II multumim ca a acceptat invitatia noastra si va invitam sa cititi recomandarea ei pentru voi!

"Filmul care m-a marcat.

Am intrat la “nemuritorul” cinema Patria sa vad un film rusesc, un Tarkovski, sa vad Calauza. 

Eram studenta, auzisem de Tarkovski si de Stalker, de filmele sale de arta. Dar sigur nu am anticipat profunda tulburare provocata, incat pot povesti si acum, dupa atata timp, de impactul emotional asupra mintii si sufletului meu, de ultima secventa; fetita Calauzei, infirma, reusind cu puterea mintii sa dirijeze miscarea unui pahar; forta acelei priviri, strapungand ancestralul umanitatii; muzica mixata cu zgomotul de fond, strabatand parca galaxii necunoscute inca, un Artemiev (compozitorul) inspirat in armonii si stranietate.

Culoarea peliculei; debutul secventei, cu tatal Calauza, purtandu-si pe umeri copilul; Drumul Initiatic “Tatal si Fiul”, lasandu-ma sa descopar infirmitatea fetei ca pe un Dar si nu ca pe o Povara, provocare mistica, unica; am “simtit cu imagini” ca puterea mintii noastre este cea care poate guverna Existenta si Universul.

DA, acea emotie pe care am simtit-o, tarkovskiana, asa as defini-o, da, n-o voi uita niciodata."