"Nu cred ca in viata asta o sa-mi placa vreun film mai mult decat Once Upon a Time in America. Este filmul care mi-a marcat adolescenta, fiind indragostit de gangsterii anilor ‘20-‘30.  

Un film despre care poti sa vorbesti ore in sir si sa-l vezi de o mie de ori si tot descoperi lucruri noi. Si aici vorbesc despre toate componentele unui film: montaj, scenografie, muzica, viziune regizorala, dar mai ales actorie. 

Filmul nu a fost un blockbuster la vremea lui din pricina faptului ca in cinematografe i-au cerut lui Sergio Leone sa-l scurteze, filmul avand aproape 4 ore, astfel capodopera lui ajungand sa fie ciopartita. 

Poveste incepe in anii ‘20 cu cei 5 prieteni care aleg calea gangsterilor, a mafiotilor, dar nu din motive de rebeliune, ci pentru ca realitatea acelor timpuri era extrem de cruda. Putini regizori s-au mai jucat cu realismul atat de dur uneori, asa cum o face Leone in Once Upon a Time in America. Sunt scene foarte emotionante acompaniante de muzica lui Ennio Morricone, cea mai celebra fiind cea cu pustiul care renunta la dezvirginare cedand in fata unei savarine. 

De Niro face un lucru extrem de dificil, si acum vorbesc din perspectiva actorului, si anume joaca un personaj la 3 varste. Maiestria cu care se joaca intre aceste varste e fara margini. Si nu este singurul. 

Din distributie mai fac parte James Woods, Elizabeth McGovern si Joe Pesci, dar nu trebuie uitati nici pustii care sunt la nivelul unor actori profesionisti. 

Recomand cu tot sufletul sa vedeti filmul, ba chiar periodic, pentru ca aici se vede profunzimea si viziunea divina a lui Leone: la orice varsta s-ar viziona filmul, schimba perspectiva asupra vietii"