Acest film mi-a adus aminte de filme horror ale anilor 1970: The Exorcist, Let’s Scare Jessica to Death, The Haunting of Julia.

Toate capodopere ale horror-ului psihologic, au fost surse de inspiraţie pentru regizorul Diederik van Rooijen, care a regizat acest film după un scenariu scris de Brian Sieve. După prostioara Slender Man, se pare că cei de la Sony şi-au revenit şi au realizat un film horror care să vă facă să vi se ridice părul.

O şedinţă şocantă de exorcism scapă de sub control. O adolescentă se află în mrejele unei entităţi demonice, iar preotul Marcato şi asistentul său, părintele Cunningham, încearcă cu disperare să izgonească răul din trupul şi mintea acesteia.

În timp ce ei recită cu ardoare slovele Evangheliei, trupul Hannei se contorsionează în poziţii imposibile, iar ochii ei albaştri trimit sclipiri duşmănoase. Printr-un răcnet sfidător, spiritul îşi asigură adversarii că el va trăi veşnic în trupul Hannei, iar eforturile lor de a o salva nu vor duce la nimic bun. 

La 3 luni de la acest eveniment, fosta poliţistă, Megan Reed (Shay Mitchell) încearcă să revină la o viaţă normală, după ce asistase la moartea partenerului său, fără să poată interveni şi după ce ajunsese să consume droguri şi alcool pentru a-şi învinge durerea. Ea se pregăteşte să dea o probă pentru slujba de recepţioner în cadrul morgii spitalului din Boston.

Acesta e chiar spitalul unde ea s-a tratat de dependenţa de droguri în care căzuse. Deşi Lisa Robersts (Stana Katic), asistenta care o susţinea, este preocupată de faptul că Megan va lucra singură în morgă, ea este încântată să vadă că aceasta face eforturi de a-şi relua viaţa normală. Tura de noapte nu e uşoară pentru nimeni, dar dacă va fi ocupată tot timpul, Megan se va ţine departe de tentaţia de a înghiţi ceva. 

Iniţial, noua rutină îi face bine lui Megan. Ea se împrieteneşte cu personalul de noapte din spital — gardienii de serviciu, Dave (Max McNamara) şi Ernie (Jacob Ming-Trent), sau cu şoferul ambulanţei, Randy (Nick Thune).

Fostul ei prieten, poliţistul Andrew (Grey Damon), se teme că noua ei slujbă va lăsa urmele asupra lui Megan, dar el speră că liniştea şi singurătatea o vor face să se vindece mai repede. Dar după ce Randy aduce cadavrul mutilat al unei tinere, Megan începe să observe că se întâmplă o serie de lucruri ciudate şi inexplicabile: lumina începe să pâlpâie, maşinile se opresc, şi cel mai îngrijorător este că rănile de pe cadavru încep să dispară treptat ca şi când cadavrul a găsit o metodă de a se vindeca singur.

Iniţial, Megan alungă aceste constatări zicând că sunt rodul imaginaţiei ei bogate, dar în curând ea începe să-şi dea seama că se află într-un mare pericol, fiindcă e urmărită de un duşman neobişnuit, care nu se va opri până n-o va ucide. Ceea ce duşmanul nu realizează este faptul că Megan nu acceptă să se lase înfrântă până nu va epuiza toate formele de luptă posibile. 

Producătorul Sean Robins spunea: „Acest film îşi are originile într-un articol din presă unde se vorbea despre un cetăţean care a fost nevoit să presteze muncă în folosul comunităţii într-o morgă. Ideea ca o tânără să stea singură într-o morgă, nefiind obişnuită cu cadavre, mirosuri fetide sau izolare, a fost ceva ce ne-a intrigat peste măsură. Când eram copil, aveam un prieten al cărui tată lucra la morgă. De la el am auzit fel de fel de poveşti.

Este o poveste despre o tânără care se luptă să-şi păstreze sănătatea psihică, fiind ţinută în condiţii macabre de singurătate şi ciudăţenie din cauza unei meserii sinistre. Ea nu este sigură la început dacă ceea ce i se întâmplă este din cauza halucinaţiilor sau a unei forţe supranaturale.” 

Scenaristul Brian Sieve (serialul Scream şi filmul Boogeyman 2) s-a concentrat pe munca de cercetare. El a urmărit documentare despre experienţele pe care le-a trăit personalul medical din spitalele de urgenţă, care era însărcinat cu ducerea cadavrelor la morgă şi a luat interviuri specialiştilor de la Institutul Medico-Legal din Los Angeles.

Având proaspete în minte aceste experienţe reale, Sieve a scris un scenariu pentru un thriller psihologic, adaptându-l temelor clasice ale unui horror. Chiar dacă el a apelat la spaimele supranaturale obişnuite, el şi-a legat scenariul de experienţa şi perspectiva unui fost poliţist, care e acum distrus emoţional.

Pentru Mitchell, rolul lui Megan reprezintă o oportunitate unică de a interpreta un personaj complex aflat sub o presiune inimaginabilă, care se străduieşte din răsputeri să-şi adune curajul necesar pentru a înfrânge puterea supranaturală care o ameninţă.

Ea spunea: „Mi-a plăcut mai ales faptul că ea reuşeşte să învingă obstacolele de-a lungul filmului - şi că nu moare pur şi simplu. Ea dovedeşte că poate s-o facă. Ar fi foarte greu pentru oricare dintre noi să stăm singuri într-o morgă, noaptea, dar Megan, care a trecut prin multe în ultima vreme, cred că e oarecum liniştită, chiar dacă e înconjurată de cadavre. Aici, ea nu e judecată, nimeni nu-i spune că a greşit din nou. Dar pe măsură ce lucrurile se înrăutăţesc la morgă, ea începe să fie roasă de îndoială.”

Pentru Megan, care crede că „atunci când mori, mori şi gata,” ideea că ar putea fi bântuită de forţe supranaturale pare absurdă, aşa încât presupune că mintea îi joacă feste.

Dansatoarea şi modelul Kirby Johnson o interpretează pe adolescenta care se întoarce din morţi pentru a o bântui pe Megan, în subsolul morgii. „Când am vorbit cu Diederik, era foarte încântat să puteam să fac toate acele mişcări ciudate, fiindcă nu mai trebuia să le realizeze prin efecte digitale. Era uluit de mişcările de contorsionism pe care pot să le fac, cum ar fi faptul că pot să-mi scot braţele din umăr. În acelaşi timp, el mă proteja foarte mult în timp ce lucram la secvenţele mele.”

Abilităţile remarcabile ale lui Johnson au fost puse în valoare în secvenţele de exorcism, în care demonul care o posedă pe Hannah Grace îi îndoaie corpul în poziţii inimaginabile pentru un corp uman.

Secvenţa s-a filmat într-o biserică din Amsterdam, de-a lungul a două zile, iar imaginile erau atât de înfricoşătoare încât cel puţin o persoană a trebuit să părăsească platoul de filmare. „Kirby a fost incredibilă,” susţine van Rooijen. „Ea e capabilă să-şi scoată braţele şi picioarele din articulaţii, iar asta e ceva înfricoşător. Aceasta ne-a ajutat să creăm ceva cu totul special, pentru că filmările sunt în majoritate, live. Nu sunt multe efecte digitale acolo. Am surprins reacţii pe viu, iar asta e important pentru asemenea secvenţe. Ne-am simţit bine în ziua aceea, dar ne-a fost şi frică totodată”. 

Acțunea are loc în oraşul Boston. Primăria (construită în 1968) şi clădirea Hurley (terminată în 1971) au fost folosite ca locaţii exterioare, iar la Boston Metro Hospital s-au filmat unele interioare. Primele două clădiri sunt exemple ale arhitecturii brutale, îndrăzneţe, cu structură din beton şi materiale de construcţie la vedere. Aceste clădiri impozante sunte  extrem de potrivite pentru această poveste de posedare demonică. 

The Possession of Hannah Grace / Diavolul în carne şi oase ajunge in cinematografe din 30 noiembrie, distribuit de InterComFilm Distribution.