"Sunt un spectator comun – tot ce astept de la un film e sa fie amazing. Experientele pur intelectuale sau pur emotionale, recunosc spasit, nu prea ma distreaza.
Un client carcotas, dar, ce-i drept, foarte capos. Umblu dupa filme care reusesc isprava de a se adresa si inimii, si mintii, in acelasi timp. Si, pentru ca am mai multa incredere in lucrurile care, cum se spune, trec testul timpului, sunt si un mare amator de oldies.
Nu ca n-as fi amator si de o multime de filme mai noi, doar ca, de!, nu m-as aventura chiar sa le recomand ca pe experiente transfiguratoare.
Asa stand lucrurile, m-am gandit sa va contrariez cu o recomandare alb-negru. O placere de film care tocmai a implinit 60 de ani de la premiera, Shichinin no Samurai / Cei sapte samurai de Akira Kurosawa.
Intaia calitate a filmului, pentru pustiul care eram cand l-am vazut prima oara – pesemne candva pe la sfarsitul anilor ’80 – era genul caruia ii apartinea. Film cu bataie. Gen pe care l-am consumat cu constiinciozitate in anii respectivi – mentionez, in treacat, ca am copilarit in Giulesti.
In fata primejdiei de a fi atacati de banditi, salasluitorii micului sat de agricultori din Japonia realizeaza ca n-au bani de arme si se hotarasc sa caute si sa angajeze – plata in orez – niste samurai care sa-i apere. Ceea ce, in mod providential, se si intampla. Cum se incheie peripetia, nu va divulg. Va invit insa sa-l vedeti, fie si numai pentru insolitul recuzitei Japoniei medievale.
Mai zic ca publicul feminin are si el motive de multumire. E destul daca livrez amanuntul ca, in plin razbel, se isca un romance dupa toate regulile artei: unul dintre samurai, Katsushirō, se indragosteste de Shino, un personaj feminin, deghizat de parinti in barbat pentru a nu ispiti presupusa concupiscenta a samurailor.
Si, da, e o veste buna inclusiv pentru amatorii de chestii fine, carora povestea nu le e suficienta, care aspira la delicii stilistice. Crescand, s-a intamplat sa descopar nu doar epicul subiectului, frumusetea lui narativa, ci si veleitatile estetice ale unui autor precum Kurosawa. Omul e stapanul absolut al compozitiei cadrului, rar veti gusta ceva mai expresiv, din epoca, o mai atenta arta a punerii in scena.
Pentru ca e inteligent, in sensul adanc si bun al cuvantului. Si pentru ca e al naibii de entertaining."
