As putea considera ca la acest film s-a oprit si ascensiunea fratilor Wachowski, cele doua continuari ale trilogiei au fost clar inferioare originalului si o incercare de ecranizare dupa o serie de desene animate cu masini din anii ‘60, au cam distrus prestigiul acestor doi frati. Despre Cloud Atlas trebuie sa recunoastem ca a fost un film independent foarte bun, toate cele sase scenarii tangentiale s-au completat impecabil, actori de mare calitate care si-au interpretat intr-un mare fel rolurile, un puternic contrast intre protagonist si o imagine per ansamblu destul de consistenta.
Am auzit prima data de Jupiter Ascending in cursul anului 2012, dupa ce am vazut Cloud Atlas si am ramas impresionat de distributie, de revenirea la genul science fiction si de faptul ca va fi in 3D. Deja mi-l imaginam pe Neo care se lupta cu extraterestii in modul “bullet time”, gloantele / proiectilele laser sa inoveze efectul “eye popping 3D” si efectele speciale sa fie intradevar grandioase... Dupa vizionarea peliculei, trebuie sa recunosc ca doar unele sperante s-au indeplinit, dupa cum voi exemplifica peste un paragraf.
Acesta pelicula avea initial stabilita data de lansare in 20 iunie 2014, dar a fost amanita pentru 6 februarie 2015 pentru “definitivarea post-productiei”, o decizie lesne de inteles avand in vedere ca ar fi fost cu siguranta surclasata de catre mult mai valorosii pretendenti ai anului trecut (exemplificam Godzilla, X-Men: Days of Future Past, Maleficent, How To Train Your Dragon 2, Dawn of the Planet of the Apes si nu in ultimul rand Guardians of the Galaxy) iar sansele de recuperare a bugetului de 175 de milioane de dolari (totusi cam mare...) erau infime.
In acesta perioada a anului 2015 nu putem sa nu constatam o oarecare austeritate de blockbustere si o invazie de filme recomandabile de Oscar (biografice si drame), motiv pentru care as considera destul de oportuna decizia de a lansa Jupiter Ascending, macar din premisa financiara.
Cand ii ai in distributie pe Channing Tatum si Mila Kunis, poate cei mai in voga tineri actori de la Hollywood, este foarte usor de inchipuit ca acest film va pleca de la premisa tot-folosita “soldatul si printesa”, unde normal ca trebuie aruncata o picatura de romantism si trademark-ul tipic fratilor Wachowski “sunt o parte dintr-o lume mai mare”, presarata cu o sumedenie de efecte speciale si o poveste foarte predictiva dupa primele 30 de minute.
Nu as dori sa indic alte spoilere, pe motiv ca filmul este destul de placut, nu debordeaza de clisee, nu are greseli de scenariu, nu este repetitiv, personajele sunt definite cu precizie, fiecare are o motivatie bine stabilita iar per final iti lasa un gust acceptabil.
Totusi trebuie sa fac si patru precizari privind unele aspecte despre care consider ca trebuie relevate in mod special:
1. Inteleg ca Channing Tatum este un sex-simbol pentru multe tinere din ziua de azi, dar totusi... sa ai o faza de actiune de circa 10 minute cu el la bustul gol este cam mult, in special pentru publicul masculin.
2. Daca filmul a fost amanat pentru 8 luni de zile, totusi se putea lucra mai mult la efectele 3D, in afara de doua secvente din care reiesea un oarecare relief fata de planul principal al peliculei, nu este decat o simpla conversie 2D – 3D.
3. Dupa superba interpretare a lui Stephen Hawking, actorul Eddie Redmayne face un pas inapoi in calitatea muncii sale, efectiv se chinuia sa adopte o masca de antagonist si parca acest rol nu il caracterizeaza.
4. Dupa mult timp, poate cel mai antagonist actor din distributie, Sean Bean nu are un rol de dusman / aliat care intoarce armele / rege dornic de razboi / o persoana oarecare ce se “imbolnaveste” de deces.