Steaguri pline de Glorie

(2006)

Flags of Our Fathers

Premiera RO

16 Martie 2007

Premiera SUA

20 Octombrie 2006

Regia

Clint Eastwood

Cu

Ryan Phillippe, Jesse Bradford, Adam Beach

Gen

Acțiune, Dramă, Istoric, Război

Durata

132 minute

Rating

A.P.-12 - Acordul părinților pt. copiii sub 12 ani

Sinopsis Steaguri pline de Glorie

DESPRE FILM Clint Eastwood a fost initial atras de proiect dupa ce a citit cartea extraordinar de bine vanduta Steaguri pline de glorie de James Bradley si Ron Powers. Exista o multime de povesti care se intersecteaza acolo si asta face cartea extrem de interesanta, spune Eastwood. Si fireste faimoasa fotografie facuta de Joe Rosenthal de la AP. Fotografia aceea avea ceva. Nimeni nu stie exact ce este pe langa faptul ca apar niste tipi care muncesc ceva, ridica un stalp- poate fi exact ce au vazut cei sase indivizi care apar in fotografie. Dar in 1945 aceasta a simbolizat efortul razboiului. Ca un fel de contrapunct la una din cele mai sangeroase batalii din acel razboi, fotografia a simbolizat miza acestuia, lucrul pentru care luptau. Iar apoi cand afli ce se intampla cu ei si cum sunt luati de pe campul de lupta si adusi inapoi sa faca turnee pentru a strange bani esti traversat de o serie de sentimente foarte complexe, mai ales cand ai 19, 20 sau 22 de ani. Adaptare a memoriilor atat de bine vandute ale lui James Bradley, Steaguri pline de glorie prezinta batalia de pe Iwo Jima prin ochii unuia din Cei care inalta steagul si spune de asemenea povestea calatoriei unui fiu pentru a descoperi rolul jucat de tatal sau in faimoasa fotografie AP - si, prin intermediul acelei fotografii, prezinta nu numai cum a fost acela ca om, dar si pe cei cu care a luptat, pe cei pe care i-a plans, la saizeci de ani dupa ce a fost realizata. Nu am avut niciodata intentia sa scriu o carte, remarca James Bradley, a carui carte a fost publicata in 2000 de Bantam si care a ramas 46 de saptamani pe lista cu cele mai bine vandute carti din New York Times, dintre care sase saptamani pe locul 1. Am incercat sa aflu de ce tatal meu nu a vorbit. M-am decis sa scriu cartea atunci cand mi-am dat seama ca toata lumea stie fotografia, dar nimeni nu stie povestea. Eastwood a aflat in curand ca Steven Spielberg a obtinut drepturile asupra cartii lui Bradley. Se pare ca DreamWorks cumparase drepturile de autor, isi aminteste Eastwood. I-am mentionat lui Steven Spielberg ca mi-ar placea sa le am si nu m-am mai gandit la asta. Apoi, acum doi ani, m-am intalnit cu Steven la o receptie si mi-a spus ‚De ce nu vii la mine sa realizezi proiectul? Tu il regizezi, iar eu il produc impreuna cu tine. Asa ca am spus ‚OK, o s-o fac. Spielberg - care a facut un fim memorabil despre cel de-al doilea razboi mondial, Saving Private Ryan, pentru care a castigat Oscarul pentru cel mai bun regizor- spune ca remarcabila cariera si principiile dupa care Easwood realizeaza filme nu i-au lasat nici o indoiala ca filmul incapuse pe maini bune. In decursul celor peste trei decenii de cand il stiu pe Clint, a fost ceva minunat sa vad amploarea, increderea si maiestria creatiilor sale continuand sa creasca, spune Spielberg. Creatiile sale - prin simpla diversitate a temelor si starilor prezentate - nu pot fi comparate cu nimic din lumea cinematografica moderna. A fost la fel de minunat sa vad cum lumea si-a aratat aprecierea si afectiunea pentru munca sa, recunoscand la el o virtuozitate cu care el nu s-a laudat vreodata. Poate acesta este cel mai surprinzator lucru in toata aceasta poveste: sa-l vezi pe Clint cum ramane persoana dintotdeauna; adica complet lipsit de aere. ‚Mai putin este cel mai bun lucru ii place sa spuna - si asta se aplica in special la propriu-i orgoliu si la dependenta lui de incredere. Increderea- in distributia sa, in echipa - reflecta increderea lui Clint in sine insusi, in propriile instincte, atat atunci cand face distributia cat si atunci cand alege materialul saufilmeaza. INALTAREA STEAGURILOR Faimoasa fotografie a inaltarii steagurilor pe Iwo Jima, facuta de fotograful de la Associated Press, Joe Rosenthal, prezinta de fapt cea de-a doua inaltare a steagurilor pe insula. Dupa invazia din 19 februarie, cea de-a cincea divizie de marina- din care faceau parte cei care au inaltat steagul - incepe eforturile de a cuceri Muntele Suribachi. In primele cinci zile, fortele armate americane au suferit pierderi devastatoare, dar au reusit de asemenea sa-i oblige pe japonezi sa se retraga in pesterile de pe insula. In dimineata celei de-a cincea zile, intr-un gest de speranta si bunavointa fata de oamenii care au facut aceste eforturi, s-a ordonat inatarea unui steag pe varful muntelui. Conform povestii, secretarul Marinei vrea steagul pentru el drept suvenir, dar in loc de steagul pe care Colonelul Chandler Johnson (Robert Patrick) vrea sa-l pastreze pentru unitatea sa, curierul Rene Gagnon primeste ordinul sa duca acolo un alt steag mai mare, pe care sa-l inalte in locul primului. Gagnon se catara in varful muntelui unde ii intalneste pe soldatii Michael Strank, Harlon Block, Ira Hayes si Franklin Sousley, care isi petrecusera dimineata instaland o linie telefonica. Ei localizeaza rapid o veche conducta japoneza de apa care este atat de grea incat trebuie sa fie ridicata de sase oameni. John Bradley, infirmier in marina,le da o mana de ajutor. Rosenthal, care isi da seama ce se intampla, isi lasa aparatul si incepe sa ingramadeasca pietre pentru a avea o perspectiva mai buna. Dandu-si seama ca o sa rateze fotografia, isi ia aparatul si apasa. O zecime de secunda mai tarziu este imortalizat un moment istoric. Rosenthal trimite filmul in Guam pentru a fi developat; Cel de la AP care se ocupa cu asta, John Bodkin, il vede si il trimite la New York. La saptesprezece ore si jumatate dupa ce Rosenthal a facut fotografia, aceasta fusese telegrafiata la AP. Desi trei din barbatii care apar in fotografie au fost ucisi in lupta dupa ce au fost fotografiati, cei trei soldati care au supravietuit - infanteristii marini Gagnon si Hayes si infirmierul din marina, Bradley - sunt adusi acasa. Dat fiind ca guvernul era disperat sa vanda obligatiuni de razboi pentru a finanta eforturile S.U.A. in cel de-al doilea razboi mondial, oamenilor li se cere sa continue sa-si serveasca tara, insa prin obtinerea de fonduri ca membri ai Campaniei a Saptea de Imprumuturi de Razboi. Ryan Phillippe (Crash, Gosford Park) joaca in rolul lui John Doc Bradley, care in calitate de infirmier in Marina acorda primul ajutor altor soldati pe campul de lupta. John Bradley nu este un om complicat, il descrie Phillippe. Este onest, simplu si direct. Dispui de multa libertate cand joci in rolul unui astfel de om. Nu minte, nu pretinde ca este ceva ce nu este. A fost un om mare. Am simtit o mare responsabilitate sa ma asigur ca l-am interpretat in chipul cel mai onest si cuprinzator cu putinta. Pentru a-si pregati rolul, Phillippe a petrecut un timp cu fiul matur al personajului pe care il interpreteaza, autorul cartii Steaguri pline de glorie, James Bradley. M-am simtit ciudat sa ma prezint cuiva spunandu-i ca ii interpretez tatal, insa el a foarte entuziasmat si a considerat ca eram o alegere potrivita, spune actorul. Pe langa conexiunea afectiva cu rolul, provocarea cea mai mare pentru Phillippe a fost portretizarea corecta a operatiilor medicale, care constituiau atributiile lui Doc ca infirmier in marina. Am invatat cum sa pun garouri, cum sa bandajez si sa pun un bandaj suspensor, isi aminteste el. Data fiind brutalitatea luptei de pe Iwo Jima, fata lui Doc este ultima pe care o vad multi dintre soldati. Iggy (Jamie Bell), un tanar soldat pe care Doc il ia sub aripa sa, se afla printre aceia care il obsedeaza la multa vreme dupa plecarea lui de pe Iwo Jima. Familia mea are o lunga istorie militara, spune Ryan Phillippe. Tatal meu a fost in Marina in timpul razboiului din Vietnam, iar unchiul meu a luptat si el acolo. Ambii mei bunici au luptat in cel de-al doilea razboi mondial. Faptul ca am acum posibilitatea sa le cinstesc memoria este o responsabilitate imensa si o onoare. Soarta, sau poate intamplarea face ca Doc sa treaca intr-o unitate noua, mai mica, care consta din cei trei care au inaltat steagul, Rene Gagnon, jucat de Jesse Bradford (Happy Endings, Bring It On). Expresiv in aceeasi masura in care Bradley este taciturn, prietenos si sociabil in aceeasi masura in care Bradley este introvertit, Gagnon este soldatul care isi cultiva si celebreaza faima rezultata din turneul pentru a vinde obligatiuni, inainte de intelege mai profund sacrificiile reprezentate de acesta. Rene are 19 ani cand i se intampla toate astea, spune Bradford. E un tip de genul ‚baiatul mamei, poate nu este facut pentru razboi. Pe de alta parte, este de asemenea un copil care incearca sa se descurce bine. Face tot ceea ce i se cere. Pe cand intreprind turneul prin State, acestia sunt recunoscuti ca niste celebritati peste tot pe unde merg, partidele si oamenii acordandu-le multa atentie, observa Eastwood. Trebuie sa fie ceva deconcertant pentru acesti tineri. Chiar daca au vazut destule pe Iwo Jima, ei stiu ca altii au vazut si mai multe. Bradford simte ca in timp ce impertinenta lui Gagnon este intr-un puternic contrast cu retinerea celorlalte personaje de a face pe eroii, sentimentele sale sunt la fel de complexe. Am discutat foarte mult cu fiul sau despre ce fel de persoana era, observa actorul. Avea 19 ani, incercand pe cat cu putinta sa faca ceea ce trebuia; cred ca putea face greseli, insa cred de asemenea ca era un erou in felul sau. Simtea cu putere ca ceea ce faceau ei pentru eforturile de razboi era ceva absolut necesar si am dorit sa-l interpretez intr-o lumina pozitiva. Cand cei trei care au inaltat odinioara steagul sunt dusi pe o platforma din Times Square pe care se ingramadeau mii de oameni, Gagnon le spune acestora ca nu ei sunt adevaratii eroi- adevaratii eroi sunt cei care au murit pe insula. Datorita faptului ca au devenit personaje publice, acesti oameni au ajuns sa aiba sperante neasteptat de mari, iar presiunea sub care se aflau acesti tineri din aceasta pricina a putut fi cu greu depasita, iar unii dintre ei n-au reusit s-o faca., spune Eastwood. Al treilea care a inaltat steagul este complexul si enigmaticul Ira Hayes a carui dificultate de a se adapta celebritatii si vietii obisnuite il fac sa se retraga in cochilia sa. Eastwood l-a distribuit in acest rol pe Adam Beach (Windtalkers, Smoke Signals) a carei reactie afectiva la acest rol a fost una intensa si imediata. Cred ca Adam a reusit sa prinda ceea ce era esential in ceea ce il priveste pe Ira Hayes, il lauda regizorul. Ira este un erou de razboi clasic, in multe privinte, spune Beach. A participat la trei din cele mai sangeroase batalii din Pacificul de Sud si a supravietuit tuturor. Tot ceea ce isi doreste este sa se intoarca pe campul de lupta, cu baietii sai, luptand unul langa altul. Nu poate accepta sa se afle in siguranta in timp ce prietenii si fratii lui se confrunta inca cu ororile razboiului. Nu stie cum sa faca fata la asa ceva. Pe cand Beach s-a pregatit pentru a-si intelege personajul, si-a imaginat cum ar fi sa stea in fata a mii de oameni, care sa-l ovationeze cu totii cand doar cu o saptamana in urma si-a vazut murind cei mai buni prieteni, ne spune actorul. Cum ar putea sa faca asa ceva? Eu n-as putea.... dar el avea de indeplinit o misiune. Cred ca s-a gandit ca daca trebuia sa faca asta, atunci urma s-o faca cat de bine posibil. Si au colectat mai multi bani decat in orice alta campanie. Filmul ne prezinta de asemenea soarta celor trei care au inaltat steagul, care nu au supravietuit bataliei: Michael Strank, Harlon Block si Franklin Sousley. Strank, sergentul si conducatorul unitatii este interpretat de Barry Pepper (Saving Private Ryan, The Green Mile). Este tipul de individ care ii face pe ceilalti sa investigheze mai adanc din cauza eforturilor pe care le depune pe campul de batalie, il descrie Pepper. Cand a studiat personajul, Pepper a descoperit ca sergentul a fost laudat de toata lumea. Fiecare povestire a oamenilor care i-au fost subordonati arata ce mare conducator a fost, spune el, un om bun, care a condus prin puterea exemplului. Mike Strank avea 25 de ani cand a luptat pe Iwo Jima; ceilalti baieti din unitatea sa aveau 18 sau 19, adauga Phillippe. Era un veteran obisnuit cu bataliile. Ceea ce era amuzant a fost ca atunci cand Barry a venit sa joace rolul, a adoptat un rol similar in ceea ce ne priveste pe noi; jucase deja in Serving Private Ryan si We Were Soldiers. Data fiind experienta lui in filme de razboi, a devenit in mod firesc conducatorul, invatandu-ne ce sa facem. Pentru a deprinde sa se comporte ca niste soldati, distributia principala a primit instructie militara sustinuta din partea celor patru consultanti militari ai filmului, netrebuind sa-si petreaca timpul intr-o tabara de instructie. Cred ca a fost ideea lui Clint sa nu ne pregatim intr-o tabara de instructie, spune Pepper. Cred ca a vrut ca scenele sa semene cu viata de pe campul de lupta - cu tineri in uniforma si traind in confuzie. O situatie de acest gen insufla sentimente in mod organic. In rapoartele de stiri de la inceput pe marginea fotografiei, Harlon Block a fost confundat cu alt soldat din marina (Hank Hansen, jucat de Paul Walker). Benjamin Walker, care il interpreteaza pe Harlon Block spune: Harlon a fost fundas in echipa de fotbal a liceului. Era intr-o forma fizica excelenta chiar si inainte de a ajunge in tabara de instructie. Inainte de inceperea filmarilor, Walker a urmat un regim fizic intens pentru a ajunge in conditia fizica a lui Block, un efort care a meritat. De cateva ori a trebuit sa lucram noaptea la temperaturi de sub cinci grade si ne aflam pe plaja cu vantul luandu-ne pur si simplu de pe picioare, spune el. Fugeam cat de repede puteam prin nisip, dar parca nu ajungeam nicaieri. A fost foarte dificil din punct de vedere fizic, dar a fost cu toate acestea o experienta fantastica. Ultimul care a inaltat steagurile, Franklin Sousley este interpretat de Joseph Cross. Franklin este un tip caruia ii place sa se distreze, si nu-si bate capul cu nimic, spune Cross, poate putin mai naiv decat ceilalti. Este motiv de mult amuzament in unitate. Restul il critica un pic, dar fara rautate. Este perceput ca ‚fratele mai mic, intr-un fel. Exprimand un sentiment resimtit si de ceilalti membri ai distributiei, Cross spune ca a lucra cu Eastwood a fost una dintre cele mai incredibile experiente din viata mea. Acesta vrea sa vada ce anume poti sa faci si data fiind natura sa calma, blanda si linistita, iti lasa libertatea de a interpreta rolul cum vrei tu. Datorita acestui fapt, crezi in viziunea lui Clint si doresti sa-i oferi tot ce poti. Acestia erau doar o adunatura de copii slabanogi care tocmai ce-au scapat de perioada depresiunii, si astea n-au fost niste vremuri usoare pentru multi americani., observa Eastwood. O multime din acesti indivizi fie ca intrau in marina sau erau selectionati in armata, insa aveau spirit- credeau in ceea ce faceau. Credeau si perseverau. Eastwood s-a bazat mult pe directorul de distributie Phyllis Huffman, care a murit dupa incheierea filmarilor, pentru a directiona eforturile considerabile care s-au facut cu distributia. Phylis a fost confidenta lui Clint, spune producatorul veteran Robert Lorenz. Avand mult peste 100 de roluri vorbite in Steaguri pline de glorie, a trebuit literalmente sa organizeze auditii a sute de actori din New York si Los Angeles si in alte locuri intre acestea. Impreuna, acestia au reusit sa atraga o distributie apreciata pentru a portretiza personajele in carne si oase, pe care si-a lasat amprenta Iwo Jima. Neil McDonough il interpreteaza pe durul si puternicul capitan Severance; John Benjamin Hickey il interpreteaza pe Keyes Beech, functionarul de relatii publice din Marina care se alatura celor care inalta steagul in miile de aparitii personale ale acestora, mai intai cu indiferenta unui manipulator, inainte de a-si da voie sa simta compasiune pentru sovaitorii purtatori de cuvant; Tom Verica joaca in rolul locotenentului Pennel; John Slattery il joaca pe Bud Geber, iar Stark Sanda pe Walter Gust. Acasa in Statele Unite, Mamele Stelei de Aur - mamele persoanelor care au inaltat steagul, care au murit pe Iwo Jima - sunt jucate de Myra Turley in rolul lui Madeline Evelley, mama lui Hank Hansen, Ann Dowd o interpreteaza pe Doamna Strank, mama lui Mike Strank, iar Connie Ray pe Doamna Sousley, mama lui Franklin Sousley. Judith Ivey o interpreteaza pe Doamna Block, care jura ca propriul ei fiu Harlon este persoana din fotografie, atunci cand i se comunica oficial ca acolo este copilul altcuiva, iar Christopher Curry joaca in rolul sotului acesteia, Ed. Acasa, mama lui Rene Gagnon este jucata de Beth Grant; Melanie Lynskey joaca in rolul logodnicei lui Rene, Pauline. Distributia ii mai include pe David Patrick Kely care il interpreteaza pe presedintele Truman; Brian Kimmet care joaca rolul sergentului Boots Thomas si Matt Huffman care apare in rolul locotenentului Bell. DESPRE BATALIA DE PE IWO JIMA Batalia de pe Iwo Jima a fost considerata de fortele aliate ca fiind un pas necesar in razboiul din Pacific care urmarea infrangerea Japoniei. Aliatii bombardau Japonia in raiduri zilnice din Insulele Mariane; Iwo Jima, controlata de japonezi servea ca o statie de unde se emiteau avertismente din timp, care trimitea rapoarte inapoi in Japonia continentala prin intermediul radio-ului. Atunci cand bombardierele aliate ajungeau in Japonia, acolo erau asteptate de aparari antiaeriene, iar avioanele americane defecte care incercau sa plece acasa constituiau niste tinte facile pentru pilotii inamici care zburau pe Iwo. Dat fiind ca Iwo Jima servea ca o baza aeriana, bombardierele de acolo intreprindeau raiduri de hartuire aproape in fiecare noapte pe teritoriul aerian al Saipan-ului. Daca raidurile de bombardamente ale aliatilor aveau sa continue, amenintarea reprezentata de Iwo Jima trebuia sa fie neutralizata. Desi aliatii aveau in vedere in esenta alte tinte strategice- in special Okinawa - se pare ca acele invazii urmau sa aiba loc peste cateva luni, iar Iwo Jima constituia o tinta imediata. Iwo Jima a devenit prima batalie care a avut loc pe teritoriul japonez in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Statele Unite au declansat un puternic atac aerian si maritim in 16 februarie 1945 asupra celor 22.000 de soldati care aparau insula. Trei zile mai tarziu americanii au invadat insula. In batalia pentru castigarea insulei, primul pas a fost cucerirea punctului cel mai inalt de pe insula: Muntele Suribachi, care masura 546 de picioare si se afla in sudul insulei. Cand au aterizat pe plaja unde a avut loc invazia, cei 30.000 de soldati au fost supusi unor tiruri continue cand au inconjurat Muntele Suribachi. (alti 40.000 de soldati din marina urmau sa vina in zilele urmatoare). Batalia pentru munte a fost una dura, insa pana in 23 februarie, soldatii au cucerit Suribachi si au inaltat steagul acolo (de doua ori). In urmatoarele 31 de zile, Statele Unite si Japonia au ramas impotmolite in lupta pentru insula. Soldatii din marina au luat-o spre nord pentru a captura spatiile aeriene; trupele japoneze luptau pe viata si pe moarte pentru a-si mentine controlul. Pana in 26 martie batalia devenise costisitoare, mai ales pentru Japonia. Din aproximativ 22.000 de soldati, au supravietuit numai 1.083; 6.821 de americani si-au pierdut de asemenea vietile, printre ei fiind trei din cei care au inaltat steagurile (sergentul Michael Strank, Harlon Block si Franklin Sousley). 20.000 de americani au fost raniti in lupta.

Detalii tehnice Steaguri pline de Glorie

Tara

SUA

Ecran

Cinemascop (2.35:1)

Culori

Distribuit in Romania de

InterComFilm Distribution

Distribuitor international

Warner Bros.