Sinopsis Memorie finala

The Final Cut, film regizat de Omar Naim, incepe altfel decat majoritatea SF-urilor cu care ne-am obisnuit. Este o parabola convingatoare, care ofera o imagine a unei lumi in care implanturile mnemonice inregistreaza intreaga viata a celor care le poarta. Post mortem, aceste amintiri sunt editate de catre un mester intr-un film care prezinta viata decedatului, cu ocazia unei ceremonii comemorative intitulate Rememorare. Este o poveste care ne face sa ne gandim la puterea amintirilor noastre si la importanta intimitatii. The Final Cut este rodul imaginatiei bogate a lui Omar Naim, scenarist si regizor in varsta de doar 26 de ani. Era inca la colegiu, si lucra la filmul sau de diploma, intitulat Grand Theater: A Tale of Beirut, cand a inceput sa se gandeasca pentru prima oara la aceasta poveste. "Tocmai imi editam filmul" explica Naim, "si am avut destul timp la dispozitie pentru a face munca de cercetare inainte de a incepe sa lucrez la documentarul propriu-zis. Am citit o gramada de carti despre documentare, si am vazut foarte multe filme de acest gen. Exista un fals mit legat de obiectivitate, care a devenit extrem de evident pe masura ce proiectul lua amploare. Am luat foarte multe interviuri, si mi-am dat seama ca dupa ce am schimbat putin contextul evenimentelor, cea ce oamenii imi spusesera isi cam pierduse din valoare. Nu vreau sa spun ca am facut cine stie ce descoperire. Cred ca majoritatea celor care realizeaza documentare isi dau seama de acest lucru destul de repede. Odata ce i-a venit ideea pentru acest film, Naim a renuntat si la slujba sa pentru a putea scrie proiectul in timp util. Dupa cateva luni in care a tot scris si a re-scris, Naim a supus lucrarea atentiei francezilor de la The Equinox Project, care l-au acceptat imediat. Este ca un fel de Hogwarts al filmelor, isi descrie Naim experienta, adica este un loc de vis pentru tinerii cineasti. Totul se intampla de doua ori pe an, accepta zece scenarii si ii aduc pe autori la un castel din sudul Frantei. Mai aduc si zece cineasti recunoscuti in intreaga lume, si timp de o saptamana lucrezi impreuna cu acesti oameni la elaborarea scenariului". Continua sa expuna faptele: nu aveam nici agent, nici manager, nici producator. Generozitatea consilierilor de la Equinox a fost cea care a facut ca acest film sa devina realitate. Unul dintre cineasti, Jonathan Nossiter, al carui film Sunday a castigat marele premiu la Sundance acum cativa ani, facuse un film cu Nick Wechsler, pe care mi l-a recomandat calduros. Producatorul Nick Wechsler rememoreaza intalnirea: Era extrem de bine pus la punct. A venit cu niste planse superbe, si n cele din urma a sfarsit prin a scrie un fel de tratat despre cum va face el acest film. Cat despre entuziasmul pe care l-a aratat fata de Naim si de scenariul acestuia, Wechsler spune: este parte a meseriei mele sa gasesc noi scenaristi si sa-i ajut sa se afirme. Totul incepe cu materialul pe care mi-l pun la dispozitie si cu evaluarea pe care i-o fac individului si implicarii sale in proiect, pentru a vedea daca sunt gata sau nu sa regizeze un film. Mi-am dat seama ca Naim dovedeste un entuziasm fara margini. A vorbit foarte frumos atunci cand si-a prezentat materialul. Am petrecut mult timp discutand despre felul in care vedea el intregul proiect, cum credea ca trebuie editat filmul, cum interpreta evolutia personajelor, si dupa cateva discutii de acest gen am stiut ca pot sa-l transform intr-un cineast de exceptie. Atunci cand l-am intrebat daca acesta este genul de film pe care ar vrea sa-l regizeze, mi-a spus ca acesta este si motivul pentru care a scris scenariul. I-am spus ca-l pot ajuta sa-si indeplineasca acest vis si m-am implicat trup si suflet n realizarea proiectului. De-abia atunci cand au inceput sa adune echipa de creatie care urma sa realizeze The Final Cut Naim si-a dat seama ca visul sau este pe cale sa devina realitate. El explica: m-am intalnit cu Nick si mi-a spus vino cu o lista de cineasti cu care ti-ar placea sa lucrezi, am adus o lista cu oameni care am crezut ca s-ar putea implica. Iar la inceputul listei am scris acestia sunt idolii mei, nu-i pun decat cu titlu informativ. La inceputul acestei liste ideale se afla legendarul cineast Tak Fujimoto (Tacerea mieilor, Philadelphia si Devil in a Blue Dress). Wechsler a fost de acord cu alegerea lui Naim, si i-a trimis scenariul lui Tak Fujimoto care l-a citit si a fost de acord cu o intalnire. In acel moment, explica Naim, « aveam plansele si tot felul de chestii. Am stat de vorba cam o ora si mi-a spus ai un scenariu foarte bun, esti bine pregatit. Cred ca va fi o aventura de zile mari. Hai s-o facem. A fost un mentor minunat, spune Naim dupa colaborarea sa cu Fujimoto. Este o placere sa lucrezi alaturi de el, si a facut ca filmul sa arate fantastic. Am avut un orar extrem de strict pentru proiect foarte ambitios, dar totul a mers ca pe roate. Pelicula Zoe are un aspect aparte, care face publicul sa realizeze ca vede ceva din perspectiva unui personaj invizibil. Brakey explica; Pelicula Zoe va fi destul de diferita de restul filmului. Este filmata pe video, si are o mentiune cu numele persoanei- D. Monroe, 42 de ani, 168 de zile, 12 ore. Va face publicul sa simta deindata ca a patruns in mintea cuiva, iar mai apoi a revenit la vizionarea filmului, si toate acestea intr-un fel care nu cred ca a mai fost realizat pana acum. Este mai mult decat o simpla filmare POV. Pur si simplu intri in pielea personajului, vezi totul cu ochii sai, dintr-o perspectiva unica. Este extrem de interesant". Aspectul de ansamblu al filmului The Final Cut nu este descris cu precizie in scenariu, dar regizorul Omar Naim i-a acordat extrem de multa importanta. Poate fi descris ca o poveste science-fiction, dar nu este in mod neaparat futuristic. Producatorul Nick Wechsler spune "The Final Cut este mai degraba o drama, si nu un science –fiction. Nu are decat un element fantastic, si anume implantul care exista in acea lume imaginara. Nu incercam sa cream un viitor sau o lume alternativa. Incercam sa creionam ceva ce ar putea fi denumit mai degraba fabula. Este o poveste despre care Naim spune cu simplitate ca Se intampla pur si simplu intr-un alt timp si in alt loc. Pentru a crea o viziune de ansamblu specifica acestui loc aparte, Naim a apelat la talentul production designer-ului James Chinlund. Filmand in intregime in Vancouver, in Columbia Britanica, folosind locatii reale cat mai des cu putina, Chinlund a reusit sa stabileasca o larga varietate de viziuni care in cele din urma sunt greu de definit ca apartinand unei perioade distincte sau unui loc anume. Cineastii s-au simtit din nou extrem de norocosi atunci cand s-a pus problema distributiei. Mi-am dat seama ca Dumnezeul filmelor ne era cu adevarat binevoitor atunci cand Robin Williams a acceptat sa joace rolul lui Alan. Omar Naim este de acord in totalitate. Robin Williams este un geniu, in caz ca nu stiati, rade el. Viziunea mea asupra personajului s-a schimbat in totalitate atunci cand am aflat ca el o sa-l joace. Naim continua: atunci cand am scris scenariul, m-am gandit ca personajul trebuie sa fie destul de distant, un tip mai…..rece. Dar multumita lui Robin, s-a transformat intr-o fiinta extrem de calda. Felul in care isi interpreteaza personajul este extrem de cald si de emotionant. Cat despre acel ceva care l-a atras pe Robin Williams la rolul lui Alan Hackman, actorul marturiseste ca totul s-a rezumat la scenariu. Acesta este practice motivul principal, explica Williams, Mi-am dat seama ca reuseste sa ma surprinda la fiecare pagina, ceea ce este fantastic. Asta ca sa nu mai vorbim despre ideea cu tehnologia. Mi se pare ca in ultimele luni am citit o gramada de articole legate de subiectul implanturilor, sau al dispozitivelor mnemonice care se presupune ca-ti maresc capacitatea de a memora. Este cu adevarat fantastic, asistam la o adevarata disputa intre memoria subiectiva si cea obiectiva". Wechsler este si el de acord cu atemporalitatea subiectului, adaugand: Unul dintre lucrurile pe care le-am aflat pe masura ce dezvoltam subiectul filmului este legat de articolele in care se dezbatea problema cipurilor folosite in supravegherea indivizilor. Care se presupune ca ar trebui sa monitorizeze evenimentele, starea de sanatate, viata de zi cu zi a oamenilor care sunt, sa zicem, angajati ai Pentagon sau CIA, dar care ar putea fi folosite, in curand, si pentru a supraveghea oamenii obisnuiti. Proiectul nu este decat o aprofundare a unor intamplari din societatea contemporana. Williams este de acord spunand ca este cel mai indicat film pentru a fi urmarit acasa cu familia. Totul a inceput cu niste fotografii digitale, iar acum oamenii au adevarate albume cu fotografii de acest gen, pe care le impart prin internet. In loc sa te bucuri de 15 minute de celebritate pe vreun site, poti foarte bine sa-ti pui o camera web in dormitor, iar viata ta va deveni cu adevarat publica". Atunci cand s-a ajuns la distribuirea unei actrite in rolul Delilei, cineastii si-au dat seama ca vor avea nevoie de cineva care sa faca fata complexitatii personajului lui Alan Hackman, si care sa dea dovada de o serioasa experienta de viata. Dupa cum spune si Wechsler, aveam nevoie de o actrita care sa radieze pur si simplu inteligenta, vulnerabilitate, si care sa se potriveasca cat mai bine, atat din punct de vedere fizic cat si psihic, cu Robin. Au ales-o pe Mira Sorvino, laureata a Premiului Academiei. Mira era perechea perfecta pentru Robin. Ne-am dat seama de acest lucru inca de la inceput". Versatilitatea ei dramatica a fost cea care l-a convins pe Naim s-o distribuie pe Sorvino in acest rol. Mira Sorvino este o femeie extrem de inteligenta si de talentata », spune Naim. "Iar acest rol reprezinta combinatia perfecta intre multe dintre aparitiile ei in alte filme. Umorul ei, inteligenta, caldura, sexualitatea, toate contribuie la imaginea perfecta, dar cel mai mult m-a incantat faptul ca o astfel de persoana a acceptat sa se implice in proiectul meu. Delila din scenariu nici nu se compara cu Delila de pe ecran". Cat despre Sorvino, ea s-a simtit atrasa de acest proiect inca de la prima sa intalnire cu Naim. Am fost incantata de Omar, isi aminteste Sorvino. Adesea, regizorii debutanti nu sunt prea siguri pe ei, sau sunt prea tipicari. El n-a avut nici unul dintre aceste defecte, rade ea. «A scris acest scenariu incredibil de inteligent, a avut o gramada de idei fantastice, a fost extrem de increzator in sine, fara a deveni vreodata rigid. Pur si simplu te invita sa joci. Nu se simte amenintat atunci cand vrei sa experimentezi ceva - ceea ce a dat niste rezultate interesante. Deoarece Robin adesea mai cerea o dubla, iar eu ma fac vinovata de acelasi lucru. Asa ca incercam ceva nou. Uneori nu ne iesea, dar alteori obtineam o secventa chiar reusita. Omar este un tip extrem de deschis. M-am bucurat sa vad un tanar regizor atat de increzator, care stapaneste materialul atat de bine, dar care in acelasi timp este atat de dornic sa asculte parerile celorlalti. Sorvino continua: «Cel mai amuzant este ca, chiar daca el vorbeste despre acest proiect ca fiind un simplu filmulet, mie mi se pare ceva iesit din comun – un film exceptional, care va ramane in istorie. A creat o lume sumbra, greu de uitat. Scenariul este si el extrem de patrunzator, asa ca nu mi se pare deloc ca ar fi vorba despre un simplu filmulet. Personajul extrem de complex al Delilei, pe care l-a inteles ca nimeni alta, precum si intreaga tematica a povestii, au fost unele dintre motivele care au convins-o sa accepte acest rol. "Delila nu emite tot timpul judecati de valoare, asa cum face Fletcher, personajul lui Jim Caviezel", explica Sorvino. "Se ocupa de un anticariat, si este interesata de povesti, de autenticitatea existentei, de mentinerea acestor lucruri in echilibrul lor precar, in loc de a le reconstitui intr-o palida imitatie a vietii. Cu toate acestea, cred ca si ea ar vrea sa stie unele lucruri, ba chiar este o replica n scenariu, Cum sunt, de fapt, vietile oamenilor? Au, oare, vreun sens? De fapt, practic ii pune lui Alan urmatoarea intrebare; Daca tot vezi atatea existente, oare stii mai multe despre viata decat noi, ceilalti? Deoarece noua ni se pare ca ne-am cam ratacit, si nu ne ramane decat sa speram ca exista o explicatie pentru toate actiunile noastre. El este un editor care imprima - sau mai bine-zis impune - o anumita structura a existentelor. Face ceva oarecum divin. El este cel care gaseste amprenta destinului in povestile oamenilor - lucru care cred ca o atrage foarte mult pe Delila. Dar in acelasi timp este si un pic inspaimantata…Cat despre sansa de a colabora cu Williams, Sorvino spune: Este un actor minunat. Cred ca in acest film publicul va avea ocazia de a vedea o interpretare extrem de nuantata. Nu cred ca acest rol se poate compara cu vreunul dintre proiectele sale precedente. Personajul sau este un individ complex, care are o parte buna, dar si una mai sumbra. Trebuie sa se lupte cu proprii sai demoni. Este o lupta grea, dar incearca din greu sa o scoata la capat, sa se implineasca ca om. Este fascinant, este un individ enigmatic, dar care in anumite momente dovedeste o caldura fantastica.