The Darjeeling Limited e unul dintre ele. L-am vazut singura, pe la 3 dimineata, la recomandarea cuiva care mi-a povestit pentru prima data de Wes Anderson. Cand s-a terminat, am simtit ca trebuie neaparat sa trezesc pecineva din somn si sa-i povestesc ce lume extraordinara tocmai am descoperit. Ce e frumos in The Darjeeling Limited e ca lumea asta o descopar de fiecare data cand il vad. 

E o lume reala si nu prea, cu oameni adevarati si nu prea, cu decoruri adevarate si nu prea. E o calatorie prin India, dar de fapt e o calatorie prin multe alte lucruri si locuri. Am ras si plans, de multe ori in acelasi timp, am ascultat pe repeat luni de zile coloana sonora, m-am uitat de sute de ori la secventa inmormantarii iar imaginea cu Bill Murray alergand disperat, la relanti, dupa un tren e – foarte ciudat! - prima cu care il identific cand ma gandesc la el ca actor.  

Cam tot ce face Wes Anderson mi s-a parut intotdeauna foartea proape de cum inteleg eu cinema-ul. Iar filmul asta mi se pare un spectacol cap coada si un rollercoaster de culoare, muzica si emotie in care m-as mai urca o data, de fiecare data."