Sinopsis Inger in Paris

ABECEDARUL LUI LUC BESSON Ade laActori Punerea in scena propriu-zisa nu mi-a lipsit atat de mult. Este o misiune si o responsabilitate care necesita enorm de mult timp, energie si sudoare, ceea ce te face sa nu-ti doresti sa reincepi imediat lucrul. Este, intr-un fel, cazul marinarilor, care fac, solitar, inconjurul globului: intr-un voiaj acumuleaza amintiri pentrutoata viata, dar nu cred ca simt dorinta de a pleca din nou pe mare, chiar imediat dupa ce au atins uscatul. In schimb, odata ajuns pe platou, am simtit o placere deosebita cand m-am reintalnit cu actorii. Perioada de repetitii - o luna si jumatate in compania lui Jamel si a lui Rie – a fost o perioada deosebit de incitanta: este minunat sa urmaresti textul nascandu-se pe buzele lor, sa fii martorul primelor scene, al primelor zambete... Asta imi aminteste mult de momentul nasterii unui prunc, cand incepe sa te priveasca, sa schiteze cateva gesturi. Simti acelasi gen deplacere: asisti la ceva ce se naste… Bde laBesson Am inceput sa scriu scenariul in urma cu zece ani. Construisem scheletul, dar nu eram in stare sa fac personajele mele sa vorbeasca. Probabil, fiindca eram prea tanar: imi doream sa tratez acest subiect, dar nu aveam vocabularul necesar. Am pus, asadar, deoparte cele 15 pagini scrise de mine, cand, din intamplare, am datdin nou peste ele. Recitindu-le, le-am gasit foarte actuale si m-am decis sa continuu sa scriu pentru a vedea daca de data aceasta voi ajunge sa-l duc la bun sfarsit: in 15 zile, scenariul meu a fost gata! In final, se poate spunecami-au trebuit 10 ani si 15 zile pentru a-l scrie… Cde laCascadorie Cascadoríi, practic, nu exista. Poate doar o cascadorie mica. Eu am produs filme cu cascadorii impresionante, asa incat aceasta nu mi-a dat sentimentul ca a fosto cascadorie! Se poate vorbi, mai degraba, de cascadorii ale dialogului: este un film foarte vorbit, in care cele doua personaje principale suntgurese, ca doua gainuse! Dde laDecoruri Pentru prima data acum, fiindca lucrez numai cu aceeasi doi decoratori – care au ajuns sa ma cunoascabine – i-am «povestit» sefului decorator despre decoruri, fara ca el sa fi citit scenariul: nu avea, deci, nici o idee despre film. Eram convins de asta, fiindca venea cu niste idei, pe care nu le-ar fi avut daca ar ficunoscut povestea filmului Angel-A. Chiar asa s-a si intamplat: daca citea scenariul, nici el, nici eu nu ne-am fi putut imagina decorurile pe care el le-a realizat in final si care au facut, pe alocuri, sa renasca povestea. De altfel, la fel am procedat cu intreaga echipa tehnica, care a trait realizarea filmului ca pe un foileton. Ca si cum ar fi fost in sistem de continuitate. Ei au ajuns, astfel, sa descoperepovestea filmuluipe masura ce-l realizau si au avut acces la deznodamant abia in ultima zi de filmare! Ede laEa Intrucat Rie nu era foarte cunoscuta publicului, n-am considerat necesar sa dezvalui un nume, care nu spunea nimic. Oamenii sunt astfel construiti, incat devin mai interesati de ceea e pastrat sub tacere decat de ceea ce le spui. Cand am auzit zvonurile care circulau pe Internet, fara a face din asta o adevarata strategie, am simtit o placere diabolica sa las sa creasca asteptarea… Fde laFidelitate Incontestabil, eu raman fidel echipei mele tehnice. In munca, insa, termenul fidelitate nu este echivalent cu orbire. Desi, adesea, sunt prieten cu tehnicienii mei, nu fac niciodata selectia pe baza de amicitii. Daca continuu sa lucrez cu aceeasi oameni, se datoreaza faptului ca ei au inteligenta necesara pentru a evolua de la un film la altul. In masura in care au primit o responsabilitate creatoare in cadrul proiectului, este foarte important pentru mine sa-i stiu mereu in miscare. Am nevoie de emulatia lor. Eu nu ma aflu acolo pentru a ma "folosi" de ei, ci pentru a le impartasi cunostiintele. G de laGilbert Melki Este un comediant care ma interesa de mult timp, iar rolul i se potrivea perfect. A fost prima persoana la care m-am gandit pentru a-l interpreta pe Franck si mi-a facut placerea de a spune imediat da. Nici lui nu i-am dat scenariul sa-l citeasca pentru ca, in film, evolutia lui André este urmarita prin prisma personajului sau. Mi s-a parut interesant ca, la fiecare scena noua, Gilbert insusi isi punea intrebari in legatura cu schimbarile de comportament ale lui André. Cred ca necunoasterea scenariului l-a ajutat mult sa-si intelega rolul: scopul scuza mijloacele! H de la frantuzescul Hommage (Omagiu) (Dupa o cugetare indelungata) Nu am impresia ca este vorba despre un omagiu in film; in orice caz nu in mod constient. In ceea ce priveste Parisul, este mai degraba o declaratie de dragoste, decat un omagiu. Ma durea faptul ca Parisul nu fusese pus in valoare in cinematografia franceza, in timp ce, pentru mine, reprezinta cel mai frumos oras din lume. Ide laImagine Inca de acum zece ani, primele cadre ale acestui film mi le imaginasem in alb-negru: era vorba de podurile pariziene si, cu precadere, acele poduri ale Parisului, de unde poti urmari insiruirea lor. Jde laJamel Prima oara, l-am vazut pe Canal +, cand m-a facut sa ma prapadesc de ras cu un rezumat al Titanic-ului. M-am gandit imediat la Zébulon. Am vazut in el un personaj fermecator, pe care-l simteai plin de sarm, plin de viata, dar si plin de cicatrice, ceea ce face ca actorul sa fie cu atat mai interesant. Ne-am mai intalnit de atunci de mai multe ori, ne apreciam reciproc, dandu-ne tarcoale unul altuia. Apoi am realizat ca era momentul sa trec la fapte, adica sa-i incredintez un prim rol, pentru a putea patrunde in adancul fiintei lui. Ca regizor, este o provocare incitanta: intr-un fel, esti asemenea unui explorator. K de laKubrick Daca nu simt nici o placere sa merg pe un teren batatorit este pentru ca intotdeauna l-am admirat pe Stanley Kubrick sau pe Milos Forman, care-si schimbau mereu universul. Incerc si eu, la fel ca ei, sa nu-l copiez pe "Besson", sa nu realizez Nikita 2 sau Léon 2, asacum mi s-a solicitat adesea. Intre altele, ceea ce m-a impresionat cel mai mult la Kubrick a fost osmoza dintre stilul sau vizual si ceea ce povestea: limbajul sau vizual si cel grafic corespundeau perfect matematicii subiectului ales. Si Orson Welles avea mereu idei de genul asta, planuri sau jocuri de umbre care se potriveau perfect scopului propus. Asta m-a incitat, dorind sa ma asigur intotdeauna ca maniera mea de filmare este in deplin acord cu naratiunea. L de laLumina A reprezentat un element de importanta capitala, fiindca am filmat in lunile iulie-august – era mult mai putina lume in Paris – si la ore foarte speciale: in general, intre orele 5 si 10 dimineata, apoi din nou, seara. Toate elementele filmului au fost testate in alb si negru, cu un tratament specialal peliculei, asa incat filmul parea "murdar" in culori! Ne-am ferit asadar de colorizare… Mde laMontaj Asa cum am spus-o de mai multe ori, am avut placerea de a descoperi la montajdoua, trei, chiar cinci cadre bune. Aceasta a creeat posibilitatea de a monta in camp/contra-camp pentru a recupera o fraza buna dintr-un cadru si o fraza buna din alt cadru. Au existat multe scene in film, unde Jamel si Rie, aflati amandoi in imagine, ne-au prezentat adevarate "momente" de comedianti. Acest lucru nu e posibil decat daca repetasera mult inainte si daca actorii dau dovada de o concentrare absoluta la filmare, asa cum s-a intamplat in cazul nostru. Bazandu-ne pe experienta, la momentul montajului, am realizat ca se arunca doar foarte putina pelicula: cu profesionisti, se pre-monteaza chiar din momentul in care se filmeaza. In linii mari, eu stiam deja de pe platou ce voi pastra si ce nu, planul de cadre care-mi mai lipseau etc…La primele mele filme, cand ajungeam la montaj, ma necajeam fiindca imi mai lipseau unele planuri si ma reintorceam la filmare. Acum, nu numai ca nu mi se mai intampla asa ceva, dar montajul se realizeaza mult mai repede. N de la Negru si Alb Cu siguranta, criticii vor afirma ca, in mod deliberat,am realizat primul si ultimul meu film in alb si negru, ceea ce nu este deloc adevarat. Exista patru personaje in film: Angela, André, Parisul si alb-negrul. Acestea alcatuiesc cei patru timpi ai unei poezii, iar, daca se renunta la unul dintre aceste elemente, se distruge intreaga poezie a filmului. O de la Original (Banda) Pe Anja Garbarek am descoperit-o intr-o mica fotografie, in ziar. Il cunosteam pe Jan Garbarek, saxofonistul care canta cu Keith Jarret in anii 70- 80 si eram curios sa aud cum canta fata lui, care stiam ca a crescut in preajma lui Stanley Clarke si a lui Miles Davis. Am cumparat primele ei albume si mi s-au parut minunate. Scoteau in evidenta adevaratele radacini ale jazz-ului si o voce à laBjörk, inzestrata cu si mai multa dulceata si poezie. S-a intamplat tocmai in momentul in care scosesem la iveala faimoasele pagini ale scriptului. Am scris, deci, scenariul ascultand cele doua albume ale ei. Inca de la origini, muzica a fost legata de naratiune, iar cele doua au continuat sa se imbine neincetat. La momentul acela, complicele meu obisnuit, Eric Serra, lucra deja la "Arthur et les Minimoys". Pentru ca era dificil sa compuna cele doua muzici in acelasi timp, i-am fost infidel pe parcursul unui film. M-am ganditca, daca Jean Reno si Eric Serra fac multe filme fara mine, nu vad de ce n-as putea face si eu unul fara ei. Macar o data! Anja Garbarek a compus deci banda originala pentru Angel-A, care contine si cateva teme din albumele sale precedente, pe care le-am reorchestrat. P de la Paris Intotdeauna am adorat Parisul, dar faptul ca am lucrat la JO m-a obligat sa ma aplec din nou asupra orasului, ceea ce m-a inspirat mult. E ca si cum te-ai reintalni cu o veche amanta! Pentru primele mele filme, am petrecut mult timp pe sub "fustele" ei, scotocind prin maruntaiele Parisului (Le dernier combat, Subway ). Acum, ca am crescut, am ajuns sa avem aceeasi inaltime: putem valsa impreuna… Q de la Qualité n°1 Un film de acest gen impune rigoare si adevar: nu ne putem minti singuri. Trebuie sa fim corecti atat in ceea ce spunem, cat si in modul in care o spunem. Rde laRie Rasmüssen Am putea spune si "R" de la "Rar", caci este o perla veritabila: n-am mai intalnit niciodata o fata ca ea, care iubeste tot ce o inconjoara, tot ce are in jur ii starneste curiozitatea, dotata cu atata talent: ea picteaza, deseneaza, face fotografii si realizeaza multe montaje…Peste tot pe unde trece, imprastie zambete si buna dispozitie. Entuziasmul ei mi-a facut bine si mi-a redat pofta de filmat. S de la Succes Este extraordinar sa constati ca succesul unui film inlatura posibilitatea de a fi etichetat drept opera "personala". Cand Le Grand Bleu a depasit 10 milioane de spectatori, n-amai fost considerat un film personal, ci un film al marelui public. Asta, in conditiile in care cu greu iti puteai imagina o tema mai personala: am scris filmul la 16 ani, putina lume stia cum e sa plonjezi tinandu-ti respiratia sau care-i raportul pe care-l poti stabili cu delfinii, fara a mai socoti faptul ca este povestea unui tip care nu se simte in largul lui pe pamant si care ar fi preferat sa se nasca in apa! T de la Thierry Arbogast Un vechi complice… Ceea ce-mi place la el sunt si filmele pe care le-a turnat fara mine! A realizat multe lucruri in Statele Unite, cu rusi, englezi sau chinezi. Simtim o mare placere cand ne intalnim, pentru ca, de fiecare data, avem lucruri noi pe care dorim sa ni le impartasim. Totodata, ne cunoastem atat de bine, incat nu mai pierdem timpul: ne intelegem foarte repede, fara a fi nevoie sa vorbim prea mult. Este o comunicare perfecta, cu atat mai mult cu cat nu exista o lupta a ego-urilor noastre: la o filmare, eu trebuie sa ma ocup de tot, inclusiv, de exemplu, de amplasarea unui proiector. Pornesc de la principiul ca totul ma priveste pe mine, fiindca e vorba despre filmul meu. Iar asta e ceva ce Thierry accepta foarte repede, spre deosebire de alti operatori, cei care lucreaza in publicitate, de exemplu. El, Thierry, imi impartaseste convingerile. U de la Ubicuitate Pentru o sarcina anume, daca consider ca cineva este mai bun decat mine, fara nici un fel de problema, i-o incredintez. Daca, dimpotriva, am sentimentul ca eu o pot face mai bine decat el, o fac eu. In final iese ceva foarte constructiv. Asta n-are nimic de-a face cu dorinta de putere. E vorba, mai degraba, de o cautare a eficientei. Mi se intampla chiar pe drum, atunci cand conduc, sa-mi dau seama ca cineva este mai «capabil» decat mine si imediat ii cedez locul ! Din momentul in care scopul a fost atins, adica filmul este mai bun, nu conteaza cine-l realizeaza. Cu atat mai mult cu cat, de obicei, operatiunile se succed: autorul scrie, regizorul pregateste, directorul de productie supravegheaza repetitiile, producatorul intervine… De altfel, la acest film, producatorul a lucrat foarte putin: regizorul nu l-a ascultat prea mult… V de la Vizionare La un moment dat, te detasezi de placerea spectatorului, pentru a nu te mai ocupa decat de partea tehnica: un racord, selectarea unui sunet…Uiti ca este un Ferrari cel care va rula, estibagat cu nasul in motor si mesteresti la piese, fara sa mai tii seama de bucurie sau de emotii. Odata inchisa capota, poti din nou sa-l privesti, cu placere, cum ruleaza. W de la Weekend Asta nu stiu ce e! X de la clasificarea X Scene de dragoste propriu-zise nu exista in film: cu cat sunt mai multe subiecte pe care imi doresc sa le abordez intr-un film, cu atat sunt mai putin interesat sa redau nuditate sau sex pe ecran. Dupa parerea mea, asta e ceva intim. Sunt intamplari pe care-ti doresti mai degrabasa le traiesti, decat sa le privesti, atat ca realizator, cat si ca spectator. In schimb, tot ce precede"patul" este absolut genial: declaratia de dragoste reprezinta o traire pe care o poti interpreta la nesfarsit. Te poate delecta de o mie de ori intalnirea dintre Romeo si Julieta. In schimb, prea putin impresioneaza scena propriu-zisa de dragoste dintre ei. Poate ne impresioneazamaniera in care Beinex in "37.2 dimineata,declara "e prima data cand ne vedem pe lumina", dupa scena patului, cu care incepe filmul. Asta da, are un sens: ajuta naratiunea. Y de la:"y a-t-il quoi que ce soit à rajouter?" ("ar mai putea fi ceva de adaugat?") Nu. Restul se regaseste in film… Z, de la Zen? Am fost cuprins de o mare temere dupa primul meu film: ca n-o sa fiu lasat sa-l realizez pe al doilea. Aceeasi mare temere am incercat-o si dupa al doilea film al meu: ca n-o sa fiu lasat sa-l realizez pe al treilea. Dupa 25 de ani de cariera, imi spun ca, daca n-am sa mai fac inca unul, nu e nici o drama!Prin forta lucrurilor, am devenit mai intelept si tot mai putin sensibil la notiunea de succes sau de bani. Traind 8 lansari, am realizat ca numai calitatea filmului conteaza in final: "Sunt multumit de rezultat?, Consider ca am facut tot posibilul?,"Ce mai ramane dintr-un film dupa 5 ani?".Asta e ceea ce conteaza. Restul se uita, micile tracasari de la momentul lansarii… Zece ani mai tarziu, nu mai ramane mare lucru. Texte si interviuri: Mathilde Lorit Realizat de: Gilles Kerdudo pentru YdéO