Comoara Nationala: Cartea Secretelor

(2007)

National Treasure: Book of Secrets

Detalii
Distributie

Premiera RO

04 Ianuarie 2008

Premiera SUA

21 Decembrie 2007

Regia

Jon Turteltaub

Cu

Nicolas Cage, Diane Kruger, Justin Bartha

Gen

Acțiune, Aventuri, Dramă, Mister

Durata

124 minute

Rating

A.G. - Audiență Generală

Sinopsis Comoara Nationala: Cartea Secretelor

Intotdeauna este placut cand cineva afla ca eforturile sale sustinute sunt apreciate, iar publicul international a transmis categoric acest mesaj producatorului Jerry Bruckheimer si regizorului Jon Turteltaub cand National Treasure a acumulat incasari de peste 347 milioane de dolari la nivel mondial, dupa lansarea sa in 2004. De fapt, in ciuda faptului ca plonjeaza adanc in istoria Americii, filmul a castigat la fel de multi bani si in tara, si in strainatate. Sunt intotdeauna surprins cand publicului ii place ceea ce facem noi, recunoaste Bruckheimer. Noi facem filmele acestea intr-un soi de vid, nu vine nimeni sa ne spuna ce e bine si ce e rau. Totul vine din instinct si din optiunea noastra de a ne inconjura de oameni talentati. E nevoie de o munca la fel de grea pentru a face un film care nu place publicului, ca si pentru un film care place, ca urmare esti intotdeauna placut surprins cand publicul este incantat de un film". Imi plac filmele de aventura care te poarta prin alte locuri si din care poti sa inveti lucruri "din mers". Un asemenea film este si National Treasure, continua producatorul. "Un film cu suspans, umor, personaje captivante si - poate cel mai important - istoria Americii pe post de 'trambulina' pentru un film extrem de captivant. Publicului ii place sa se distreze, dar si sa invete ceva." Si mie imi place mult istoria, imi place sa aflu lucruri noi, adauga Bruckheimer. Dar daca aduci pe ecran un snop de date istorice plictisesti publicul de moarte - si pe mine o data cu el, completeaza Bruckheimer. Ca urmare, pentru a transforma National Treasure intr-o aventura adevarata, trebuia sa gasim elemente despre care publicul sa nu stie prea multe, dar pe care sa le descopere intr-un mod incitant. De asemenea, trebuia sa punem personajele in situatii periculoase. Din pacate pentru Ben, Abigail si Riley, au intrat in multe situatii periculoase! Cand s-a lansat primul film, unii au spus ca este un film american minunat, dar nimeni din afara SUA nu va dori sa il vada. In final, s-a dovedit ca incasarile in strainatate le-au egalat pe cele din tara, ceea ce arata ca oamenii din intreaga lume reactioneaza la fel in fata unui film precum National Treasure. Daca faci un film distractiv, vine toata lumea sa il vada. Ca si trilogia lui Bruckheimer Piratii din Caraibe, National Treasure a exercitat o atractie mare pentru segmente de public foarte diverse, de la copii pana la varstnici, fiind - un caz rar - un film de familie in adevaratul sens al cuvantului, ceea ce inseamna ca trei generatii il pot urmari impreuna, amuzandu-se in egala masura… spre deosebire de filmele pentru copii, pe care parintii si/sau bunicii trebuie mai degraba sa le suporte decat sa le savureze cu adevarat. Reactia entuziasta a publicului arata ca isi dorea mai multe asemenea elemente. Iar Bruckheimer, respectand traditia deja instaurata, avea sa ii ofere nu doar "mai multe", ci si "mai bune". Inca o data, Bruckheimer a lucrat in parteneriat cu regizorul Jon Turteltaub, care aduce un pretios talent in filmografia contemporana: o abordare fermecatoare, nepretentioasa si luminoasa, in care actiunea si aventura se impletesc cu romantismul si umorul, in maniere care amintesc de elegantele productii de divertisment ale anilor 1960, cum ar fi Charade si Topkapi, completate insa cu tehnologia si sensibilitatile secolului 21. Ceea ce dorim sa subliniem cu filmele National Treasure este ca lucrurile pot fi prezentate intr-un mod amuzant si totodata educativ, remarcaBruckheimer. "Jon aduce intr-un mod inteligent suspans-ul in actiune, dar cu o nota de umor. Este un maestru al acestei combinatii. Membrii echipei au fost intrigati de ideea largirii dimensiunii celui de-al doilea film dincolo de granitele SUA. "Exista doua motive principale pentru care avem locatii internationale in The Book of Secrets", spune Turteltaub. Primul este ca aceasta continuare se deschide spre orizonturi mai mari, mai ample. Al doilea este ca am dorit sa il vedem pe Ben Gates in afara Statelor Unite, sa vedem cum se conecteaza istoria Frantei si Angliei cu cea a Americii. Am discutat cu Ted si Terry si am delimitat povestea pe o perioada de trei saptamani, in care am avut numeroase intalniri", isi aminteste Cormac Wibberley. Dupa ce Jerry, Jon si Oren au aprobat ideea, eu si Marianne am abordat scenariul pornind de la acea idee. Daca primul film se concentrase asupra Declaratiei de Independenta si a Revolutiei Americane, centrul productiei National Treasure: Book of Secrets avea sa fie unul dintre principalele evenimente ale secolului XIX: Razboiul Civil si asasinarea Presedintelui Abraham Lincoln de catre John Wilkes Booth. Jerry, Chad Oman si Mike Stenson ne-au trimis sa facem cercetari pe marginea paginilor lipsa din jurnalul lui Booth, spune Wibberley. Doreau sa faca o poveste despre familii si conflicte. Punctul de plecare a fost ideea ca Ben si Abigail sunt in conflict, ca si Patrick cu fosta lui sotie, Emily. Dar toata lumea trebuie sa gaseasca in final o cale de a lucra impreuna, pentru a gasi comoara. Ca in toate filmele lui Bruckheimer, spune Cormac, trebuie sa incepi cu date clare si sa le inglobezi in scenariu: asasinarea lui Lincoln, paginile lipsa din jurnalul lui Booth, cautarea istorica a asa-numitelor "Sapte Orase ale Aurului", crearea Statuii Libertatii, subteranele de sub Mount Vernon, pesterile din interiorul Muntelui Rushmore." Marianne Wibberley adauga: Cartea Secretelor din titlu s-ar putea referi la doua lucruri: paginile pierdute din jurnalul lui Booth sau Cartea Presedintelui pe care Ben, Abigail si Riley o cauta. Si, desi nu exista dovezi ca aceasta Carte a Secretelor ar exista cu adevarat, este una dintre acele legende urbane care refuza sa moara. In National Treasure: Book of Secrets sunt mult mai multe aspecte bazate pe date istorice decat in primul film, remarca producatorul executiv Chad Oman. Daca alegi aproape orice subiect din film si il cauti pe Google, vei gasi o multime de informatii. Exista cateva chestii cu care ne-am distrat, apeland la licente artistice. Am invatat din primul film ca poti sa prezinti copiilor, dar si adultilor, mici bucatele de istorie pe care nu le stiau, declansandu-le astfel interesul. Si am dorit sa continuam aceasta idee si in al doilea film. Jon Turteltaub a fost si el incantat de posibilitatile pe care le avea al doilea film. Povestea incepe cu asasinarea lui Abraham Lincoln. Am descoperit ca, atunci cand John Wilkes Booth a fost urmarit si ucis, avea asupra lui un jurnal in care inregistra tot ce se intampla… Insa din jurnal fusesera smulse cateva pagini, care nu au mai aparut niciodata. Ne-am gandit ca acesta era un element bun de mister. Ce scria pe acele pagini? Ce lipsea? Ce anume incerca sa ascunda cineva? Acesta este punctul de plecare pentru film." Ceea ce urmeaza este un traseu plin de intorsaturi si sinuozitati, marcat de indicii, cifruri si enigme, care trebuie rezolvate de Ben, Abigail, Riley, Patrick si, in final, Emily. Ce este interesant la National Treasure, prin comparatie cu o multime de alte mari filme de aventura, adauga Turteltaub, este ca intriga trebuie sa fie suficient de complicata pentru a se ridica la nivelul capacitatii de rezolvare de enigme a personajelor principale. Tocmai asta este farmecul filmului, acesta e traseul care trebuie parcurs. Iar publicul vrea sa mearga impreuna cu noi pe acest traseu. Daca este prea simplu, piere tot farmecul. Dupa cum adauga Bruckheimer, Ceea ce este extraordinar la filmele National Treasure e ca trebuie sa gandesti ca sa le urmaresti, trebuie sa cauti indiciile. Cred ca acest aspect a contribuit mult la succesul primului film si, avand o distributie excelenta, un regizor minunat, scenaristi extraordinari si o echipa fenomenala, putem sa ne asteptam pentru al doilea film la performante chiar mai mari si mai bune. Jon Turteltaub este un regizor sclipitor, cunoscut mai mult pentru comediile sale decat pentru filmele de aventura, ca urmare si-a "facut mana" excelent cu primul film. A zis: "Stai asa, e chiar distractiv! Poate ar trebui sa ridicam miza pentru al doilea film. Ceea ce categoric a si facut." Esential pentru producerea unei continuari este sa aduci aceiasi oameni de talent in fata, ca si in spatele camerei de filmat, continua Bruckheimer. I-am luat pe Jon Turteltaub si pe aceiasi scenaristi, pentru a incerca sa facem un film si mai bun decat primul. Apoi am vrut sa aducem si aceiasi actori in fata camerei, ceea ce este de asemenea esential. Am facut asta pentru Piratii din Caraibe, iar acum am repetat metoda pentru National Treasure, prilej cu care Nicolas Cage si Jon Voight apar intr-un sequel pentru prima data in cariera lor. Apoi am adaugat cateva elemente noi, incitante, intre care Helen Mirren si Ed Harris. Ted si Terry, ca si echipa Wibberley, au lucrat excelent pentru a crea personajele acestui film.

CAGE & CO SE INTALNESC DIN NOU, CU ADAUGIRI DE EXCEPTIE Pe tot parcursul carierei sale de inalta tinuta, pline de mari succese, Nicolas Cage nu a mai jucat niciodata intr-un sequel… pana la National Treasure: Book of Secrets. Dar Cage s-a simtit atat de bine in timpul filmarilor pentru prima parte, incat a acceptat bucuros propunerea de a relua rolul lui Ben Gates. In trecut, m-am ferit sa joc in sequel-uri, pentru ca nu mi-a placut foarte tare ideea de a ma repeta. Dar, in acest caz, am simtit ca fiecare episod va fi o noua aventura, cu noi posibilitati, datorita personajului Ben Gates, care este un soi de detectiv istoric." M-am simtit foarte bine lucrand la primul film, confirma Cage. Martin Sheen mi-a spus candva ca tot ce conteaza este daca ti-au placut sau nu oamenii cu care lucrezi, ca si locul in care lucrezi. Sunt de acord. Ben Gates a fost nu doar un rol pe care Cage l-a jucat cu placere, ci si un personaj cu care, intr-o anumita masura, a ajuns sa se identifice in primul film. Ca si Ben, imi place in mod real sa ajung in locuri istorice, in locuri unde s-au produs evenimente care au o anumita relevanta, o anumita greutate. E aproape ca si cum ai calatori in timp si ai absorbi vibratiile trecutului. Cred ca am acest lucru in comun cu Ben Gates, care pare sa fie foarte interesat de lucruri vechi, care au un trecut si o anumita demnitate a trecerii timpului. Cage a savurat dihotomia pe care se bazeaza Benjamin Gates. Ben este o persoana demodata, in sensul ca nu bea si nu fumeaza, dar vede lucrurile foarte clar cand este vorba despre ce e bine si ce e rau. Paradoxul este ca e un soi de infractor, dar intr-un sens bun. El face orice trebuie, e gata sa isi asume riscuri si, daca este nevoie, sa fure chiar si Declaratia de Independenta, sa il rapeasca chiar si pe Presedintele SUA, pentru a reusi sa faca ceea ce simte el ca ar fi bine. Cred ca tocmai de aici apare umorul filmului. El e gata sa intre pe furis in Casa Alba si in Palatul Buckingham, unde sa rascoleasca prin biroul Reginei Elisabeta. Cred ca Ben traieste o mica "injectie de adrenalina" cand face asta. Si, in acelasi timp, e un soi de cavaler al zilelor moderne. Exista un moment cand incalca legea, dar ia aceasta decizie pe cont propriu. Jon Voight a fost si el dispus sa se lase atrase in primul sau rol dintr-un sequel, cu National Treasure: Book of Secrets. Intr-adevar, rolul lui Patrick din Book of Secrets este o extindere considerabila a celui din primul film, implicand complet personajul in aventura, ba chiar si in povestea de dragoste din intriga principala. Patrick inca este un profesor care munceste din greu, explica Voight, dar, dupa ce a gasit Comoara Templierilor, poate ca poarta niste camasi mai ca lumea. Relatia lui cu Ben este acum solida, cei doi s-au bucurat de ceva celebritate si programul lor de prelegeri este foarte incarcat. Dar cand Mitch Wilkinson apare cu pagina pierduta din jurnalul lui Booth, care pare sa il implice pe Thomas Gates, strabunicul lui Patrick, aceasta situatie ameninta intreaga mostenire a familiei si declanseaza aventura. Alti actori care s-au intors pentru aceasta continuare sunt Diane Kruger si Justin Bartha, care, in rolurile lui Abigail Chase si Riley Poole, au descoperit Comoara Templierilor impreuna cu Ben Gates, in primul film. Cred ca primul film a fost un succes pentru ca a luat acea istorie de care toata lumea a auzit si a pus-o intr-o lumina noua, cu aventuri si vanatori de comori, spune Kruger, actrita de origine germana. "Am fost surprinsa sa vad succesul de care s-a bucurat National Treasure in Europa si in restul lumii, avand in vedere ca tema lui este din istoria Americii, insa cred ca vanatorile de comori atrag multa lume. Am fost incantata de ideea ca al doilea film ajungea in locatii precum Londra si Paris, fiindca orice spectator din lume se poate simti astfel mai implicat in poveste". In finalul primului film, i-am lasat pe Ben si Abigail indragostiti, pe punctul de a forma un cuplu. Al doilea film incepe cand cei doi se despart, continua Kruger. "Abigail este curator la muzeu, deci pentru ea faptele sunt mai importante decat presupunerile. Cred ca asta este una dintre problemele pe care le are cu Ben. Ea e mai rationala, mai realista, mai putin dispusa sa renunte la tot si sa plece intr-o noua vanatoare de comori. Un alt actor care s-a intors pentru National Treasure: Book of Secrets, in rolul agentului special FBI Sadusky, a fost Harvey Keitel, care avea sa profite de ocazie si sa exploreze mai atent acest personaj, un om de actiune neobosit, loial atat fata de lege, cat si fata de Francmasonerie. In sfarsit, distributia filmului National Treasure: Book of Secrets a primit si doi membri noi, de exceptie. Realizatorii au stat cu pumnii stransi cand i-au propus rolul Emily Appleton lui Helen Mirren, una dintre cele mai celebre si mai apreciate actrite din lume (si, de curand, castigatoarea Premiului Oscar® pentru rolul titular, Elisabeta a II-a din The Queen). "Ne pregateam de ceva vreme sa o abordam pe Helen, gandindu-ne la incredibilele ei realizari, comenteaza producatorul executiv Mike Stenson. De mult doream sa lucram cu Helen, dar mai intai am vrut sa ne asiguram ca avem un rol complet finisat pentru ea in scenariul de la National Treasure: Book of Secrets. Pana cand am reusit noi acest lucru, trecuse deja o saptamana de cand Helen primise Oscarul pentru The Queen, asa ca i-am trimis materialul in cel mai prost ales moment posibil, in ceea ce priveste disponibilitatea ei de a citi scenariul sau de a incheia un contract cu noi. In realitate insa, Helen s-a purtat cum nu se poate mai firesc, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, desi abia castigase un Oscar®. Dupa cum spune Mirren: Mi-a placut grozav primul film National Treasure. Mi s-a parut inteligent si foarte amuzant. Prezinta istoria intr-o maniera vie, ceea ce este intotdeauna un lucru bun. Personal, ador documentarele istorice, pentru ca intotdeauna ma poarta inapoi in istorie, iar acest film mi s-a parut o maniera foarte amuzanta de a face acest lucru. Lui Mirren i-a placut ideea de a juca rolul mamei lui Ben Gates, Dr. Emily Appleton, datorita inteligentei si fortei personajului. Emily este un expert de inalt nivel in descifrarea limbilor stravechi, ceea ce se potriveste perfect in ADN-ul acestei familii, caci si Patrick, si Ben sunt tipi aventurosi, obsedati de istorie. Dar Emily a rezistat in fata ideii de a porni la vanatoare de comori, considerand ca este o pierdere de timp, energie si bani. Ea nu l-a mai vazut pe Patrick de 32 de ani, de la divortul lor. Imediat ce se intalnesc insa, cei doi incep sa polemizeze ca si cum s-ar fi oprit abia in urma cu 30 de secunde. Un alt membru al distributiei este actorul Ed Harris, de patru ori nominalizat la Oscar®. El joaca rolul lui Mitch Wilkinson, la fel de devotat istoriei familiei sale ca si Ben, desi aceasta atitudine pregateste o coliziune inevitabila. Harris a avut motive solide sa se alature distributiei, caci mai colaborase cu cativa dintre actorii sau realizatorii filmului. Am vazut primul film cu sotia si fiica mea. Mi-a placut foarte mult, spune actorul. Il stiam pe Jon Turteltaub de la Festivalul de Film Sundance - unde amandoi am participat in calitate de consilieri ai Laboratorului de Film al festivalului - si l-am simpatizat foarte mult. Am fost dintotdeauna un fan al lui Nic si am lucrat cu el la The Rock care, desigur, a fost produs de Jerry. Iar cu Diane Kruger am lucrat la Copying Beethoven, in Ungaria, acum cativa ani. Mi s-a parut un proiect amuzant si un personaj interesant."

TRECUTUL SI PREZENTUL SE INTALNESC:

FILMARILE PENTRU NATIONAL TREASURE: BOOK OF SECRETS Avand in vedere toate variabilele productiei de film, un lucru era absolut clar pentru echipa care urma sa lucreze la National Treasure: Book of Secrets: avea sa fie un proiect urias, cu filmari importante in SUA, dar si in doua dintre cele mai mari capitale europene, incluzand cateva dintre cele mai profunde si mai simbolice- deci mai greu de accesat - locatii din aceste zone. A fost o provocare imensa pentru toti cei implicati. Prima luna de filmari din cele patru dedicate productiei National Treasure: Book of Secrets a inceput in martie 2007, la Los Angeles, cu interiorul si exteriorul unei case din South Pasadena, folosita ca resedinta lui Patrick Gates din Washington, D.C., atat pentru primul, cat si pentru al doilea film cu National Treasure. Aceasta scara relativ mica a proiectului avea sa creasca rapid datorita scenografului Dominic Watkins, care a reconstituit in mod impresionant Washington-ul, in seara zilei de 14 aprilie 1865, momentul fatal cand Abraham Lincoln a fost asasinat. A fost o munca titanica, spune regizorul artistic Drew Boughton care, impreuna cu echipa de decoratiuni a lui Fainche MacCarthy, a trebuit sa transforme Strada New York din Universal Studios intr-o copie fidela a capitalei natiunii, in urma cu mai bine de 140 de ani. "La momentul respectiv, Washington-ul era un oras relativ tanar si inca avea ceva dintr-un oras al Vestului Salbatic. Am adus pamant cu care am acoperit strazile, lampi de gaz pentru iluminat, cai, trasuri, firme si decoratiuni de epoca pentru cladiri. De fapt, echipa de la National Treasure: Book of Secrets a ajuns sa se cufunde atat de complet in istorie, incat in fiecare zi, buletinul informativ al echipei continea un text special, "Aceasta zi in istorie", enumerand trei evenimente importante care se derulasera la data respectiva, de-a lungul secolelor. Cand s-au terminat filmarile, glumeste un membru al echipei, puteam sa imi dau demisia din cinematografie si sa ma fac profesor de istorie. Considerand modul in care filmul examineaza istoria remarcabila a Francmasoneriei si conexiunile sale cu intemeietorii Americii Moderne, a fost un act de justitie poetica atunci cand o scena importanta - prelegerea lui Ben si Patrick Gates despre Razboiul Civil si prima lor intalnire cu Mitch Wilkinson - a fost filmata la Muzeul Masonic Memorial George Washington din Alexandria, Virginia. George Washington chiar facea parte din Loja Alexandria, iar muzeul actual, inspirat de arhitectura clasica a Greciei si Romei, a fost inaugurat de Presedintele Herbert Hoover in 1932. Informatiile despre masoni si Cavalerii Templieri au reprezentat fundalul pentru primul film, remarca producatorul executiv Mike Stenson, asa ca am cautat de la bun inceput orice fel de influente masonice in perioada Razboiului Civil - si am gasit cateva. Conexiunea cu George Washington avea sa devina mai profunda prin folosirea celei mai extraordinare locatii a filmului din zona Washington-ului: casa Presedintelui din Mount Vernon, pe raul Potomac, in Virginia. Jerry Bruckheimer este pe buna dreptate celebru pentru ca a filmat in locatii unde se intra doar foarte greu, dar locurile rare unde a reusit sa ajunga pentru National Treasure: Book of Secrets au intrecut orice asteptari. O organizatie remarcabila, numita "Asociatia Doamnelor Unioniste din Mount Vernon" a reusit in 1858 sa salveze de la deteriorare casa si splendidele sale decoratiuni, iar acum o conserva intr-o stare excelenta, alaturi de noi muzee recent infiintate, intr-un extraordinar centru pentru vizitatori. Pe proprietatea lui George Washington din Mount Vernon, echipa de la National Treasure: Book of Secrets a primit permisiunea sa filmeze chiar in fata porticului principal al casei, timp de doua nopti pline, la jumatatea lunii aprilie.

LONDRA SI PARIS: PALATE SI URMARIRI DE MASINI In primul film, spune Jerry Bruckheimer, indiciile erau peste tot, in jurul nostru. Dar in acest film, indiciile sunt imprastiate peste tot, in toata lumea. Aerul international al filmului National Treasure a aparut cand compania a lasat in urma tarmul american si a plecat pentru o luna la Londra, filmand in oras si in exteriorul acestuia, apoi a facut o calatorie la Paris, extinzand astfel orizonturile geografice ale povestii si explorand modul in care se impletesc istoria Americii, Angliei si Frantei. Doua secvente importante au fost filmate in Marea Britanie: prima este incursiunea lui Ben, Abigail siRiley in sanctum sanctorum, Palatul Buckingham, unde Gates dorea sa caute indicii examinand versiunea Reginei a biroului Resolute, folosit de presedintii americani in Biroul Oval.Iar a doua secventa este, probabil, cea mai mare si mai elaborata urmarire de masini filmata vreodata pe strazile Londrei. Bruckheimer si Turteltaub au inceput cu scena "mai usoara". Cum Palatul Buckingham nu putea fi filmat din motive evidente de securitate si respectare a intimitatii, echipa si-a asigurat urmatoarea varianta: Casa Lancaster, un palat absolut splendid, situat efectiv la doi pasi de vecinul sau mai celebru si de Palatul St James, unde locuiesc Printul Charles si fiii sai. Majoritatea secventelor filmate la Londra au fost insa dedicate unei urmariri de masini, o secventa plina de suspense, care isi tine publicul cu sufletul la gura, derulandu-se pe o mare portiune din oras si prezentand un adevarat caleidoscop de obstacole pe care compania trebuia sa le depaseasca, atat in plan creativ, cat si tehnic. "Stiam ca, din punct de vedere logistic, era o provocare imensa sa filmam in Londra, noteaza producatorul executiv si managerul de productie al unitatii respective, Barry Waldman. La un moment dat, chiar ne-am gandit in care alte tari din Europa am putea gasi locatii care sa inlocuiasca Londra, pentru ca lucrurile sa fie ceva mai simple. Insa pentru acest film, Jerry Bruckheimer si Jon Turteltaub au promis ca vor filma doar in locatii autentice. A fost nevoie de mai multe pregatiri, pentru ca provocarile erau enorme. Am decis sa filmam urmarirea de masini in special in weekend, pentru a avea cel mai mic impact posibil asupra publicului. Insa am avut doua unitati complete care au filmat urmarirea simultan, ceea ce a fost o mare incercare pentru politia din Londra." Trebuie sa recunosc ca autoritatile au fost grozave, continua Waldman. Le-am respectat regulile, dar noi suntem realizatori de film, deci suntem platiti pentru a forta orice limite impuse. Jerry si Jon sunt oameni de film care vor sa faca lucruri in premiera absoluta - si exact asta am incercat sa facem la Londra. Pentru a sublinia o data in plus extinderea internationala a filmului National Treasure, compania a facut o scurta pauza in urmarirea de masini, imbarcandu-se la bordul Eurostar-ului si ajungand rapid la Paris pentru a filma cateva secvente importante cu Nicolas Cage si Justin Bartha pe Pont du Bir-Hakeim si in apropiere de Pont du Grenelle, doua poduri care leaga malurile Senei, aproape in umbra Turnului Eiffel. E greu sa faci un film urat la Paris, rade Jon Turteltaub. In prima noastra dimineata acolo, directorul nostru de imagine, John Schwartzman, a venit la mine in timp ce cautam cadrul cel mai bun si mi-a zis: "Jon, stai linistit! Aici nu exista cadre proaste!". Parisul are ceva care scoate la lumina artistul din tine, care te face sa vrei sa te ridici la inaltimea esteticii frantuzesti. Bir-Hakeim nu este doar unul dintre cele mai celebre poduri din Paris, ci are si o alta conotatie pentru fanii filmului: acesta este podul pe care sta Marlon Brando, in scena de deschidere de la Ultimul tango la Paris. In sfarsit, o secventa care trebuia initial filmata in districtul Georgetown din Washington, D.C., dar a fost amanata din cauza unei combinatii intre Paste si vremea proasta, a ajuns sa fie filmata intr-unul dintre cartierele elegante ale Londrei, Primrose Hill, care are o fermecatoare arhitectura veche, perfect similara cu cea a locatiei alese initial. Cu 97 de zile de filmare extinse pe parcursul a patru luni, acoperind o larga zona geografica, membrii echipei au avut ceva timp pentru a reflecta asupra acestei experiente… Insa pe Jerry Bruckheimer si Jon Turteltaub ii astepta in continuare o buna parte din munca de post-productie, in care aveau sa supervizeze montajul filmului, reglajele finale de sunet, efectele vizuale consistente si partitura muzicala a lui Trevor Rabin, care a compus muzica rascolitoare, dar si avantata, pentru primul film. Pentru mine, experienta de a lucra din nou cu Jon Voight, Diane Kruger si Justin Bartha, a fost ca o incursiune printre amintiri, ca o intalnire cu niste vechi prieteni, remarca Nicolas Cage. Doar ca, de aceasta data, totul a fost mai usor. Ne stiam de acum capriciile, ne cunosteam ritmul, stiam cand lucrurile aveau sa se incinga si cand nu, cand aveau sa devina prostesti si cand nu. A fost mai simplu. Ed Harris confera atat de mult realism personajelor sale, incat face sa functioneze orice rol. Iar Helen Mirren care, desigur, tocmai a obtinut acest mare succes cu The Queen, este o persoana de-a dreptul modesta, cu picioarele pe pamant si care, in plus, joaca orice rol intr-un mod absolut sclipitor. Daca e posibil asa ceva, a doua oara a fost chiar mai distractiv decat prima data," spune Diane Kruger. A durat mai putin pana am gasit tonul potrivit. Toata lumea parea sa fie pe aceeasi lungime de unda. Jon este un regizor foarte minutios, care stie ce face si cu care este foarte amuzant sa colaborezi. Justin Bartha confirma: Nu cred ca aceste filme ar putea avea un alt regizor, in afara de Jon. Tipul este atat de inteligent, atat de talentat, incat pot spune ca nu am mai intalnit niciodata un regizor ca el, cu o asemenea stiinta de a tine toate elementele in echilibru. Compania a fost deosebit de incantata sa o intampine pe Helen Mirren "in familie", in special pentru ca actrita a fost absolut entuziasmata de proiect si a plonjat in aventura si romantismul povestii cu aceeasi fervoare cu care a abordat si rolurile clasice care au transformat-o intr-una dintre cele mai celebre si mai apreciate actrite ale lumii. Am castigat un Oscar® cu rolul unei regine, deci ma asteptam sa fiu tratata cu respect cand am pasit pe platourile de filmare de la National Treasure: Book of Secrets, glumeste Mirren. Insa aici m-au atarnat de niste cabluri, m-au pus sa ma balansez deasupra unor prapastii, m-au umplut de praf, m-au afundat in apa murdara, infecta… si in viata mea nu m-am distrat mai bine!" Jerry este producatorul zilei, adauga Jon Voight, care a colaborat cu Bruckheimer la trei proiecte anterioare. Este ca unul dintre acei moguli ai filmului din trecut, dar e un om foarte bun, cu picioarele pe pamant. Uneori vrea sa controleze mai multe elemente, dar, pe de alta parte, lasa procesul de creatie sa se deruleze nestanjenit. Atitudinea lui este urmatoarea: vii, te apuci de treaba si te distrezi cat poti.