"Dogoarea lui Ciresar si putin din spiritul magic premergator Noptii de Sanziene m-au dus cu gandul la ploaia londoneza combinata cu ceata din orasul islandez etalat intre doua fiorduri, intr-un film marca BBC, lansat acum 10 ani de regizorul David Yates, pe muzica lui Nicholas Hooper, cu Bill Nighy si Kelly MacDonald. 

Recomand Fata din cafenea / The Girl in the Cafe, un film pe care l-am vazut de cateva ori, pentru sublimul lui dincolo de profunzimea povestii, aparent banale, pentru mesajul umanitar, pentru englezescul dialog savuros dintre cei doi protagonisti. 

Pentru ea, Gina, o tanara rupta dintr-un firesc absolut, insotita de o naturalete izbitoare, sau pentru el, singuraticul Lawrence, un oficial britanic care in curand va participa la Summit-ul G8 de la Reykjavík, si care stie totul despre inegalitatile mondiale, despre foametea si mortalitatea din Africa.  

In filmul lui David Yates, cele doua personaje vorbesc prin taceri sau gesturi, priviri si fastaceli... Ea, prin frumusetea interioara dublata de o aparenta naivitate, el, prin timiditatea rezolvata de tandretea transpusa prin grimase abundente create de o indaratnica stangacie.

Pentru adeptii cafelei si ai iubirii adevarate, pentru cei lipsiti de complexele dintre varste; pentru cei, doar aparent slabi, care au curajul sa-si exprime opiniile infruntandu-i pe mai marii lumii.

Un film simplu, dar frumos...

Un culoar despre umanul atat de greu de identificat in personajele robotizate ale functiilor inalte."