Cu o carieră de peste 30 de ani în cinematografie, Mircea Lăcătuș este un editor de film foarte experimentat, cunoscut pentru abordarea sa meticuloasă a post-producției.

Experiența sa în domeniul ingineriei îi aduce o metodologie detaliată și precisă în editare, asigurându-se că fiecare proiect păstrează un flux armonios. Pasiunea sa profundă pentru istorie l-a orientat către realizarea de filme documentare istorice, unde a îmbrățișat și rolul de producător de arhivă.

Munca sa în acest gen a fost foarte apreciată atât de critici, cât și de public, în special prin colaborarea la o serie de documentare istorice românești care au câștigat o apreciere semnificativă.

Activitatea lui Mircea Lăcătuș reflectă dedicarea sa atât pentru povestirea istorică, cât și pentru inovația tehnică.

De asemenea, deține un record național, fiind primul editor din România care a folosit montajul digital neliniar pentru un program TV difuzat prin satelit la 1 decembrie 1995.

Anul Nou care n-a fost reprezintă pentru Mircea Lăcătuș și un debut: acela în actorie. Interpretează rolul unui editor la postul național de televiziune - o funcție pe care a deținut-o în urmă cu 30 de ani.

Care a fost conceptul de montaj pe care l-ai dezvoltat împreună cu regizorul Bogdan Mureșanu pentru Anul Nou care n-a fost?

Ideea filmului a fost aceea de a crea impresia că aceste șase povești, care se interconectează, se petrec simultan, stârnind curiozitatea spectatorului față de posibila lor rezolvare. Iar ritmul succesiunii poveștilor devenea din ce în ce mai alert, pe măsură ce poveștile se dezvoltau.

Cât timp a durat procesul de montaj pentru acest film?

Am montat aproximativ doi ani, însă, cu întreruperi necesare analizei si evaluarii opțiunilor de montaj.

Cum ai abordat provocarea de a echilibra cele șase fire narative diferite și de a le aduce împreună într-un mod coerent și emoțional puternic?

Am dorit ca poveștile să se completeze una pe cealaltă, emoția stârnită de una fiind amplificată de următoarea. Conexiunea dintre povești a fost un aspect foarte important, mai ales că, de fapt, cele șase personaje principale interacționau destul de puțin în economia filmului.

Cum a fost colaborarea cu Vanja Kovačević la montajul filmului? Cum v-ați împărțit responsabilitățile și cum ați reușit să mențineți o viziune unitară?

După ce am montat tot filmul, implicarea colegei Vanja a devenit o necesitate. Lucram de aproape doi ani la film și era nevoie de o privire proaspătă și obiectivă asupra ansamblului. Astfel, ea a reușit să elimine pasaje din film care erau redundante sau neimportante.

Care a fost cea mai mare provocare în montajul acestui film de epocă și cum ai depășit-o?

Pe regizorul Bogdan Mureșanu l-am cunoscut cu ocazia acestui film și am descoperit că avem pasiuni comune. Așa că, de fapt, cea mai mare provocare a fost ca, în fiecare zi în care ne vedeam la studio, să reușim să limităm durata discuțiilor despre istorie, muzică sau alte pasiuni comune, și să reluam montajul.

Cum ai lucrat cu materialele de arhivă pentru a recrea atmosfera anilor '80 și momentele premergătoare Revoluției din 1989 și cum ai ales materialele de arhivă pentru generic și integrarea finalului?

Pentru mine a fost simplu, pentru că am trăit acele zile din decembrie 1989 la intensitate maximă. Aveam 19 ani și mă aflam în piață. Așa că nu am avut nevoie de arhive pentru a-mi face o părere despre epocă. Însă, arhiva de imagini de la mitingul din 21 decembrie a fost esențială, pentru că a dat timpul real al finalului filmului. Practic am reușit să țes cele 6 povești în timpul real dat de discursul lui Ceaușescu și busculada ce a urmat.

Pentru imaginile de arhivă de la final a fost simplu. Am văzut oameni fericiți. Fericiți ca și mine în acele zile.

Cum ai colaborat cu departamentul de sunet condus de Sebastian Zsemlye pentru a asigura că montajul și designul sonor se completează reciproc?

Cu Sebi a fost o colaboare ideala. Fiind un adevărat profesionist nu a fost nevoie de vorbe prea multe. Iar rezultatul este excepțional. Îl felicit și sunt foarte bucuros pentru nominalizarea lui la Premiile Gopo pentru cel mai bun sunet.

A existat o presiune suplimentară în procesul de post-producție legată de faptul că filmul urma să fie înscris și prezentat în festivaluri internaționale? Cum recepționezi acum succesul filmului?

Pentru mine nu a existat presiune, pentru că edit lock s-a dat în ianuarie, iar premiera de la Festivalul de Film de la Veneția a fost în septembrie. Cred că succesul filmului se datorează faptului că este foarte bine scris, regizat și jucat, iar poveștile sunt universale, oricine de oriunde din lume putând empatiza cu una dintre ele. A mai ajutat, dacă se poate spune așa,  și situația politică mondială actuală - tensiunea în care trăim.

Care a fost scena sau secvența din film care v-a pus cele mai mari probleme din punct de vedere al montajului și de ce?

Nu cred că a fost vreo scena cu probleme. Singura necunoscută a fost, însă, succesiunea poveștilor și aici au fost discuții mai aprinse la montaj.

Cum a fost experiența de a juca rolul unui editor în film? A influențat această dublă perspectivă abordarea de montaj sau cea de actorie?

Rolul de editor în film l-am interpretat cu emoție dubla. Pe lângă tracul de scenă, mi-era frică și să nu stric filmul. Pe de altă parte, în timpul filmării dublelor în care jucam, nu puteam să nu mă gandesc în timp ce filmam și la unghiurile de filmare, dacă sunt suficiente pentru montaj etc

Ce tehnici sau soluții creative ai adus în montajul acestui film care consideri că au contribuit semnificativ la succesul său internațional?

Dat fiind faptul că este un film lung, am aplicat metoda intrării mai tarzii în scenă și ieșirii mai devreme. Asta a dat un ritm foarte alert montajului, percepția finală a spectatorilor fiind că filmul a durat mai puțin decat în realitate.

Care este filosofia ta despre rolul montajului în storytelling și cum ai aplicat-o în acest proiect?

Eu cred că spectatorii sunt mai inteligenți decât se crede în general și nu au nevoie de prea multe indicii. Chiar e mai bine să dai mai puțin și să lași mintea spectatorului să completeze spațiile lipsa.

Cum te-a influențat experiența de lucru la filme anterioare de ficțiune sau documentar abordarea montajului pentru Anul Nou care n-a fost?

Montajul la „Anul Nou care n-a fost” m-a influențat enorm. Abordarea foarte analitică și bazată pe argumente solide cerută de regizorul Bogdan Mureșanu la deciziile de montaj m-au făcut să aplic asta și la proiectele care au urmat.

Ce te-a atras cel mai mult la povestea din Anul Nou care n-a fost și cum crezi că montajul a contribuit la transmiterea mesajului filmului? Și ce înseamnă această nominalizare la Gopo pentru tine?

Anul Nou care n-a fost este un film despre libertate și despre cât de greu se recâștigă această libertate odată pierdută. Știu asta pentru că am trait-o pe pielea mea. Pot să spun că acest film reprezintă valorile în care cred. Montajul, cred, a contribuit la împachetarea acestui mesaj universal, care astfel a putut ajunge la atât de mulți oameni. Îmi place să cred că acei oameni sunt un pic altfel după ce au vizionat filmul.

Pentru mine nominalizări la Gopo este un lucru extraordinar, fiind prima din carieră. Este o dovadă că nu trebuie să-ți abandonezi visele, ci să crezi în ele până le împlinești.

La ce proiecte lucrezi în prezent? Și ce proiecte noi la care ai lucrat vom vedea curând?

În prezent montez două documentare, unul cu regizorul Dragoș Turea, iar celălalt cu regizorul Andrei Dăscălescu, și care sper vor avea premiera anul acesta. Plus trei scurtmetraje regizate de Octavian Saramet, Iulia Rugină și Sebastian Voinea.

Ce sfat ai oferi tinerilor editori care aspiră să lucreze la proiecte cinematografice de anvergură?

Sa aibă răbdare și să monteze mult. Orice gen.

MIRCEA LĂCĂTUȘ - FILMOGRAFIE SELECTIVĂ:

2016 - The King's War (documentar, producător John Florescu, regizor Trevor Poots)

2018 - Maria, inima României (documentar, producător John Florescu, regizor Trevor Poots)

2021 - Regele Mihai: Drumul spre casă (documentar, producător John Florescu, regizor Trevor Poots)

2015 - Dogville (documentar, regizor Michael Bird)

2019 - Autorul colectiv (documentar, regia Călin Dan)

2009 - Dănuț pleacă pe vapor (scurtmetraj, regia Radu Potcoavă)

2020 - Complet necunoscuți (lungmetraj, regia Octavian Strunilă)

2024 - Clara (lungmetraj, regia Sabin Dorohoi)

2024 - Tovarășul (documentar, regia Trevor Poots)

2024 - Well (scurtmetraj, regia Octavian Saramet)

2024 - Anul Nou care n-a fost (lungmetraj, regia Bogdan Mureșanu)