In interviul de mai jos puteti afla mai multe despre cum a ajuns Tarantino sa realizeze acest film, despre cat de important este… frigul in film, cum isi alege actorii si cum scrie finalul fiecarui film al sau. 

Cel de-al optulea film semnat de Quentin Tarantino, The Hateful Eight, e un western de iarna, in care excentricul regizor pune opt personaje in situatii limita, se joaca cu increderea fiecaruia in ceilalti si isi face de cap cu notiunea de „conditie umana”. 

Coloana sonora a filmului este produsa de celebrul compozitor Ennio Morricone, care a fost premiat recent la Globurile de Aur 2016, la categoria Cea mai buna coloana sonora. 

In plus, The Hateful Eight a primit 3 nominalizari la premiile Oscar 2016, la categoriile Cea mai buna actrita in rol secundar - Jennifer Jason Leigh, Cea mai buna imagine - Robert Richardson si Cea mai buna coloana sonora originala - Ennio Morricone.

Glorioasa pelicula de 70 de mm

Quentin Tarantino anunta cu ceva timp inainte sa inceapa filmarile la The Hateful Eight ca productia va fi realizata in „glorioasa” pelicula de 70 de mm. Insa, odata ce au inceput filmarile, el a mers un pas mai departe, alegand sa filmeze in uimitorul format Ultra Panavision 70, care nu mai fusese folosit de 50 de ani.

Ultima pelicula in acest format a fost produsa in 1966, fiind vorba despre filmul Khartoum. Ceea ce e cu totul special la acest format cinematografic este ca foloseste lentile anamorfice care creeaza minunata proportie larga de 2.76:1. 

„Ca sa surprind cum trebuie peisajul dezolant, zapada, dar si frumusetea de western a locurilor in care am filmat, se impunea sa recurg la pelicula de 70 de mm”, spune Tarantino. 

Potrivit lui, formatul ales nu face decat sa adauge maretie cadrelor si sa revitalizeze interioarele. „Din punctul meu de vedere, formatele mare ofera mai multa intimitate. Poti sa fii mult mai apropiat de personaje si sa le cunosti in ansamblu”, mai spune Tarantino.

Shannon McIntosh, unul dintre producatorii executivi ai filmului, cu care Tarantino a mai colaborat in trecut, crede ca formatul ales adauga o nota de mister intregului film, potentand tensiunea din interiorul popasului Minnie’s Haberdashery.

Directorul de imagine Robert Richardson completeaza ca, tocmai pentru ca sunt opt personaje in film, ecranul este mereu ocupat, iar latimea cadrului aproape ca iti da un sentiment de claustrofobie, mai ales ca poti vedea toti peretii incaperii in care se petrece actiunea. 

Dar asta nu e cel mai bun lucru cand vine vorba de formatul Ultra Panavision 70. Ceea ce este cu adevarat spectaculos, spune Shannon McIntosh, este ca acest format reda imaginea in nuante de profunzime, culoare si lumina pe care formatul digital nu le poate surprinde. 

Iata mai jos interviul realizat de site-ul Moviehole: