Primul sau lung metraj, Happy Man, si al doilea, Stranger, au fost nominalizate in sectiunea Discovery in cadrul Premiilor Filmului European. Stranger a fost, de asemenea, prezentat la Panorama Berlinale 2005.

Urmatorul ei film, 33 Scenes From Life a castigat Leopardul de Argint la Festivalul International de Film de la Locarno, in 2008. 

Elles, cu Juliette Binoche, a deschis Panorama Berlinale 2012 si s-a vandut in peste 40 de tari din lume.

Cel mai nou film al regizoarei In Numele… / In The Name of… / W imie… este o drama extrem de intensa despre un preot catolic care se indragosteste de un tanar din parohia sa. Filmul este disrtibuit in Romania de Clorofilm.

Pelicula poate fi vazuta in cinematografele din Romania din acest weekend, prilej cu care va oferim mai jos un interviu cu regizoarea.

Ce te-a inspirat si te-a motivat sa spui aceasta poveste?

E ciudat, dar am vrut sa fac un film despre aceasta dorinta de dragoste, afectiune, apropiere. Suna trivial, dar acest sentiment de sfasiere interioara, sentimentul de neimplinire in contact cu alti oameni, aceasta mare dorinta pentru ceva puternic si intens a fost punctul de plecare pentru mine.

Am gasit o nota scurta intr-un ziar, despre un baiat, un tanar, de fapt, care a omorat un preot cu brutalitate. Desi aceasta poveste era complet diferita, mi-a venit brusc o idee, sa spun povestea unui preot care indrazneste sa iubeasca.

Aceasta tema este deseori portretizata intr-un context abuziv, dar tu te-ai decis sa prezinti o poveste de dragoste. De ce?

Internetul e plin de povesti despre baieti, copii, tineri agresati sexual de preoti. Sunt povesti socante, intense. Aceste cazuri nu lasa loc de indoiala in judecarea lor morala. Facand un astfel de film, alegand un astfel de personaj, inseamna ca si ar trebui sa-l judec.

Fara indoiala, filmul va avea un ton jurnalistic si am vrut sa evit asta. Ce m-a fascinat a fost ceva diferit: sa arat dragostea, nevoia de dragoste, percepute in categoriile unui pacat. Un lucru perfect firesc intre o femeie si un barbat devine "rau", nefiresc in cazul unui preot, fara sa mentionam cazul iubirii intre homosexuali. Un preot, care e doar om, devine brusc victima propriei credinte, religii, institutiei bisericesti, doar pentru ca vrea sa iubeasca, ba mai mult, indrazneste sa iubeasca alt barbat.

Am vrut sa fac un film in care sa nu-mi judec personajele, in care le privesc din punct de vedere pur uman si le-am aparat. Daca faceam un film despre abuz sexual, trebuia sa incep dintr-o perspectiva diferita, in care judecarea ar fi facut parte din subiect, care ar fi trebuit sa socheze.

Insa cred ca, in filmul meu, fac aluzie la acest subiect, nu direct, dar nu-l evit, doar ca nu discut direct.

Cum ai ales actorii?

Evit castingurile. Gasesc actori pe platou, pe scena, uneori la petreceri... Andrzej Chyra este unul dintre cei mai buni actori polonezi, asa ca, impreuna cu Michal, am scris scenariul pentru el. Mateusz Kosciukiewicz are cateva roluri importante la activ, e foarte viu. De fapt, m-am gandit la acest duo din momentul in care am inceput sa scriu. Imi place sa scriu pentru anumiti actori, le cunosc abilitatile, asa ca scriu pentru ei. Apoi depun mult efort pentru pregatiri, repetitii si totul are loc mai tarziu, pe platou.

Ti-e frica de controversa? Cum a reactionat biserica poloneza cand au auzit de proiect?

Nu stiu daca ma tem de ea. Sunt curioasa si sigura, in acelasi timp, ca un mare grup de oameni va respinge acest film in Polonia; inca avem o problema sa acceptam diferentele si manifestarile de a fi diferit. Societatea se considera inca 90% catolica si, din pacate, foarte des asta este sinonim cu "incuiat". Cred ca acest film va avea o voce importanta in discutie.

Care au fost influente importante cand ai lucrat cu Michal Englert, operatorul de imagine?

Am lucrat cu el chiar de la inceput, inca de la proiectele din scoala. De data asta, a co-scris scenariul cu mine, care e o revenire la inceputurile din scoala, cand scriam scenarii impreuna. E un lucru grozav sa intelegi pe cineva din punct de vedere artistic, fara cuvinte. Cand ia camera, punand deseori in scena, eu lucrez cu actorii, care este treaba mea preferata. Datorita lui Michal, pot sa ma concentrez complet la asta.

E destul de neobisnuita o astfel de colaborare cu operatorul de imagine, dar pentru asta sunt cunoscuti operatorii polonezi formati la scoala Lodz in lume. Sunt creativi, lucreaza mana in mana cu regizorul. Chiar si asa, Michal e exceptional. Lucram impreuna la toate stadiile realizarii filmului, inclusiv la montaj si montaj-sunet. Exact aceeasi situatie e si cu editorul nostru, Jacek Drosio, care a montat, de asemenea, toate filmele mele. Intr-un fel, formam un grup artistic. Nu-mi inchipui cum as face un film fara ei.