Sinopsis Lucas, Spaima Furnicilor

Un copil ar putea invata foarte multe de la o furnica Tom Hanks si Gary Goetzman erau in sincronizare cu regizorul John A. Davis in ceea ce priveste prezentarea unei povestirii cu teme multiple si lectii de viata fara a se adresa doar tinerilor spectatori. Davis, un fan de demult al tafnoaselor desene animate clasice ale Warner Bros., a incercat dintotdeauna sa mentina un anumit nivel de sofisticare in munca sa, intotdeauna atent la faptul ca, copiii inteleg mult mai mult decat lumea crede. Cand eram copil, stiam intotdeauna cand mi se vorbea de sus si resimteam acest lucru. Adevarul este ca, copii sunt destul de isteti si de atenti la ceea ce se intampla in jurul lor. Demonstrand ca tine la ceea ce a declarat, Davis admite ca au fost momente cand oamenii din echipa si-au adus copii pentru a vedea imagini de timpuriu ale filmului si el a descoperit ca ei furnizau feed-back-uri valoroase – intr-un caz chiar influentand ultima revizie a lui Davis la finalul povestirii. Lucas, Spaima Furnicilor, observa Davis, are mai multe teme legate intre ele si care sunt egale ca importanta. Lucas nu invata doar despre munca in echipa, depre prietenie, curaj si valoarea comunitatii cand lucreaza cu furnicile, dar de asemenea el invata despre abuzul de putere si despre cum este sa fi in locul altcuiva. La inceput, cand el se uita la furnici, el nu le ia in consideratie deoarece ele sunt mici si aparent nesemnificative, lucru care crede el ii permite sa faca cu ele tot ceea ce el doreste. Doar in momentul in care el vede ramificatiile actiunilor el incepe sa se gandeasca la faptul ca poate nu este un lucru corect ceea ce el face. La inceput, in incaierarile sale cu batausul Steve care intotdeauna il duc pe el pe partea pierzatorilor, si apoi mai tarziu, cand el drept razbunare loveste musuroiul de furnici, Lucas in mod alternativ joaca rolurile de victima si de bataus in poveste. Ii ia ceva timp si cateva experiente interesante pana sa descopere aceasta ironie umilitoare. Din momentul realizarii acestui lucru, spune Davis, Ai putea atunci, daca ai vrea, sa extrapolezi dincolo de nivelul batausilor de cartier si al copiilor in varsta de 10 ani si sa o aplici la alte lucruri care se intampla in lume deoarece este foarte mult un concept universal. Doar pentru ca ai putere sau mana mai puternica nu iti acorda automat dreptul a de a o folosi. Intre timp in miniatura, Lucas este in mod constant surprins, incantat si speriat si cateodata toate cele trei deodata, sa invete ca lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par. Furnicile pot avea sentimente, broastele care sunt amuzant de fugarit pot fi pradatori de temut, si propria lui peluza familiara – care in trecut lui Lucas ii parea doar o bucata plictisitoare de iarba dintre casa sa si trotuar – este chiar teatrul de lupta pentru abuzul teritorial si drama de viata si de moarte precum o jungla primitiva. Cine stia?! Prin schimbarea perspectivei sale, Lucas vede fiecare lucru din jurul sau intr-o maniera cu totul noua, chiar si lucrurie pe care el le-a considerat permise in intrega sa viata.