de poveste. Prima impresie a lui Townsend a fost edificatoare: M-am gandit ca este pur si simplu o poveste de dragoste iesita din comun, care se petrece intr-o perioada fascinanta, pe care o iubesc. L-am intalnit pe john pentru prima oara acum cinci ani, cand am lucrat la un alt proiect, si am vazut multe dintre filmele sale. Este un regizor fascinant, ale carui filme sunt cu adevarat neobisnuite », isi dezvolta el ideea. Dupa ce a ales trei actori impresionanti pentru rolurile principale, Duigan si-a intregit opera distribuind adevarate talente in rolurile secundare: Thomas Kretchmann in rolul ofiterului german, Bietrich, actorul britanic Steven Berkoff si canadienii David La Haye si Karine Vanasse care au cariere puternice in Quebec. Duigan povesteste: Cand agentii mei de casting de la Elite au adus oamenii la auditie in Montreal, am fost incantat de cate optiuni mi se ofereau. Dupa cum se si cuvine in cazul unui film a carui actiune se petrece la Paris in anii 30, ne-am ales cu o distrbutie extrem de cosmopolita". El concluzioneza: Am fost cu adevarat binecuvantat de aceasta combinatie de actori, deoarece intre ei exista o chimie extrem de constructiva, si au colaborat perfect. Au fost o echipa minunata". Chiar daca Head in the Clouds este o poveste de dragoste, Duigan tine sa semnaleze prezenta altor teme. Mai intai, exista un contrast intre felul in care Gilda vede viata si viziunea lui Guy sau a Miei. Gilda vrea sa-si traiasca viata asa cum doreste, fara a avea vreo responsabilitate fata de restul lumii (la un moment dat, Guy ii spune ca traieste intr-un cocon). Pe de alta parte, Guy si Mia simt ca au datoria morala de a face ceva pentru lumea din jur- in cazul de fata, aleg sa sprijine democratia in lupta contra fascismului. Se pot face o serie de paralele cu situatia contemporana. Cea de-a doua tema este legata de problema destinului si de liberul-arbitru. Duigan sugereaza: Cam toti oamenii rezonabili care traiau in acea perioada stiau ca razboiul este inevitabil, asa incat lumea isi traia viata intens in ultima parte a celui de-al treilea deceniu. In anumite scene, sentimentul iminentei rabioului devine un personaj in sine". Dar nu numai asteptarea conflagratiei este cea care accelereaza viata Gildei Bessé. Chiar daca instinctele ei ii spun sa traiasca cat mai spontan si mai liber cu putinta, are aceasta convingere inerenta conform careia viata este prestabilita, iar ceea ce este scris nu mai poate fi schimbat. Aceasta teorie a fost intarita de un incident destul de trivial, care a avut loc pe cand avea doar 13 ani si s-a dus la o ghicitoare. Ea crede ca va muri de tanara, asa ca trebuie sa traiasca pe cat mai intens cu putinta ». Guy si Mia sunt atrasi in mod inexorabil de mirajul Razboiului Civil din Spania, iar viata boema a Gildei este coplesita de evenimentele mondiale pe care ea incerca sa le ignore, dar in ultima parte a povestii se va revolta impotriva acestui destin care-i spune sa stea deoparte. Alege sa se alature Rezistentei, chiar daca asta inseamna sa-si riste viata zilnic- iar astfel profetia ghicitoarei se transforma intr-o realitate palpabila. Isi ia astfel in maini propriul destin? Sau oare i-a fost dintodeauna scris sa faca aceasta alegere? Astazi, numeoase persoane recurg la sfaturile ghicitoarelor, consulta horoscopul sau tainele chiromantiei, sau sunt intr-on anumita masura fataliste. Daca ceva se intampla, inseamna ca asa a fost sortit. Gilda va lupta intreaga ei viata pentru a scapa de aceasta convingere.