Unbreakable spune povestea unui paznic pe nume David Dunn (Bruce Willis) care este singurul supraviețuitor al unui accident feroviar crunt și care își pune problema ce s-ar întâmpla dacă supereroii chiar ar exista.
La insistența unui misterios colecționar de benzi desenate Elijah Price (Samuel L. Jackson), care suferă de o boală rară de oase, Dunn începe să creadă că are super puteri care îl fac imun la boală și suferință. În plus, își descoperă și capacitatea de a-i simți pe oamenii care plănuiesc fapte rele, printr-o simplă atingere.
Odată ce Dunn acceptă această nouă realitate și începe să își folosească puterile, devine un războinic vigilent, care îi salvează pe cei inocenți și îi pedepsește pe cei răi. Filmul se încheie cu o scenă emoționantă în care Dunn merge să îi mulțumească lui Price, dar descoperă cu stupoare că Price este cel care a provocat accidentul de tren și că a comis și multe acte de terorism.
De ce? Pentru că Dunn este indestructibil, iar lui Price i se rup oasele la o atingere mai brutală. Cineva în lume trebuia să fie opusul său, nu-i aşa?
Split, lansat în 2016, spunea povestea lui Kevin Wendell Crumb (James McAvoy), un bărbat suferind de o boală psihică ce pretinde că are mai multe personalități și care răpește trei adolescente.
Planul lui e să le dea pe fete ca hrană uneia dintre personalitățile sale (a 24-a), Bestia, o creatură superumană. Una dintre fete, Casey Cooke (Anya Taylor-Joy), scapă atunci când Bestia descoperă cicatrici pe corpul ei fiind semne ale abuzurilor din copilărie. „Bucură-te, cei răniți sunt mai evoluați”, îi spune Bestia.
Finalul ni-l arată pe Dunn care află că în oraş a apărut un nou răufăcător. Astfel Shyamalan face legătura cu filmul lansat cu 16 ani înainte, Unbreakable. Astfel cele două filme anunțau un al treilea, formând o trilogie surprinzătoare cu supereroi.
Lansat cu mult înainte de nebunia Marvel cu supereroi, Unbreakable a fost un mega succes și astăzi e unul dintre titlurile clasice pentru fanii de bandă desenată. Glass e scris și regizat de același M. Night Shyamalan, care are și un cameo în acest film.
Reluând firul epic din Split, Dunn pornește acum în căutarea Bestiei, o găsește, însă lucrurile evoluează neașteptat și cei doi se trezesc internați într-un spital de psihiatrie unde dau peste un personaj extrem de cunoscut, Price / Mr. Glass, care se dovedește a fi cel care deține secrete cruciale despre ei.
Psiholoaga Ellie Staple (Sarah Paulson) are dificila sarcină e a spulbera iluziile despre superputeri ale celor trei eroi desprinși din benzile desenate. Altfel, cei trei riscă fie închisoarea pe viață, fie operații care să le modifice structura cerebrală, toate menite să îi reducă la oameni ca toți ceilalți și să îi responsabilizare pentru faptele comise. Justițiarii trebuie să rămână doar în benzile desenate.
E un film pe care îl veţi adora, sau îl veţi da uitării. Sincer eu am fost puțin dezamăgit. Nu de filmul în sine, ci finalul. Oricum cireaşa de pe tort sunt luptele dintre Dunn și Crumb care iau proporții, în momentul în care diabolicul Glass îşi bagă nasul.
Bruce Willis după ce a jucat în atâtea prostioare, revine la un personaj emblematic care a rămas în inima fanilor benzilor desenate și nu numai, încă din anul 2000. Dar mi-a dat impresia că asistă la film, nu joacă, având o apatie totală faţă de acest personaj consacrat.
Nici Samuel L. Jackson nu spune nimic scene bune, iar reacțiile sunt aproape inexistente. Faptul că personajul său suferă de boala oaselor fragile nu ar fi trebuit să ducă la o apatie totală. În schimb, James McAvoy, e fenomenal. Personalitățle pe care le interpretează și a 24-a a sa personalitate, Bestia fac ca acest film să fie salvat.
Dincolo de ideea unui justițiar pentru cei frânți se putea construi mult mai subtil, mai ales pe fragilitatea încrederii, instabilitatea emoțională, puterea trecutului, bagajul genetic. Turnura aceasta către benzi desenate, pe care regizorul se pare că nici nu o stăpânește foarte bine, este halucinantă.
Sarah Paulson mi s-a părut că nu joacă, ci recită niște replici învățate pe de rost, de parcă ar fi fost o poezie. Nu se simte patosul în a-i convinge pe cei 3 că nu sunt supereroi. Când încerci pe cineva să-l convingi că ceea ce spui tu că e real, pui suflet. Ei i-a lipsit carisma și a fost neconvingătoare.
Oricum filmul atrage atenția asupra copiilor abuzați nu doar de ceilalți, ci și de familie, doar pentru că sunt diferiți, și care dezvoltă probleme psihice grave tocmai din aceste motive de-a lungul anilor, unii neputându-se redresa niciodată.
Medicii au demonstrat că oamenii nu își folosesc decât o infimă parte din capacitatea creierului, iar persoanele care suferă de dublă sau multiplă personalitate sunt de-a dreptul fascinante, unele dintre ele dezvoltând abilități greu de imaginat în contextul vieții personalității gazdă și cu atât mai mult de explicat.
Privind din acest punct de vedere, e fascinant să vezi Bestia dezlănțuindu-se.
Una peste alta, Glass este un film pornit dintr-o idee genială de a uni 3 filme foarte diferite, dar din păcate nu exploatează la maxim posibilitățile nemăsurate ale acestei idei, rezumându-se la a fi destul de liniștit în construcția poveștii și a finalului care este destul de dezamăgitor.
Glass poate fi văzut din 18 ianuarie în cinematografe, distribuit de Forum Film.
