Pentru a-l ridica din start la rangul de arta, producatorii si-au facut temele si au decis angajarea Marelui (cu M mare) Ridley Scott pentru functia de producator, dar mai ales de regizor, iar acest nume urias al Hollywood-ului care a scris istorie (si la propriu si la figurat) cu filmele sale a primit pe mana un buget de aproximativ 110 milioane de dolari pentru a aduce pe marile ecrane bestseller-ul lui Andy Weir, ce a fost declarat cel mai buna roman S.F. al anului 2014.

Apreciez alegerea lui Ridley Scott pentru rolul de regizor ca fiind formidabila, iar acesta si-a pus amprenta cum numai el stie mai bine pe acest film care isi poate ocupa linistit locul intre alte capodopere ca Alien, Blade Runner, Gladiator, Black Hawk Dawn, Kingdom of Heaven sau Prometheus si lista poate continua mult si la fel de bine.

Avand in vedere faptul ca aproape doua treimi din film sunt petrecute in jurul personajului principal, respectiv Mark Watney, nevoia de un actor de mare valoare era evidenta si alegerea lui Matt Damon este de bun augur, acesta avand talentul si valoarea necesara de a face fata oricarui rol ce i-ar fi pus la dispozitie.

De asemenea, pe langa Matt Damon, producatorii nu s-au uitat la bani si au ales unii dintre cei mai in voga actori din aceasta perioada pentru a acoperi rolurile secundare, dar totusi extrem de importante, respectiv Jessica Chastain, Michael Pena, Kate Mara, Sebastian Stan, Chiwetel Ejiofor, Jeff Daniels si Sean Bean, aspect care confera filmului o senzatie de calitate si de foarte mult bun gust.

Pentru a finaliza latura tehnica, trebuie evidentiat intr-un mod extrem de pozitiv alegerea lui Harry Gregson-Williams pentru rolul de coordonator al departamentului de sunet, iar acest aspect conteaza foarte mult la calitatea generala a filmului.

Privind intriga filmului, as dori sa mentionez de la inceput ca nu are nici o treaba cu alte pelicule care au atins subiectul vietii pe Marte (sau pe o alta planeta) si ma refer aici la Mission to Mars, The Last Days on Mars, Red Planet, pana la Interstellar sau chiar Moon, intrucat pelicula noastra nu face parte din gama filmelor de actiune/thriller psihologic, ci mai degraba din gama filmelor de aventura cu un puternic iz de comedie si din acest punct de vedere l-as putea asemana pe alocuri cu trilogiile Back to the Future si Indiana Jones (primele trei parti), cu mai multe picaturi de MacGyver.

Pe scurt, botanistul nostru este accidentat cand habitaclul de pe Marte este lovit de o furtuna foarte puternica si printr-un miracol se trezeste ulterior grav ranit, fiind pus in fata situatiei de a supravietui singur timp de circa doi ani cu provizii minime, fara nici o modalitate de a comunica cu posibilii salvatori.

Aici intervine spiritul de orientare si Mark Watney reuseste sa faca din rahat bici si o scoate la capat prin mai multe artificii fizico/chimice ce sunt prezentate pe larg in desfasurarea filmului, timp in care salvatorii sai fac planul de bataie pentru a-l salva, insa socoteala de acasa nu este aceeasi cu cea din spatiul rece si intunecat.

Ma opresc aici, intrucat nu doresc sa va stric placerea de a viziona acest film si va garantez ca scenariul merita fiecare secunda pe care o petreceti in fata marelui ecran.

Totodata, filmul stie sa-si vanda marfa si acopera foarte bine si latura subiectiva, intrucat aventurile si necazurile lui Mark Watney ne ofera o foarte puternica stare de imersiune si atasament fata de acesta, iar desfasurarea povestii ne duce tot mai aproape de sentimentul de speranta la salvarea lui.

Daca ar fi sa scot ceva in evidenta la acest film, pe langa ce v-am prezentat mai sus, aceasta este latura comica si nu in putine randuri am izbucnit in ras privind geniul folosit de Watney la solutionarea problemelor si la felul sau de a interpreta favorabil anumite hopuri ale sortii.

Tot la capitolul aprecieri, mai evidentiez faptul ca fiecare alegere tehnica a personajului principal este detaliata si pentru persoanele care nu se pricep foarte bine la matematica, fizica, chimie sau chiar si agronomie, fapt ce ofera inca un plus la starea de imersiune.

Pentru carcotasi, as dori sa mentionez ca daca ar fi sa aleg intre interpretarea lui Tom Hanks din Cast Away, Will Smith din I Am Legend si cea a lui Matt Damon din The Martian, as alege ultima varianta doar pentru latura comica si moderna a acestuia, precum si pentru starea de imersiune pe care ne-o confera fata de eroul principal.

Fiind inca la capitolul aprecieri, as dori sa mentionez faptul ca ritmul filmului este foarte antrenant si nu a oferit niciodata senzatia ca bate pasul pe loc, iar in cele circa 140 de minute ale acestuia am fost captivat de desfasurarea actiunii, fiind stopat la final de aplauzele publicului.

Nu in ultimul rand, trebuie sa evidentiez interpretarea magnifica a lui Matt Damon care a oferit un alt rol admirabil in portofoliul, dar si a actorilor secundari care si-au facut datoria cum era si de asteptat.

Privind aspectele negative as mentiona doar ca nu era atat de necesara conversia filmului in 3D, fiind prea putine scene in care a fost scos in evidenta efectul de relief si consider ca un formal de simplu IMAX era suficient. In ciuda acestui fapt, calitatea video per ansambu a filmului este impecabila, iar efectele speciale sunt de cea mai buna calitate.

Va recomand cu cea mai mare caldura sa vizionati The Martian, o capodopera marca Ridley Scott si totodata unul dintre cele mai bune filme ale anului 2015.

Multumesc Odeon Film pentru invitatia la acest film.