In primul rand trebuie sa va atentionez ca voi indica niste spoilere minore intrucat natura si calitatea filmului nu imi permit sa dezvolt review-ul altfel, insa va garantez ca nu voi releva elemente importante care sa deterioreze placerea publicului pentru aceasta pelicula.

Filmul Dunkirk este productia de suflet a regizorului Christopher Nolan, fiind finantat si distribuit de studioul Warner Bros, care i-a acordat un buget de circa 150 de milioane de dolari pentru a ne prezenta una din cele mai mari operatiuni de salvare ale tuturor timpurilor.

Ca o parere personala, il cataloghez pe Christopher Nolan ca fiind cel mai bun regizor al acestui inceput de secol iar curajul de care da dovada in filmele pe care le scrie si regizeaza este pur si simplu senzational, mai ales tinand cont de inovatiile pe care le-a adus acestui gen de arta.

Poate cea mai mare calitate a lui Christopher Nolan este ca are libertatea si finantarea de a-si portretiza cele mai ambitioase povesti pe care si le poate inchipui iar marile studiouri de filme nu il sicaneaza in nici un mod pentru a-si comercializa productiile, avand incredere maxima in capacitatea acestuia de a regiza la cel mai inalt nivel.

Filmul in cauza portretizeaza drama celor 400.000 de suflete ce isi asteapta izbanda pe plaja orasului Dunkirk (denumirea efectiva a localitatii este Dunkerque) din Franta, inconjurati de fortele naziste si care asteapta cu sperante minime un miracol ce intarzie sa apara din motive subiective.

Din pacate pentru istoria unanitatii, evenimentele din filmul nostru s-au intamplat si in realitate, respectiv in luna mai a anului 1940, cand factiunea britanica a armatei Aliatilor a fost separata de contingentul principal si au fost nevoiti sa se retraga in orasul indicat anterior pentru a astepta evacuarea spre Marea Britanie.

Scala evenimentelor este pur si simplu masiva, dimensiunea efectiva a evenimentelor, numarul soldatilor si al navelor maritime este de natura sa portretizeze drama sufletelor ramase intunecate intr-un razboi in care au participat prea putin. In ciuda unor nume extrem de puternice in distributie, sunt de parere ca personajele principale al filmului nostru sunt eroii reali ai operatiunii de evacuare, precum si razboiul in cauza.

Afirmatia anterioara este fundamentata pe baza faptului ca actiunea filmului se imparte intre trei serii de personaje, respectiv infanteristii de pe plaja care se agata de orice speranta de trai, eroii aeropurtati care supravegheaza bunul mers al operatiunilor de salvare si echipajul unei ambarcatiuni de dimensiuni reduse care incearca sa puna umarul la recuperarea de pe teritoriul inamic a fratilor plecati la razboi.

De asemenea, cele trei fire narative sunt usor tangentiale iar actiunea efectiva se desfasoara in intevale diferite de timp si din unghiuri diferite, fapt care ajuta enorm la interpretarea de catre public a ororilor necesare intr-un razboi de asemenea magnitudine.

Specific regizorului Christopher Nolan este atentia absolut incredibila la detaliile fiecarui personaj, atat principal cat si secundar, dar si fata de navele maritime sau avioanele celui de-al doilea Razboi Mondial. Totodata, regizorul in cauza a folosit extrem de multe efecte speciale practice pentru a nu truca ochiul spectatorilor si a asigura vizualizarea simplista a calitatii video.

Filmul in cauza este extrem de antrenant si nu pierde nici o secunda in a ne prezenta desfasurarea evenimentelor, insa maniera de regie este foarte apropiata (referindu-ma efectiv la distanta dintre obiectiv si actor) de personajele principale, fapt care ajuta la imersiunea publicului fata de greutatile eroilor.

Cum era de asteptat, latura sonora este absolut fenomenala, purtand semnatura extrem de apreciatului Hans Zimmer (castigator al Oscarului pentru coloana sonora din Regele Leu si nominalizat pentru alte opt astfel de statuete), favorizand tensiunea si implicarea spectatorilor in aventura prezentata pe marele ecran.

Tocmai pentru a ajuta implicarea spectatorilor in aventurile de la inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial, echipa de productie a ales sa foloseasca o combinatie de pelicula de 70 si 30 de milimetri, precum si digital prin camere IMAX, astfel fiind rezultata o imagine aproape de perfectiune fata de detaliile fiecarui plan prezentat. 

Doresc sa pun accentul si pe aspectul vizual al filmului. In nenumarate secvente de lupta (atat terestre cat si navale sau aeriene), fiind greu sa focalizezi atentia pe o anumita parte a imaginii, regizorul a preferat sa lase la atitudinea spectatorului sa se delecteze cu imaginea extrem de bine definita. Tot la acest capitol, montajul si scenografia sunt aproape de perfectiune si coroborat cu calitatea imaginii per ansamblu, ofera un deliciu vizual pentru spectatorii marelui ecran.

Privind castingul, am ramas impresionat (din nou) de calitatile lui Mark Rylance care portretizeaza un capitan de vas civil care isi gaseste stapanirea de sine in a-si depasi conditia si a salva vietile unei duzine de soldati aflati in deriva in urma unui atac aerian.

De asemenea, rolul interpretat de Kenneth Branagh care da viata unui comandor naval ce coordoneaza activitatile de salvare ale trupelor, m-a impresionat prin spiritul de sacrificiu si devotamentul fata de momentele grele ale eroilor nostri.

Daca pana acum am tot scos in evidenta calitatile filmului, iata ca a venit si momentul in care sunt nevoit sa va indic si cateva slabiciuni ale acestuia:

Am ramas cu impresia ca filmul in cauza este destul de diluat pentru a se obtine ratingul de PG13, fiind convins ca acestuia i s-ar potrivi mult mai bine un rating de R (restricted), intrucat evenimentele in cauza sunt extrem de tragice si violente, insa avaritatea echipei de productie a avut prioritate fata de realitatea evenimentelor.

Din acest motiv consider ca deriva cel mai mare pacat al filmului in cauza, respectiv ca ofera senzatia de realism si asprime fata de personaje principale si totodata incearca sa ascunda aceste consecinte pentru a nu-si pierde rating-ul indicat mai sus. 

Eu personal as fi considerat mult mai captivant acest film daca nu se straduia sa inlature sangele si ororile cauzate de razboi, fiind mult mai logic sa ne prezinte ambele laturi ale suferintei personajelor.

Prezenta lui Tom Hardy in acest film este pur si simplu provizorie, iar rolul sau este mult prea succint si putea fi indeplinit de orice alt actor, motiv pentru care consider ca producatorii s-au folosit de numele lui in promovarea filmului, dar acest aspect poate fi in avantajul ambelor parti. 

Totodata, am ramas usor dezamagit de tempo-ul la partea de final al filmului intrucat efectiv firul narativ este oprit brusc iar spectatorii asteapta usor, usor aparitia genericului. Acest lucru este deranjant intrucat timp de circa 100 de minute suntem tinuti cu sufletul la gura, antreanati de secvente pline de tensiune iar per final, totul se desfasoara cam la viteza melcului.

Per ansamblu, filmul in cauza poate fi catalogat ca o reala capodopera a cinematografiei din toate timpurile, fiind o mare realizare din punct de vedere vizual si al scenariului, insa din pacate, sunt de parere ca nu este un film adresat publicului larg, fiind extrem de divisiv (termen adoptat din limba engleza) fata de persoanele carora nu le plac filmele despre razboaie.

Va invit cu mare caldura pe scaunul cinematografului din apropierea dumneavoastra pentru a viziona Dunkirk, unul dintre cele mai interesante filme aparute in ultimii ani si un candidat serios la premiile Oscar ale anului 2018.

Multumesc Freeman Entertainment pentru invitatia la acest film