Si totusi filmele de la ora actuala au avut inaintea lor alte surse de inspiratie mai mult sau mai putin cunoscute dar care si-au pus amprenta asupra genului. 

Primul film care imi vine in minte atunci cand ma gandesc la distopii si la scenarii post apocaliptice este Mad Max. Mad Max s-a dezvoltat ulterior intr-o serie de trei filme si, in curand, de patru, odata ce Mad Max: Fury Road va fi lansat.

Dar sa incepem cu inceputul si anume cu originile filmului Mad Max. Acesta l-a avut ca regizor pe durata celor patru parti pe George Miller. Filmul este de origine australiana iar ca personaj principal il avem pe Max interpretat de Mel Gibson. Pentru o perioada lunga de timp Mad Max a fost consemnat in cartea recordurilor ca fiind cel mai profitabil film si de asemenea este cunoscut ca filmul care a lansat noul val de filme australiene pe piata globala.

Actiunea filmului se petrece intr-un viitor in care in urma unei crize energetice, dezordinea incepe sa se instaleze. Astfel in zona Australiei asezarile umane devin din ce in ce mai rare, resursele sunt si acestea putine iar criminalitatea este in crestere. 

Max este un om obisnuit care este fericit alturi de familia sa. Insa fericirea nu isi are locul in noua realitate cotidiana. Max isi vede prietenii ucisi de gastile care incep sa puna stapanire pe strazi si pe orice le-ar putea fi de folos. Apoi familia acestuia este ucisa in circumstante asemanatoare. Astfel Max devine din justitiarul in uniforma un vigilante rebel ducandu-si razbunarea pana la capat si ucigandu-i pe asasinii familiei sale.

Macinat inca de tristete si remuscari Max se aventureaza in teritorii necunoscute fara o tinta anume unde de-a lungul celorlalte doua filme va intalni comunitati la fel de marcate de noul haos dar si dusmani de temut. Moneda de schimb in lumea lui Max este benzina, benzina necesara mobilitatii de-a lungul spatiilor imense si aride. Orice om va ucide pentru pretiosul combustibil dar lupte atroce se vor da pentru orice poate fi considerat un elemnt ce poate sustine viata.

Regizorul George Miller (foto) a fost la inceput doctor in orasul Sidney din Australia. In cariera sa a vazut multe rani si accidente de felul celor pe care ni le prezinta in film. Cat a lucrat la spital, Miller l-a cunoscut pe producatorul amator Byron Kennedy la o scoala de film in 1971. In 1979 ei lanseaza primul film cu Max care are ca sursa de inspiratie criza de combustibil din anul 1973.

Banii pentru primul film au fost stransi de producatori chiar si prin metode proprii, astfel ca Miller si Kennedy s-au ocupat de urgente medicale, Kennedy fiind soferul iar Miller doctorul. Bugetul filmului a ajuns intr-un final la o suma aproximativa situata intre 350.000 si 400.000 de $. 

Distributia filmului s-a vrut a fi compusa din actori necunoscuti. Mel Gibson mai avusese pana atunci doar un singur rol in 1977 in Summer City. Gibson a venit la auditii alaturi de prietenul sau Steve Bisley doar cu intentia de a-l insoti. De asemenea actorul arata groaznic dupa o noapte de distractie si bataie. Amandoi au primit cate un rol, Gibson fiind placut de agentul care recruta distributia fix datorita modului cum arata in acea zi.

Motociclistii din film, in mare parte, erau australieni si faceau parte din cluburi cu activitati ilegale la activ.

O parte importanta a celor trei filme sunt vehiculele. Acestea evolueaza in fiecare parte. In primul film sunt doar masini normale, in al doilea sunt construite ca sa reziste acrosajelor si chiar au posturi de lupta iar in al treilea sunt total simplificate si arata mai mult ca niste buggy-uri de desert. 

Interceptorul galben care apare in primul film este un Ford Falcon XB Sedan. Interceptorul negru si celebru al lui Max este un Ford XB Falcon GT351. Dupa primul film masina a fost scoasa la vanzare dar cum nimeni nu a vrut sa o achizitioneze, aceasta a revenit lui Murray Smith, mecanic pe platouri. 

Masina a fost adusa inapoi pentru partea a doua a filmului si apoi abandonata la fiare vechi deoarece nu a avut parte de niciun cumparator. A fost apoi cumparata si restaurata. Intr-un final este pastrata la ora actuala in muzeul “Cars of the Stars” din Cumbria, Anglia.

S-au folosit de asemenea mult motociclete, mare parte din ele apartinand motociclistilor australieni. 14 din ele au fost donate de un dealer Kawasaki.

Primul film cu Mad Max a fost interzis in Noua Zeelanda si Suedia din cauza scenelor violente iar unii americani l-au criticat ca fiind un model pentru toti criminalii in devenire. La momentul actual filmul detine ratinguri favorabile pe site-uri de critica de tipul Rotten Tomatoes.

Cu un buget mai mare, Miller se aventureaza in a crea cel de al doilea film. Odata cu lansarea acestuia in 1981, Road Warrior are parte de critici favorabile si la momentul actual are chiar un rating de 100% pe site-ul de critica Rotten Tomatoes. 

Oamenii s-au obsnuit probabil cu ceea ce urmau sa vada dupa prima parte astfel ca scenele de violenta prezente si aici nu par a mai fi socat pe nimeni. A fost nominalizat pentru diverse premii si chiar a castigat un premiu pentru cel mai bun film strain in Statele Unite.

In 1985 apare a treia parte, Beyond Thunderdome. Desi avand parte de un buget extravagant acesta obtine critici bune dar nu are un succes mai mare decat Road Warrior. Este primul film la care producatorul Byron Kennedy nu participa, acesta murind intr-un accident de elicopter in anul 1983.

Odata cu al doilea film ideea de viitor postapocaliptic intra in constiinta audientelor. Apar fani ai filmelor care cumpara materiale promotionale si care sunt adepti ai imaginii personajelor. Chiar si in zilele noastre se organizaeaza evenimente tematice. 

Unul dintre ele este “Wasteland Weekend”, o manifestare la care fanii se imbraca in personajele favorite, aduc masini modificate in stilul Mad Max si se distreaza intr-un spatiu asemanator unei tabere din film. Exista si un muzeu dedicat filmului, in Australia.

Filmele au stabilit un concept anume dar si o imagine anume pentru oamenii care traiesc intr-o distopie post apocaliptica. A introdus conceptul de lupta pe viata si pe moarte pentru resurse dar si acela al unei lumi violente si fara scrupule, o lume care poate deveni oricand viitorul actualei umanitati.

Mad Max a fost la vremea lui considerat un film violent, licentios, care dadea un exemplu rau insa apoi criticii i-au descoperit potentialul si semnalele de alarma pe care le tragea, unele dintre acestea fiind actuale chiar si astazi. Cine nu si-a imaginat macar odata ce ar cauza exploatarea completa a tuturor zacamintelor de petrol de pe planeta? Aceasta exploatare e posibil sa nu fie surclasata de descoperirea de combustibili alternativi.

Nu in ultimul rand, Mad Max este un film care trateaza si decadenta umana pe langa cea planetara, decadenta umana care nu trebuie neaparat activata de vreun eveniment perturbator. Filmele trateaza razbunare, omoruri, ilegalitati care sunt duse pana la limita nebuniei. 

Chiar numele personajului contine termenul de “nebun”, Max cel Nebun. Max este un om care a pierdut tot, familia, lumea in care traia, umanitatea. Este un personaj cu care se poate identifica oricine care a trecut printr-un dezastru natural sau social.

Implicatiile filmului depasesc nivelul de film de actiune cu urmariri si oameni care se lupta si ating diverse puncte sensibile dintre care unele sunt inca de actualitate.

Parcurgand astfel pe scurt istoricul fenomenului Mad Max ajungem la ultimul film care urmeaza sa fie lansat anul acesta. George Miller este la carma productiei iar Tom Hardy il inlocuieste pe legendarul Mel Gibson, speram ca printr-o prestatie de neuitat. 

Se pare ca a patra parte va schimba cateva detalii importante si va aduce ceva elemente noi in poveste. Vehiculele sunt similare cu cele din al doilea film iar din el nu vor lipsi violenta si lupta pe viata si pe moarte. 

Intr-o lume post apocaliptica, Max va incerca din nou sa triumfe peste factiunile inamice si peste pericolul etern si anume decadenta umana.

Mad Max 4: Fury Road – 3D / Mad Max: Drumul furiei – 3D ajunge in cinematografe din 15 mai si este distribuit de Freeman Entertainment.