"A intreba un bucatar care este mancarea preferata este acelasi lucru cu a intreba un actor care este filmul preferat, piesa de teatru sau cartea preferata. Este foarte greu sa ma hotarasc la un singur film, dar am sa-l aleg pe cel mai curand vazut: Birdman.
Ca gen de film din start Birdman trebuie exclus din lista filmelor comerciale, el este mai bine inteles si apreciat de oamenii din lumea filmului si teatrului. Birdman este o parabola excelenta a lumii artistice hollywoodiene dar si a profesiei de actor: dorinte mistuitoare, neimpliniri, drame personale, invidii, emotii, momente penibile, etc.
Eu m-am distrat foarte tare la filmul asta pentru ca Inarritu este un regizor cu un simt al umorului pe gustul meu, un umor negru si sec.
Povestea este urmatoarea: un actor ajuns la batranete incearca din rasputeri sa redevina vedeta care a fost candva. Insa de data aceasta Riggan interpretat de Michael Keaton se pare ca alege o piesa de teatru care sa il readuca in prim plan, alaturi de o echipa din care face parte fiica sa cu care are o relatie proasta, actuala iubita care este si ea actrita in piesa, o vedeta de film, o actrita tanara ce are nevoie de confirmari, fosta sotie si avocatul sau.
Pornind de la o idee aparent simpla, intriga se dezvolta in lumea interioara a personajului a carui constiinta este autoritara si ii dicteaza actiunile si intentiile. Din nefericire el ajunge sa comita o sinucidere esuata, ultima carte jucata care ii readuce celebritatea de odinioara.
Folosind ca pretext conditia actorului, filmul satirizeaza mai multe clisee si o face subtil si cu umor. Clisee precum: filmele computerizate vand mai bine, popularitatea pe internet iti relanseaza carierea, actorii sunt viciati si se ineaca in bautura, vedetele nu merita sa fie vedete, cronicarii scriu cronici malitioase doar din frustrare, arta cere sacrificii, actorii sunt fitosi si multiple piedici le deturneaza rolul - Mike interpretat de Edward Norton nu poate “juca frica” pentru ca pistolul este fals, banananele din decor sunt de plastic iar ginul trebuie sa fie pe bune altfel nu ii iese rolul, iar mai mult el vrea sa fie credibil si sa faca sex cu partenera pe scena in fata publicului.
Cu toate acestea dincolo de satira comica si de efectele inteligente (elipse de timp, accentele drum&base-ului, imbinarea realului cu fantasticul) gustul pe care il lasa Birdman este unul trist. Filmul povesteste drama si lupta artistului pentru recunoastere. Si oare recunosterea se masoara in celebritate, incasari, premii, si top box-office?
In finalul filmului vedem ca datorita gestului sau extrem artistul primeste tot ce si-a dorit. Dar cireasa de pe tort el primeste si un nas nou nout asemanator cu cel al super-eroului care l-a consacrat, nas ce il face sa redevina Omul Pasare, doar ca acum real, fara masca si aripi.
Cred ca Birdman este un film care trebuie vazut si inteles ca o experienta si nu ca fir al povestii. El necesita o anumita atentie dar si o cunoastere a lumii artistice care se judeca conform marketarii si care privita din afara este doar o drama nefondata ce trece neobservata pe langa oamenii de rand."
