Sinopsis Domnul Brooks

DESPRE PERSONAJE: UN CRIMINAL CARE IESE DIN TIPARE: ORIGINILE DLUI. BROOKS Intrebarea nespusa despre cum poate un vecin charismatic, asociat in afaceri si membru de familie sa se transforme intr-un ucigas cu sange-rece a macinat mult timp societatea - si i-a inspirat pe scriitori si pe producatorii de film sa introduca publicul intr-o lume intunecata si plina de suspans, in care n-a mai fost niciodata. Mr. Brooks inseamna o schimbare in povestea unui om care poate duce o viata dubla, fiind atat un om de succes, cat si un ucigas inspaimantator. Este oare Dl. Brooks un tip remarcabil caruia sa-i poti spune cu mandrie prieten sau un ucigas in calea caruia n-ai vrea sa stai in toiul acelei nopti intunecate nepotrivite? In acelasi timp seducator si mortal, integru si dincolo de moralitate, dl. Brooks e cu atat mai fascinant si mai inspaimantator, tocmai pentru ca este in ambele feluri. Ideea la Dl. Brooks este ca poate fi foarte bine o persoana pe care o cunosti, spune regizorul Bruce Evans, care a participat si la realizarea scenariului, alaturi de partenerul lui Raynold Gideon. Avem cu totii o latura intunecata, dar la Dl. Brooks, aceasta se manifesta pana la limita extrema. E tipul de om despre care ai crede ca n-ar face rau nici unei muste, ca isi iubeste familia si ca duce o viata minunata, dar care are si un viciu ingrozitor, la care nu poate renunta. Pentru toti cei implicati in producerea filmului Mr. Brooks, latura dramatica si de suspans a reprezentat un punct de plecare important. A fost asa de la bun inceput, cand Evans si Gideon - care sunt cunoscuti pentru scenariul lor nominalizat la Oscar de la povestea desavarsita Stand by Me, ca si pentru comediile celebreJungle 2 Jungle si productia SF Star Man - au abordat un subiect diferit de celelalte dinainte. Gideon spune: De obicei, suntem asociati cu povestile de familie; dar am vrut sa intram intr-un subiect mai intunecat. Am fost amandoi de parere ca viciul este o tema interesanta, si asta ne-a condus la intrebarea care este cel mai grav viciu posibil, precum si la ideea unui individ caruia ii place pur si simplu sa ucida oameni, pe care acest lucru il satisface, care nu se poate opri, desi ar vrea sa nu-si mai puna familia in pericol. Asa a luat fiinta Mr. Brooks si, odata cu el, alter ego-ul lui, Marshall - cele mai ascunse ganduri si nevoi ale Dlui. Brooks se manifesta sub forma unui prieten imaginar malefic. Evans afirma: Marshall e vocea pe care o auzim cu totii spunandu-ne: Haide, fii rau, totul o sa fie bine, o sa te distrezi!, iar personajul ne-a oferit o cale de a si vedea aceasta voce. Cu ajutorul acestui drum prin nebunia imorala din capul unui ucigas, Evans si Gideon au putut studia alunecarea dlui Brooks intr-unul dintre cele mai groaznice cosmaruri ale lui, acela de a fi urmarit atat de o politista, cat si de un fan suparator, si ca adevarul inspaimantator sa poata iesi la iveala si sa-i distruga familia. Cultura populara si filmele clasice au straruit mult asupra naturii criminalilor in serie - incluzandu-se aici productii ca seria lui Hannibal Lecter, filmele cu ucigasul Zodiac, Strangulatorul din Boston / The Boston Strangler, Talentatul domn Ripley / The Talented Mr. Ripley, Straini in tren / Strangers on a Train, Seven, Psycho, filmele cu Jack Spintecatorul si ucigasul cu mustrari de constiinta din Dexter, alaturi de multi altii - ceea ce le-a permis lui Evans si lui Gideon sa vada ca povestea dlui Brooks poate avea succes. Crimele lui sunt diferite, intrucat Dl. Brooks are o atitudine ciudata fata de victime, alegandu-le cu grija, urmarindu-le, studiindu-le obiceiurile si stilul de viata, iar apoi traind o adevarata satisfactie in momentul in care isi consuma relatia prin crime infioratoare, dar minutios planuite. Earl Brooks nu e un criminal in serie obisnuit, afirma Evans. Ne-am gandit intotdeauna la el ca la o persoana cu capacitatea extraordinara de a sti ce gandesc ceilalti, care e intotdeauna cu un pas inaintea tuturor. Asta l-a ajutat sa devina un om de afaceri de succes si un sot extraordinar - faptul ca stie ce gandesc ceilalti oameni. Si acelasi talent il face imbatabil si ca ucigas. Isi poate citi vitimele, politistii care investigheaza cazurile si e mereu cu un pas inaintea celorlalti, ceea ce face parte din viciul sau. Totusi, faptul ca dl Brooks e perceput de comunitate ca fiind atat de nobil si de cinstit pare sa se apropie foarte mult de realitatea care e adesea inselatoare. Vezi mereu in presa pareri despre criminali ca: Era un tip foarte de treaba. sau Era fermecator uneori, completeaza Evans. Pana si ucigasul din Pe urmele unui criminal in serie / Hunt for BTK Killer era diacon. Uneori, oamenii isi pot ascunde latura intunecata de ceilalti si mi se pare ca e o parte din ceea ce ne intriga la acest tip de personaje. Pe masura ce povestea lui Earl Brooks se dezvaluia, scriitorii insisi se lasasera in voia curentilor. Ne place sa scriem intr-un mod organic, pentru ca surprizele sa nu inceteze sa apara, spune Gideon. Una dintre surprizele de care am avut parte a fost ca, brusc, Marshall a aparut ca vocea tuturor temerilor nespuse, a deziluziilor, a furiei si a conceptiilor gresite ale dlui Brooks - devenind, de fapt, instinctul lui de conservare. Si la fel s-a intamplat si cu fiica dlui Brooks. Nu stim foarte bine cine e cu adevarat pana incepem sa ne intrebam - de ce a fost Jane exmatriculata? Asta ne-a condus in niste directii foarte interesante. Tonul din scenariu a evoluat si el in stransa legatura cu restul, luand atat aspectul unei comedii negre, cat si stilul de film noir, care se impletesc. Comedia apare pentru ca asa vedem eu si Ray viata, povesteste Evans. Cred ca amandoi vedem cum mergem cu totii pe marginea prapastiei, viata ramanand totusi cu adevarat amuzanta. Oricat de sumbra ar deveni situatia, exista intotdeauna scantei de umor. Asteptand la orice pas urmatoarea miscare a dlui Brooks, Evans si Gideon au scris cu o viteza uimitoare, terminand scenariul in doar zece zile. Chiar si in timp ce scriau incepusera sa se gandeasca la actorul pe care le-ar placea sa-l vada in rolul dlui Brooks, iar acesta a fost Kevin Costner. Cei doi s-au gandit ca ar fi perfect, pentru ca ar juca absolut impotriva genului cu care fusese obisnuit. Kevin e perceput ca un erou, un romantic, un om de actiune, si exact acest tip de actor ne trebuia, explica Evans. Tipul de erou charismatic care te atrage si apoi, brusc, te socheaza cu aceasta fata complet opusa. La inceput, ideea ca rolul dlui Brooks sa fie jucat de Costner a fost mai mult o fantezie, mai ales pentru ca Evans spera sa faca din acest film a doua lui incercare ca regizor. Dar, asumandu-si riscul, Evans si Gideon i-au dat scenariul terminat prietenului lor comun Kevin Reynolds, care, impresionat de subiect, a fost de acord, in schimb, sa i-l dea lui Costner. Asteptarea raspunsului a ramas de pomana, intrucat Costner a fost plecat, Cosner n-a primit scenariul, Costner a pierdut scenariul. Dar apoi a venit apelul care urma sa schimbe totul. A sunat telefonul, iar vocea a spus: Buna, sunt Kev, isi aminteste Gideon. Eu zic: Care Kev?. El zice: Kevin Costner. Ce-ar fi sa veniti pe la mine sa vorbim despre scenariu?. Mult asteptata intalnire a dus la multe discutii si, in final, Costner a acceptat fara rezerve si a promis nu numai ca va juca in film, dar il va si produce independent. Costner isi aminteste de prima lui reactie: Subiectul e sumbru, inteligent si razi de zece ori mai tare in ciuda sau tocmai datorita caracterului ei inspaimantator. Mi s-a parut o poveste constrangatoare, avand la baza un subiect foarte intunecat. Continua: Am fost cucerit de cat de bine era scris si de ce drum interesant deschidea in viata unui criminal in serie. Nu i-a dat drumul dlui Brooks prea usor, dar a adus o perspectiva destul de socanta asupra vietii interioare a unui ticalos. Chiar era pe muchie de cutit. Odata cu Costner a venit in echipa si producatorul Jim Wilson, care a participat la fondarea Tig Productions alaturi de Costner si care a produs multe dintre filmele lui Costner, inclusiv productia premiata cu Oscar, Dansand cu lupii / Dances with Wolves, The Bodyguard,Justitiarul Vestului Salbatic / Wyatt Earp si Mesaj de departe / Message in a Bottle. La inceput, Wilson a fost surprins de tema, dar scenariul si ideea unei schimbari radicale pentru Costner l-a incitat. Era cu siguranta un rol neobisnuit pentru Kevin, recunoaste Wilson. Imi amintesc ca l-am intrebat: Esti sigur ca vrei sa faci asta?, iar el m-a asigurat ca vrea. Cand am citit scenariul, m-am gandit ca e o schimbare incredibila si mi-a placut ca era mai mult decat un thriller, ca aducea in prim-plan mustrarile de constiinta, prabusirea constiintei si a sufletului dlui Brooks. Cel mai mult mi-a placut insa caracterul impredictibil - e o poveste despre un criminal care nu merge in nicio directie cunoscuta. Cu toate ca e un ticalos, dl Brooks e ca o ceapa cu un milion de foi. Vrei cu tot dinadinsul sa afli mai multe despre cine este intr-adevar si ce-l face sa actioneze. Bruce Evans isi aminteste de cand a lucrat cu Wilson: E genul de producator care vrea atat de mult sa faca un film bun, incat te va presa pana va iesi bun. A simtit foarte bine care e esenta filmului si ne-a lasat multa libertate ca sa-l facem cat mai bine. Pentru a da viata viziunii lor, producatorii s-au alaturat companiei Element Films din Los Angeles, una dintre cele mai puternice si mai noi companii de finantare si de producere de film, condusa de Sam Nazarian si de Adam Rosenfelt. Element mai produsese o serie de filme independente in care jucau actori ca Edward Norton, Ryan Reynolds, Laurence Fishburne, Ryan Phillippe, Brendan Fraser, Michael Keaton si altii. UN EROU AL ECRANULUI STUDIAZA UN UCIGAS VICIAT: KEVIN COSTNER PORNESTE PE ALTA CALE CU MR. BROOKS Pana la urma, Evans stia ca secretul producerii filmului ar fi gasirea unei distributii extrem de talentate, care sa vrea sa intre in ape nesigure. Raynold Gideon spune: Toti acesti actori talentati au venit, au luat planul conceput de noi si au construit o catedrala. Au existat multe motive pentru care Bruce Evans si Raynold Gideon si l-au imaginat pe Kevin Costner in rolul dlui Brooks de la bun inceput. Mai intai de toate era sansa de a-i stirbi farmecul, imaginea si reputatia de erou irefutabil intr-un mod care stiau ca ar da nastere la tensiune in thrillerul lor. Dar a fost si o ocazie de a pune in valoare, intr-un mod neasteptat, talentul actoricesc pe care l-a demonstrat Costner in diferite roluri, cum ar fi locotenentul din Razboiul Civil care se imprieteneste cu un trib Sioux, in Dansand cu lupii / Dances With Wolves; rapitorul neinduplecat care va incepe sa tina la tanarul rapit, din productia lui Clint Eastwood O lume perfecta / A Perfect World; eroul din productia lui Lawrence Kasdan, Wyatt Earp - Justitiarul Vestului Salbatic / Wyatt Earp; fosta mare vedeta a baseballului care se indragosteste de o femeie inversunata, in filmul lui Mike Binder, Culmea furiei / The Upside of Anger si, cel mai recent, salvamarul imbatranit, de la Paza de Coasta, care se confrunta cu o noua misiune in filmul lui Andrew Davis, In slujba vietii / The Guardian. Am crezut dintotdeauna ca Kevin e o persoana foarte capabila sa surprinda publicul, spune Evans si nu cred ca i se recunosc toate meritele fiind un actor atat de talentat. Dar, fiind eu insumi un fost actor, stiu cat de greu e ceea ce face el. Nu se ascunde in spatele unor ticuri sau manierisme. E mult mai subtil de atat - si de aici vine puterea de a lua un rol si de a face ce vrea cu el. Costner a intrat fara frica in pielea personajului din momentul in care i l-am dat. Co-scenaristul si producatorul Gideon spune: Kevin a urcat stacheta foarte mult din prima zi de repetitii. Felul in care l-a inteles el pe Earl Brooks a dus la realizarea intregului film. Dl Brooks e o persoana viciata, iar crimele lui sunt socante, dar stie si ca ceea ce face e gresit, iar modul in care Kevin aduce la suprafata aceasta framantare interioara il face atat de fascinant. Mai intai de toate, Costner nu a vrut sa treaca cu vederea adevarul izbitor despre adevarata identitate a dlui Brooks - un om care se lupta cu propriii demoni interiori si care se intoarce mereu la nevoia sa interioara de a ucide. N-a putut uita nici de ravagiile si de durerea pe care le aduce personajul lui infaptuind o serie de crime minutios planuite. Costner isi aminteste: Nu face nicio greseala, locurile in care se duce dl Brooks sunt imposibil de aparat si condamnabile, dar ceea ce il face atat de intersant e ca are si cealalta presiune asupra sa, cea pe care nu o prea vezi la un criminal - o constiinta care nu-i da pace. Uneori, Costner era ingrozit de gandurile si de faptele dlui Brooks, dar si asta a contribuit la caracterul irezistibil al rolului, fiind o mare provocare pentru un actor. Pentru partea in care e Brooks cel mai corupt, a trebuit sa-mi folosesc imaginatia, adauga actorul. Nu exista alta cale sa intelegi acea placere de a ucide alti oameni. Dar cand isi conduce afacerile sau cand are grija de familie sau chiar si atunci cand incearca sa se inteleaga pe sine, am incercat sa leg aceste momente de celelalte si sa le umanizez cat mai mult. Intr-adevar, pentru Costner, singura cale de a patrunde in salbaticia sufletului lui Earl Brooks era prin intermediul celor doua lucruri la care tinea cel mai mult: familia si compania pe care o fondase, si pe care nu vrea sa le piarda acum ca se afla sub amenintarea de a fi prins de politista perseverenta. E ceva foarte original la aceasta latura a lui, iubindu-le din tot sufletul pe sotia lui, pe fiica lui, casa si afacerea - dar nu poti uita nici o clipa ca exact asta il face sa fie ucigas, mai spune el. Cat despre motivul pentru care familia dlui Brooks nu vede sau poate ca nu vrea sa vada demonii care-i devoreaza sufletul, Costner e de parere ca natura umana ne permite adesea sa negam raul din alti oameni - lucru de care profita dl Brooks din plin. De cate ori nu vezi la televizor, dupa o crima, o sotie sau o mama care spune: Nu se poate sa fi facut asa ceva. N-am vazut niciodata latura asta a lui? Din acest motiv nu e greu de crezut ca o persoana ca dl Brooks poate scapa cu aceste crime oribile. E un individ foarte precis care si-a compartimentat la perfectie viata, explica Costner. A reusit intotdeauna sa mentina situatia asta. Dar acum, Cutia Pandorei e pe cale sa se deschida, cu tot cu fiica lui si cu alte situatii pe care nu le-a prevazut. In ochii producatorului Jim Wilson acestea sunt exact calitatile umane pe care le aduce Kevin Costner monstrului, cele ale unui om care e unul dintre cei mai de temut criminali in serie care au aparut pe ecran - unul care ne aduce la suprafata cele mai mari temeri despre ceea ce pot ascunde persoanele cele mai adorabile pe care le cunoastem. Ai in persoana lui Kevin Costner un barbat stralucit si charismatic, dar incepi sa-i dai jos invelisurile si iti dai seama ca e, de fapt, un criminal infiorator si de neoprit, concluzioneaza Wilson. In jocul lui Kevin, fiecare scena inseamna o alta fateta a dlui Brooks. Mi se pare personajul cel mai complex si mai multifatetat pe care l-a jucat vreodata. O POLITISTA LA FEL DE OBSEDATA CA SI CRIMINALUL PE CARE-L URMARESTE: DEMI MOORE ESTE DETECTIVUL ATWOOD Cand se trezeste dupa ultima sa crima - de data aceasta, uciderea unui cuplu - dl Brooks se confrunta cu un inamic aproape la fel de inteligent ca si el: incapatanata politista Atwood. Aceasta se arunca in urmarirea criminalului in serie, pentru ca, iesita de curand dintr-un divort violent, nu-i mai ramane altceva de facut. Cele doua personaje ajung sa fie unul reflectia celuilalt: criminalul amoral si urmaritoarea sa plina de zel, fiecare incercand sa se elibereze de demonii din interior si sa o ia de la capat. Ce-mi place la politista Atwood e ca reprezinta intr-adevar motorul filmului si rareori vezi o femeie in rolul urmaritorului unui criminal, spune Bruce Evans. A fost o incantare s-o avem pe Demi Moore in rolul politistei care e la fel de inteligenta ca si criminalul genial pe care-l urmareste. A reusit sa stabileasca o legatura foarte stransa cu Kevin si cu Dane Cook si au contribuit mai mult decat mi-as fi putut imagina la personajele lor. Cele mai recente filme ale lui Moore au dus-o in diferite directii, de la drama Bobby, la filmul de actiune Ingerii lui Charlie: In goana mare / Charlie's Angels 2: Full Throttle. Prima data a auzit despre Mr. Brooks direct de la Kevin Costner, cand Ashton Kutcher lucra cu el la In slujba vietii / The Guardian. Kevin vorbea tot timpul despre Mr. Brooks, despre cum va juca rolul unui criminal in serie si incerca sa-l studieze in profunzime pe tipul asta. Chiar si atunci, era ceva foarte dinamic la entuziasmul lui care m-a atras, isi aminteste Moore. Abia cateva luni mai tarziu producatorii au luat legatura cu Moore si i-au trimis scenariul. Cand l-am citit, am inteles imediat de ce era Kevin atat de pasionat de material, continua ea. Scenariul m-a insufletit si m-a inspaimantat in acelasi timp. Mi s-a parut foarte inteligent si cu personaje profunde. Ca tuturor celor care se lovesc de personajul dl Brooks, lui Moore i s-a parut provocator. Mi se pare ca in el zace cea mai mare teama a noastra - aceea ca persoana normala din fata ta ar putea fi, de fapt, altcineva, spune ea. Felul in care joaca Kevin acest personaj e atat de firesc - e tata, sot, prieten - dar uite cum e intr-adevar si ce face. Moore a fost in egala masura atrasa de rolul politistei Atwood - in parte pentru ca e opusul personalitatii ei. Era ceva foarte atragator in felul ei volatil si impulsiv de a fi, afirma actrita. Furia pe care o simte Atwood e ceva ce mie, personal, nu-mi place, ceea ce a facut foarte interesanta incercarea de a pune acest lucru in scena. Eu sunt mai mult o persoana care se simte bine cand e linistita si dominandu-si sentimentele. Asa ca am simtit ca rolul imi trezeste o oarecare teama, care a fost folositoare. Teama de propria persoana si de imaginea persoanei ei in lume m-au facut sa vreau sa joc acest rol. Incepand sa studieze mai in profunzime personajul politistei Atwood, Moore a vazut-o ca pe o persoana care se afla la capatul puterilor din punct de vedere emotional - si, in felul acesta, nu difera prea mult de criminalul pe care il vaneaza. E o persoana a carei viata e un dezastru absolut din orice punct de vedere, asa ca ultima ei salvare este munca. Are toate aceste frustrari inabusite si un temperament iute, dar cred ca tot acest caracter schimbator e un semn al durerii pe care o simte cineva , continua ea. E o paralela interesanta cu dl Brooks. Se confrunta amandoi cu multa durere, dar si-o manifesta diferit. E surprinzator ca e o linie foarte subtire care separa un politist de un criminal din punct de vedere psihologic. Un alt element neasteptat care a atras-o pe Moore a fost modul in care temele sumbre ale filmului erau strabatute de strafulgerari de umor. Unul dintre lucrurile cele mai frumoase in scenariul acestui film e caracterul spiritual si ironia, si faptul ca nimic nu e abordat in alb si negru, mai spune ea. In timpul pregatirilor pentru rol, Moore recunoaste ca a avut un inceput mai neobisnuit. Urmaresc cu pasiune filme precum Forensick Files sau The Investigators si sunt fascinata de arta deductiei. E una dintre placerile mele, recunoaste ea. Sunt intrigata de genul acesta de munca - de combinatia dintre aspectele fizice, intelect si intuitie, si, desigur, arta de a descompune detaliile. Moore studiase deja diverse elemente ce tin de Judiciar si de investigatii la Academia FBI din Quantico pentru un film anterior si, desi era pe platou, citea despre cazuri cu ucigasi pentru a intelege mai bine. Naturaletea ei a dat incredere intregii echipe pe platourile de filmare. Chiar aveam nevoie de o actrita importanta care sa poata aduce puterea si anxietatea care insotesc acest personaj, iar Demi ne-a salvat, concluzioneaza Kevin Costner. UN PROTEJAT NEDORIT: DANE COOK IN ROLUL SURPRINZATOR AL DLUI SMITH In mod ironic, unul dintre motivele pentru care a fost interesata la inceput Demi Moore de Mr. Brooks a fost sansa de a juca alaturi de Costner - desi personajele lor sunt ca soarecele si pisica. In schimb, ea se loveste mai mult de noul si neasteptatul protejat al dlui Brooks, un inept, un santajist - dl Smith, jucat cu multa verva de Dane Cook. Dane a fost fantastic, spune Moore. A fost magnific sa vezi pe cineva ca paseste pe un teritoriu atat de putin familiar. Aduce unele dintre calitatile sale de comedian, totusi, personajul lui nu se rezuma la atat. Cook, care e unul dintre cei mai cautati actori de comedie de astazi, a fost o alegere neasteptata pentru un rol atat de provocator si de dramatic, dar a fost alegerea care au crezut producatorii ca merita facuta - mai ales dupa ce a trimis o caseta cu el jucand personajul. Dane era clar asul din maneca, spune Jim Wilson. Nimeni nu stia ce o sa faca din personajul acesta, pentru ca nu mai facuse asa ceva nici pe departe. Dar cand am vazut cu totii caseta, afost o revelatie. A suprins exact esentialul. Cred ca oamenii vor fi foarte surprinsi. Bruce Evans adauga: Dane e o adevarata descoperire pentru acest film. A reusit sa ajunga pe culmile nebuniei, ca dl Smith, intr-un fel foarte incitant. Cand a aparut Dane pe platoul de filmare, am vazut un tip apropiindu-se de mine, cu geaca si barba, si m-am gandit: Doamne, dl Smith traieste! A venit pregatit sa joace si a strabatut personajul de la un capat la altul. Cook si-a urmarit staruitor personajul, pentru ca era gata sa se transforme in ceva cu totul nou si complet diferit. Ca fotograf si maniac amator, care il prinde pe dl Brooks in flagrantul crimei - si incearca sa transforme situatia intr-o ocazie de a-si juca una dintre cele mai malitioase fantezii - Cook a stiut ca va fi impins in directii in care se voia impins ca actor. Ma intereseaza sa evadez in roluri de toate marimile si formele, asa ca a fost o adevarata ocazie pentru mine sa incep sa fac acest lucru, afirma Cook. Cand am primit scenariul, a reprezentat o adevarata schimbare. Eram in situatia de a incerca cu infrigurare sa-mi dau seama ce se va intampla in continuare. Cook era innebunit de secretele dlui Brooks, dar si constient ca oricand te afli intr-o camera plina de oameni, stii ca o sa fie unul care nu are doar cateva schelete in dulap, ci un un camp intreg, spune el. Dar asta e asa de impunator la dl Brooks: iti dai seama ca tipul poate sa fie prietenul tau. Poate sa fie seful tau. Dar iata ce ascunde sub masca obisnuita!. Cel mai mult, Cook n-a putut rezista provocarilor personajului aparent obisnuit, dl Smith, care vede nebunia dlui Brooks si nevoia acestuia de a ucide ca pe un joc sau ca pe o aventura. In timp ce citeam replicile dlui Smith, mi-am dat seama ca deja imi imaginam cum l-as juca, isi aminteste el. Ce m-a atras la dl Smith este faptul ca, fara sa-si dea seama, o ia pe calea autodistrugerii. Orice miscare face, e gresita. Sunt un tip caruia-i place sa ramana, indiferent de situatie, pe calea cea buna, asa ca mi s-a parut foarte interesant sa joc un personaj atat de deviat. Odata aflat pe platourile de filmare, cand a inceput sa comunice cu Kevin Costner si cu Demi Moore, personajul lui a capatat si mai multa profunzime. In stand-up comedy esti numai tu, dar intr-un film ca acesta, faci parte dintr-un puzzle, observa el. A fost interesant pentru mine sa lucrez alaturi de toti acesti oameni talentati, in timp ce incercam sa-mi dau seama unde se incadreaza povestea dlui Smith in ansamblu. Continua: A fost nemaipomenit pentru mine mai ales sa vad pe viu pasiunea si creativitatea de care da dovada Kevin. E in acelasi timp un tip teribil de amuzant. Chiar daca jucam rolurile unor oameni atat de demni de dispret, experienta pe care am trait-o impreuna a fost fantastica. Cheia de acces la dl Smith a fost pentru Cook intelegerea motivului pentru care si-l alege pe dl Brooks ca mentor. Cred ca dl Smith a fost din intamplare martor la ceva si a fost ceva de genul: Stai putin, s-ar putea sa fie chemarea mea, s-ar putea sa fie cine sunt eu cu adevarat. Pentru el, dl Brooks e un erou. Detine toate cunostintele pe care le doreste dl Smith, spune Cook. Dl Smith vede cum incepe aventura teribila de a deveni criminal. Dar ceea ce nu prevede e cum va deveni o parte din itinerarul dlui Brooks. O alta provocare pentru Cook a fost sa joace in aceleasi scene cu William Hurt, care interpreta rolul alter ego-ului dlui Brooks, fara sa reactioneze macar la acest rod al imaginatiei personajului. Era foarte neobisnuit, pentru ca apaream in multe scene cu Marshall - totusi, nu exista niciun moment de dialog intre noi. Era oarecum sinistru, completeaza el. La un moment dat, eram in timpul unei scene, unde William si Kevin apar si dispar, iar eu ma uit pur si simplu pe fereastra in propria mea lume. Dintr-odata, William s-a aplecat si m-a impins usor. Dar, pentru ca nu trebuie sa aparem unul in lumea celuilalt, aceasta atingere nesemnificativa m-a zguduit. PRIETENUL IMAGINAR AL DLUI. BROOKS. SAU I-O FI OARE PRIETEN? WILLIAM HURT, IL INTERPRETEAZA PE MARSHALL Unul dintre cele mai pline de viata si mai neobisnuite personaje din Mr. Brooks este Marshall, alter ego-ul dlui Brooks, care nu exista decat in cele mai intunecate unghere ale mintii lui si aduce la suprafata impulsurile rautacioase care-l determina pe dl Brooks sa ucida straini. Pentru interpretarea lui Marshall, producatorii au stiut ca au nevoie de un actor cu adevarat talentat - cineva care ar fi putut face personajul sa fie inspaimantator si veridic, dar sa-l tina in acelasi timp si in sfera irealului, ca un rod al imaginatiei. Kevin Costner a adus in discutie pentru prima data numele castigatorul PremiuluiOscar, William Hurt, alaturi de care jucase in The Big Chill. Kevin era convins ca William Hurt ar fi alter ego-ul lui perfect, isi aminteste Raynold Gideon. Reactia din randul producatorilor a fost unanima. Sa ai un actor de calibrul lui William Hurt care sa-l joace pe Marshall era o idee cutremuratoare, spune Bruce Exans. Cand a spus da, a fost foarte important pentru film. Ultimele roluri ale lui Hurt l-au purtat de la liderul in crime din productia lui David Cronenberg, Umbrele trecutului / A History of Violence, la un agent CIA, in productia lui Robert DeNiro, Agentia secreta / The Good Shepherd, dar Marshall era un rol diferit - o sansa rara de a juca un demon psihologic in carne si oase. Hurt a fost imediat interesat de Marshall. E o nascocire pura a mintii dlui Brooks, afirma el, dar l-am jucat cu mare interes. Este oare doar adapostul ciudateniilor perverse ale dlui Brooks sau o avea un motiv propriu supranatural?. Cat despre modul in care s-a pregatit sa intre in pielea unui personaj cu totul imaginar, Hurt explica simbioza de care a avut nevoie cu Kevin Costner. Am hotarat ca singura cale era sa descifrez nevoile aparente ale lui Brooks, asa cum erau ele exprimate de Kevin. Multe lucruri depindeau de Kevin, asa ca problema mea era oarecum rezolvata. A fost un exercitiu extraordinar ca actor sa fiu atat de atent la ce face alt actor, sa uiti de tine sau sa te pierzi in ce face altul, ceea ce este intr-adevar esenta. Jim Wilson a fost impresionat de cat de bine s-au sincronizat cei doi actori, atat in ce priveste pasiunea pentru actorie, cat din punct de vedere etic. Amandoi sunt niste actori seriosi, care repeta mult... niste repetitii intense, adevarate..., explica el. Hurt mai spune ca, daca nu toata lumea are un Marshall malefic in cap, toata lumea are diferite laturi ascunse, care uneori ies la suprafata. Cu totii avem tot felul de voci in cap, si exact asta reprezinta Marshall in film: panoul nostru interior de analize, care e acolo tot timpul, mai spune el. In timp ce Marshall ar putea descuraja o introspectie a rolului dlui Brooks, Hurt insusi a fost fascinat de complexitatea si de luptele interioare ale personajului. O parte din el regreta sincer totul, face el observatia. Lupta lui cu propria-i constiinta e foarte importanta. Si mai e toata introducerea fiicei lui, iar repetitiile de-a lungul generatiilor, a karmei. Cred ca esenta dlui Brooks sta in relatia cu fiica lui. TOTUL IN FAMILIE: DANIELLE PANABAKER SI MARG HELGENBERGER IN ROLURILE FIICEI DERUTATE SI AL SOTIEI IUBITOARE In rolul fiicei unice a dlui Brooks apare tanara actrita Danielle Panabaker (Shark,Sky High), fiind de departe cel mai matur rol. Concurand alaturi de multe alte actrite promitatoare, Panabaker a castigat rolul cu o proba prin care a demonstrat ca poate merge cot la cot cu Kevin Costner ca o fiica ce-i seamana mai mult decat vrea el sa recunoasca. Regizorul Bruce Evans isi aminteste: La auditie, Danielle a citit scena impresionanta in care dl Brooks o intreaba pe Jane daca chiar il iubeste, si ne-a rupt inimile. Am stiut pe loc ca ea e Jane. Chiar inainte sa termine scenariul, Panabaker a stiut ca nu va fi deloc usor sa vada in acest criminal in serie un tata, dar s-a bucurat de provocare. Contrastele dintre cele doua laturi ale dlui Brooks o speriau, dar o si atrageau. Nu-mi venea sa las scenariul din mana, spune ea. E ceva foarte intunecat si ciudat la poveste, dar care o face in acelasi timp fascinanta. A fost captivata mai ales de faptul ca Jane, ca si tatal ei, e purtata mult dincolo de aparentele privilegiate ale vietii ei decat se poate vedea. Sunt atatea fatete la Jane..., observa Panabaker. Cand o vedem prima data, se intoarce de la facultate pentru a-si vedea parintii, si are toate acele secrete si temeri. Apoi, devine din ce in ce mai interesanta, odata cu inaintarea in subiect. Lucrurile au devenit si mai interesante pe platoul de filmare, cand Panabaker a lucrat cu Kevin Costner pentru a dezvolta o legatura neobisnuita intre tata si fiica. A fost o experienta care a inspirat-o pe tanara actrita. Kevin e un actor extraordinar si mi-a vandut mai multe ponturi decat m-as fi putut gandi vreodata, spune ea. De fiecare data cand spune ceva, aduce mai multa profunzime si da o noua perspectiva asupra lucrurilor. De exemplu, momentele in care se joaca cu ochelarii a fost ideea lui, si erau atat de reale... Stabileste cu adevarat o legatura intre tata si fiica si este si putin prevestitoare. E tipic pentru Kevin sa gandeasca tot timpul dincolo de scena, la intregul film. Pe Panabaker, filmul Mr. Brooks o s-o mai bantuie multa vreme de acum inainte. E in mod clar unul dintre filmele despre care, chiar si dupa ce pleci din sala de cinema, iti pui intrebari si la care o sa te gandesti mult dupa aceea, concluzioneaza ea. Pentru a completa imaginea de familie perfecta a dlui Brooks, apare lumina ochilor acestuia - sotia superba si iubitoare, Emma, care pare a fi complet vrajita de el. Daca dl Brooks n-ar fi avut-o pe sotia lui, Emma, probabil ca s-ar fi distrus, spune Raynold Gideon. Cand vine acasa, la ea, totul e frumos si tandru, si asta il face sa nu-si piarda mintile. In rolul Emmei joaca o actrita cu o popularitate internationala, castigata in urma serialului de televiziune CSI: Marg Lehgenberger. Ca si colegii ei, Helgenberg a descoperit ca scenariul a tinut-o in priza. E unul dintre singurele scenarii pe care le-am citit si despre care n-am putut spune o secunda ca-l las din mana, spune ea. Are stil, suspans, iti da fiori, iar personajele ti se baga pe sub piele pentru ca sunt niste suflete foarte complicate si chinuite. Probabil ca cel mai putin chinuit suflet din intreaga poveste este insasi Emma, care, in rolul ei de sotie sexy si devotata, reuseste sa nu vada nimic sub fatada sotului ei, intunericul si gandurile criminale din profunzime. Emma e o femeie puternica, independenta si stie cine e, observa actrita. Familia ei conteaza foarte mult, si crede cu adevarat ca are o casnicie fericita. Sigur, uneori, sotul ei pleaca pentru cateva ore bune, dar are o incredere totala, pentru ca ea crede ca au o relatie sanatoasa. Helgenberger continua: Totusi, cred ca mai e ceva, fie ca e constienta de acest lucru, fie ca nu, ceva ce ea stie ca nu merge bine, de care sotul ei e framantat, dar accepta totul ca facand parte din el. El e tipul de om la care dai la o parte strat dupa strat si nu ajungi niciodata la miez, si cred ca ei asta i se pare captivant. Poate ca sunt intrebari pe care ea nu le pune, dar mai cred si ca e tipic pentru o relatie de lunga durata sa se instaleze un fel de disfunctie - intri intr-o rutina a relatiei de zi cu zi si nu intreci limitele. Faptul ca a lucrat cu Kevin Costner a facut experienta si mai palpitanta. Kevin e o persoana care apreciaza maiestria producerii de film, a povestitului, a crearii de personaje adevarate - si a fost extraordinar sa lucrez cu cineva pe care-l admiram atat de mult, spune ea. Vezi la el si o combinatie foarte interesanta de sarm masculin si intensitate mistuitoare, care mi se pare uluitoare. Si Costner a fost impresionat: In vreme ce pentru publicul care o cunoaste, Marg s-ar putea sa nu fie o surpriza, a fost pentru mine; am apreciat foarte mult felul in care joaca si cat de bine a intruchipat sotia devotata, spune el. Helgenberger povesteste ca dl. Brooks comite cele mai multe dintre crimele pe care le vaneaza ea in CSI. Dl Brooks este intotdeauna cu un pas inaintea politistilor, mai spune ea. In cei sase ani in care am lucrat la CSI, nu cred ca am intalnit pe cineva la fel de genial sau care sa-si fi gandit atat de bine crimele. Dar dl Brooks este mai mult decat un baiat rau. E mult mai interesant si mai complex de atat. CELE DOUA LUMI ALE DLUI BROOKS: DESPRE DESIGNUL FILMULUI Pentru a ajuta publicul sa patrunda in cele doua lumi ale dlui Brooks, a suprafetelor limpezi si a adancurilor intunecate, regizorul Bruce Evans a realizat de la inceput un design diferit pentru film. A inventat panouri cu desfasurarea actiunilor si a alcatuit o echipa foarte talentata, incluzandu-i pe directorul de imagine John Lindley, care mai lucrase si inainte cu Kevin Costner la Field of Dreams si lucrase la thrillerul The Stepfather, pe scenograful nominalizat la Premiul Oscar, Jeffrey Beecroft, care si-a dovedit originalitatea in filme ca: Dansand cu lupii / Dances With Wolves, productia lui Terry Gilliam, Armata celor 12 maimute / Twelve Monkeys, precum si The Game, si pecostumierul nominalizat de trei ori la Oscar, Judianna Makovsky, a carei munca a fost apreciata incade la Cursa secolului / Seabiscuit, la Harry Potter si la X-Men. Cea mai importanta sursa de inspiratie a lui Evans a fost munca fascinantului artist contemporan, Eric Fischl, renumit pentru intensitatea portretelor psihologice si pentru tulburatoarele imagini ale vietii de familie disfunctionale din America. Portretele lui Fischl se amesteca si se potrivesc realitatii suburbane insotite de sentimentul ca apartin altei lumi - o combinatie incendiara pe care Evans a considerat-o potrivita pentru Mr. Brooks. Cand m-am dus sa vad expozitia lui Eric Fischl mi-am zis imediat ca asa arata Mr. Brooks, isi aminteste Evans. Este exact sentimentul de lume suburbana foarte vie, unde culorile sunt foarte intense si totul provoaca si frapeaza. Cand scenograful Jeffrey Beecroft a venit la bord, Evans s-a bazat pe talentul acestuia de a reda aceasta imagine. Beecroft a schitat cu atentie fiecare ascunzatoare a dlui Brooks - de la atelierul de olarit nevinovat, unde distruge cu atentie dovezile crimelor lui, la biroul panoramic de la fabrica, unde este conducatorul acestei lumi, la locurile crimelor - adaugate personajului ca strat dupa strat de detalii subtile. Jeff are un ochi fantastic si un simt acut al dramaticului. Fara el, filmul n-ar fi fost nici pe departe asa, spune Evans. Am petrecut mult timp impreuna, cautand prin carti si alegand imagini pentru fiecare loc care sa se potriveasca cu personajul si cu subiectul. Un loc era absolut vital si a fost o adevarata incercare gasirea lui: casa, dulce casa a dlui Brooks - pe care Evans si-a imaginat-o mereu ca pe o casa moderna si mare, cu multa sticla, otel si vederi din mai multe unghiuri. Casa insasi e un personaj din film, explica Evans. Ne-am imaginat tot timpul ca dl Brooks locuieste intr-o casa de sticla si ne-a placut ideea ca ti se pare ca-l vezi pe dl Brooks, dar, indiferent pe ce drum ai veni spre el, nu il vezi cu adevarat. Ne place si ideea ca dl Brooks isi castiga existenta fabricand cutii, si ca toata viata lui e formata dintr-o serie de cutii, asa ca am vrut ca structura casei lui sa fie plina de cutii mici. Problema s-a ivit cand a trebuit gasita o asemenea casa in Shaverport, Louisiana, unde cele mai multe interioare de case aparusera deja in filme, un oras care nu e cunoscut drept o valiza pentru Modernism. Jim Wilson a fost cel care a strabatut fara oprire Louisiana, cautand printre structurile gotice o casa moderna. Spre surpriza, dar si spre usurarea tuturor, Wilson a descoperit o casa atat de speciala, incat aparuse in paginile Architectural Digest. Casa trebuia sa fie o metafora vizuala, iar Jim Wilson a gasit-o, povesteste Evans. Odata gasita casa, depindea de Beecroft si de operatorul John Lindley sa o transforme intr-un personaj. Amandoi sunt extrem de talentati, iar munca lor s-a imbinat perfect, spune John Wilson. Una dintre cele mai mari provocari de imagine pentru Lindley a aparut din natura personajului Marshall. Faptul ca el nu exista cu adevarat decat in mintea dlui Brooks i-a determinat pe producatori sa fie atenti la fiecare scena care il implica pe William Hurt din orice unghi posibil. Fiecare secventa in care Hurt aparea ca Marshall a trebuit filmata de minimum doua ori - o data cu William Hurt in cadru si o data fara el - pentru a fi clar pentru public ca el nu e de fapt acolo si ca celelalte personaje, cum ar fi Dane Cook ca dl Smith, nu-l pot vedea. Faptul ca a trebuit sa ne asiguram ca William ramane rodul imaginatiei dlui Brooks si ca nu incalca niciodata aceasta regula a adus o perspectiva cu totul noua povestii. Indiferent de logica provocarilor - de la personaje imaginare, la filmarea Shraveport-ului, pentru ca Portland sa coregrafieze scenele de urmarire - punctul de maxima concentrare pentru echipa a fost intotdeauna probarea lumii terifiante din mintea dlui Brooks. In calitate de producator, Jim Wilson concluzioneaza: Pentru o persoana care merge de la Omul Anului la profunzimile la care ajunge dl. Brooks, trebuie sa fie o calatorie salbatica - si in aceasta calatorie luam si publicul.