"Sunt mai multe filme care m-au marcat. De exemplu, doua dintre ele, The Hours (regia Stephen Daldry) si 21 de grame (regia Alejandro Gonzalez Inarritu) le iau in fiecare an cu mine, in vacanta si le revad in liniste. 

Dar nu voi scrie despre ele acum, pentru ca sunt sub impresia unui film vazut de curand, film care m-a dat pur si simplu peste cap, film pe care l-am vazut din intamplare, ma dusesem la cinema sa vad Birdman dar am incurcat programul si nu rula la ora respectiva. 

Filmul despre care va vorbesc este Mommy al regizorului Xavier Dolan. Filmul asta are poveste, are atmosfera, are actori foarte buni, are situatii neasteptate, are iz de documentar si, pentru mine, a avut ceea ce mi se pare mie cel mai important lucru la un act artistic, si anume Emotie. 

E un film in care regizorul nu se sfieste sa-mi “manipuleze” simturile, un film in care muzica este folosita din plin pentru atmosfera, un film care te ia pe sus si te da cu capul de toti peretii. Se pune problema relatiei dintre parinte si copil dar intr-un mod brutal, naucitor. Si, totusi, nu cred ca este un film pe care nu-l poate intelege si cineva care nu are copii. 

Cert este ca toti avem mame si aici ni se vorbeste despre dragostea neconditionata si despre legatura indestructibila dintre mama si copil. Trec peste faptul ca adolescentul din film este diagnosticat cu ADHD, acest lucru mi se pare doar un pretext pentru ce se intampla in film si nu mi se pare ca ar fi tema filmului. Si chiar si boala ADHD mi se pare o inventie exagerata a secolului nostru. 

Iubire, Iubire, Grija, Responsabilitate, Disperare, Sacrificiu... despre asta este vorba in Mommy. Imaginile, sunetele, fetele actorilor din acest film ma locuiesc de cand l-am vazut. Va trebui sa treaca un timp pana cand sa am curajul de a-l vedea din nou, atat de tare m-a rascolit. 

Actorii, Anne Dorval, Suzanne Clement si Antoine-Olivier Pilon sunt foarte, foarte buni si fac totul fara a-ti da impresia ca sunt “pusi in scena”. Fara sa vreau, dupa ce am vazut acest film, m-am gandit la premiatul nostru Pozitia copilului, film pe care eu l-am apreciat pentru ca tin mult la actorii care joaca in el, dar care, nu m-a emotionat deloc. 

Stiu ca emotia este un lucru subiectiv, si pe masura ce trece timpul imi dau seama ca, pentru mine, emotionant este ceva ce atinge sufletul, nu ceva lucid, rece, ce se adreseaza doar inteligentei. Vreau ca actul artistic sa faca lumea mai buna emotionand-o nu facandu-i demonstratii rationale despre o problema sau alta. 

Si mai vreau ca un film sa aiba magie, sa aiba lumina, sa-mi vorbeasca despre inefabil si sa-mi dea speranta. Pentru mine, filmul Mommy asta inseamna."