Se spune că în momentul în care cineva e ucis cu o furie adâncă, se naște un blestem. Rămâne în locul morții, dar nu poate fi oprit. Odată ce-l vei întâlni… nu-ți va mai da drumul.
În 2004, se lansa varianta americană The Grudge care a fascinat cinefilii din întreaga lume, fiind un remake al producție japoneze Ju-On scris și regizat de Takashi Shimizu. Blestemul înfiorător ce le făcea pe victime să moară într-un acces cumplit de furie a fascinat întrega lume.
Filmul original spune povestea unui om care și-a ucis întreaga familie, când a descoperit că soția acestuia s-a îndrăgostit de altcineva. Spiritele casei au fost atât de puternice, încât s-au ridicat din mormânt, pentru a îl ucide pe cel responsabil de crimele odioase. Așa va lua naștere blestemul, care va pune în pericol viața noilor locatari.
Acest film a avut parte de alte două continuări The Grudge 2 (2006) și The Grudge 3 (2009). Izvorât din ruinele unei case mistuite de flăcări, cumplitul blestem supranatural se extinde amenințător, acaparând noi și noi victime, aparent străine unele faţă de altele.
Deşi casa bântuită joacă un rol central, descoperim cum se propagă blestemul dincolo de zidurile acesteia, transmițând ideea că răul nu are granițe și că nimeni nu este în siguranță. Fantoma atipică derivă din combinarea mai multor elemente din folclorul japonez: părul negru și lung, îngrijit odinioară de femei ca un bun de preț, devine semn al unei creaturi supranaturale tulburate atunci când apare răvășit, confirmând convingerea populară că fantomele se nasc dintr-o ură sau furie adâncă, urmate de pofta de răzbunare.
Au trecut 16 ani de la primul film din serie, iar acum revine din nou pe marile ecrane în regia lui Nicolas Piesce care a și scris scenariul filmului.
Față de celelalte filme din serie, în acest film se desfasoara 4 povești care au loc între anii 2004 și 2006, dar nu sunt spuse în ordine cronologică. Acestea se întrepătrund.
Filmul începe cu Fiona Landers ce pleacă din Japonia, acasă în SUA la familia ei. Doar că... Un detectiv, mamă singură, a cărui soț a murit, împreună cu noul său partener, un polițist trecut prin multe, merg să investigheze un accident în care se află un cadavru descompus.
Așa ajung să cerceteze adresa Reyburn 44 (locul unde se află locuința familiei Landers). Pe alocuri e un film polițist, dar datorită fantomei Kayako Saeki, devine un film de groază în toată putere cuvântului.
Din acest moment cele 4 povești se întrepătrund, cu o concluzie care lasă loc de continuare (cum îi stă bine oricărui film horror).
Actorii și regia sunt mai bune decât scenariul. Mi s-a părut că regizorul a încercat să aducă un omagiu seriei japoneze Ju-On, dar ajunge să piardă, devenind un film ușor, fără prea mult „suflet”.
Față de celelalte filme din serie, nu reușește să se lege de acea lume mitică, ci este o galerie de monștri care evoluează doar între zidurile unei case bântuite. Dacă vreți sperieturi e un film care nu trebuie ratat.
The Grudge / Blestemul poate fi văzut la cinema din 3 ianuarie 2020, distribuit de InterComFilm Distribution.
