A absolvit Dramatiska Institutet, unde a facut o serie de scurt metraje inainte sa lucreze cu Memfis Film. Scurt metrajul Talk a fost urmat, in 1998, de pelicula de debut Fucking Amal / Show Me Love.
Un mare succes de public, cat si de critica, Fucking Amal a fost distribuit in toata lumea si a luat diferite premii si nominalizari, inclusiv patru premii de film suedeze, un premiu Teddy la Festivalul International de Film de la Berlin si o nominalizare la Cel mai bun film european al anului oferit de Academia Europeana de Film.
Together (2000), a fost un succes la box-office in mai multe tari. L-a consacrat pe Moodysson pe scena internationala de film.
Lilya 4-ever (2002), a avut premiera la Festivalul International de Film de la Venetia si a continuat sa fie distribuit in intreaga lume. Filmul a castigat cinci premii de film suedeze si o nominalizare la Cel mai bun film european al anului oferit de Academia Europeana de Film.
A Hole in My Heart (2004), a facut valuri cand a avut premiera la Festivalul de Film de la Toronto. Acesta a fost nominalizat la Cel mai bun film european al anului de Academia Europeana de Film, precum si de Nordic Council’s Film Prize.
Container (2006), a avut premiera la Festivalul International de Film de la Berlin. A fost lansat in unele tari, impreuna cu artisticul Inside the Container Crypt.
Mammoth din 2009, a avut premiera in competitia de la Festivalul International de Film de la Berlin. Filmul ii are in rolurile principale pe Gael Garcia Bernal si Michelle Williams, a fost filmat in Thailanda, Statele Unite, Filipine si Suedia.
Lukas Moodysson a fost, de asemenea, co-autor, cu Peter Birro, la serialul TV suedez The New Country (2000), de asemenea, premiat.
Moodysson a facut documentarul Terrorists cu Stefan Jarl in 2003. Din cauza problemelor legate de drepturile de autor, filmul a fost vizionat doar in cinematografele suedeze.
Din 24 aprilie Lukas Moodysson revine pe marile ecrane din Romania cu pelicula Suntem cele mai tari! / We are the Best, distribuit de Clorofilm.
Iata mai jos un interviu cu regizorul Lukas Moodysson in care acesta ne da mai multe detalii despre noul sau film.
We Are The Best! se bazeaza pe un roman ilustrat scris de sotia dv, Coco. Trei adolescente descopera rockul punk in 1982 si, in ciuda ratiunii tuturor, isi fac o trupa. Ce v-a determinat sa adaptati aceasta poveste?
Lukas Moodysson: Am simtit ca, in tot intunericul care ne inconjoara, trebuia sa fac un filmulet vesel care sa ne faca cu ochiul si sa straluceasca si sa ne spuna ca viata nu e pe deplin imposibila, ca exista solutii si oportunitati. O idee importanta a fost sa fie distractiv si, in plus, am vrut sa ma simt bine la filmari, ceea ce nu e neaparat acelasi lucru.
Filmul aluneca si gliseaza intre universul dv si al lui Coco, si e greu de vazut unde incepe unul si se termina celalalt. Aduce foarte mult cu un film de Lukas Moodysson. Dar, citind cartea, marea parte a povestii si a tonului sunt deja prezente. Care sunt gandurile dv despre asta?
Ei bine, am vrut sa reproduc tonul cartii. Poate am schimbat destul povestea in sine, dar e important sa nu schimbi tonul. Asta e, de obicei, genul meu: nu respect povestea, sunt mai mult interesat de ton, de starea de spirit, de detalii. Nu inteleg cu adevarat imaginea de ansamblu. Acesta poate fi un defect al meu, ca om si regizor, dar este, de asemenea, si o pozitie ideologica.
Cred ca Herta Müller a spus, sau poate a imprumutat-o de la Ionescu: "Trebuie sa traim detaliile". Tot ea spune ca nu crede in utopii sau solutii intermediare. Desigur, afirma aceste lucruri intr-un context mult mai serios si mai mare decat mine, dar esentialul e acelasi: nici eu nu am incredere in povesti, explicatii si ideologii care au ca scop sa explice totul. De aceea sunt atat de incantat de finalul deschis si foarte ne-dramaturgic al filmului Suntem cele mai tari! Filmul nu spune ca povestea celor trei fete se termina. Ea continua.
Coco e un colaborator important in We Are the Best! In ce masura a fost o influenta in munca dv de-a lungul anilor?
Uriasa. Suntem ca niste gemeni, ca ChipandDale, doi idioti care gandesc la fel. Ea a avut intotdeauna o influenta uriasa, dar s-o numesc influenta nu e chiarcorect. E mult, mult mai mult de-atat.
Exista o tema comuna in munca ta? Sau mai multe, poate?
Copiii si adultii. Tanjirea dupa alt loc. Singuratatea. Euforia. As vrea sa pot spune ca se intampla ceva bun atunci cand in jur e doar tragedie, dar nu stiu daca e adevarat. As vrea sa fie.
