Dintr-o meteahna proprie, am obiceiul uneori bun si alteori catastrofal de a citi cateva pareri despre filmele pe care urmeaza sa le vizionez, ocazie cu care am ramas profund impresionat de aprecierile primite de Boyhood, de nota foarte buna de pe IMDb, de parerile unor prieteni care deja au vazut pelicula si mai ales de cele 6 (parca le-au aruncat pe fereastra) nominalizari la premiile Oscar.
Ma asteptam fie la ceva grandios, o varianta de 12 Years a Slave, cu un impact emotional urias fata de traumele personajelor principale, un similar al lui Silver Linings Playbook, despre reintegrarea in societate a unor persoane cu deficiente mentale, o copie ieftina de la The Social Network, despre ideea revolutionara a unor tineri si dezvoltarea acesteia sau macar o tangentiala catre The Descendants, un film pentru toata familia, cu un subiect simplu... cat de dezamagit am fost.
Trebuie spus ca acest film poate fi interpretat dupa bunul plac de fiecare, unii dintre noi il vom detesta iar altii se vor regasi intr-unul din cele 6 personaje din aceasta pelicula, respectiv un tanar baiat cu usoare probleme de adaptare la trendurile vietii, o adolescenta rebela care doreste emanciparea cu orice pret, o mama singura care face sacrificii pentru bunastarea celor doi copii, un tata usor depravat care incet, incet isi descopera propriile valori si doi barbati ce indeplinesc rolul de “tata adoptiv”, unul cu probleme bahice pronuntate si altul obsedat de control.
Poate numai cu acest ultim paragraf, cei mai multi dintre dumneavoastra deja si-au creat o usoara impresie despre acest film iar eu va dau dreptate, acestia sunt piesele de sah iar regizorul a avut brilianta idee de a intinde o plansa cu o durata de 12 ani.
Evolutia actorului principal, Ellar Coltrane de-a lungul filmului Boyhood.
Pot spune ca acesta este singurul lucru inovator ce il ofera acest film, capacitatea de a observa dezvoltarea fizica a actorilor, a problemelor evidente cauzate de trecerea anilor si o foarte usoara stare de imersiune fata de personaje.
Personal, pot considera o uriasa deziluzie dar din pacate nu imi pot rezerva doza de subiectivism, fiecare dintre noi trecem prin anumite etape de dezvoltare ale adolescentei, fiecare ne lovim de probleme si greutati dar depinde de alegerea noastra pentru a individualiza solutia si drumul pe care il vom urma. Cred ca acest film este recomandabil persoanelor care inca nu se regasesc in personalitate, celor care se uita in oglinda si exclama “Eu sunt special”. Ma refer la cei din generatia “whatever, oi vedea cum o scot la capat”.
O mentiune speciala pentru un actor care in ultimul timp a trecut in plan secund, respectiv Ethan Hawke, care in ultimul deceniu s-a mai evidentiat cu trilogia “Before” si care a inceput filmarile pentru acest ambitios proiect, lung de 12 ani, inca de cand era in prim planul Hollywood-ului cu Training Day, acesta a dat singura sclipire de viata in toata pelicula.
