E unul dintre putinii regizori al carui nume e mai cunoscut decat cel al vedetelor de pe afisele spectacolelor sau filmelor lui. 

All That Jazz e un musical ce are la baza un gen teatral: drama muzicala. Dealtfel povestea poate fi desfacuta in mai multe planuri, depinde de ochiul care priveste ce alege sa vada: o poveste de culise din show biz, drama unui artist care nu-si vede opera terminata din cauza mortii timpurii, sau confruntarea omului cu constiinta personala (Marea Constiinta) si autoevaluarea existentei. 

Ce mi s-a parut o coincidenta extraordinara este faptul ca dupa ce Fosse in acest film isi "regizeaza" moartea intr un stil nonconformist (scenariul are o tenta autobiografica destul de evidenta), la distanta de cativa ani regizorul moare cu foarte putin timp inainte de premiera ultimului sau proiect teatral. 

Pentru vanatorii de structuri - muzicale, filmice sau teatrale - , pentru cei pasionati de povestile de culise ale artistilor, pentru stilul "cinic-sexual" al coregrafiilor semnate de acelasi Bob Fosse, pentru raportul cu viata si cu moartea - crud si sensibil in egala masura recomand tot acest jazz..... 

P.S. Si nu in ultimul rand pentru replica mea preferata: "u’re foolishly and childishly flirting with the disaster"."