Black Widow e al 24-lea film Marvel și startul fazei a 4-a MCU (Marvel Cinematic Universe).

Acţiunea are loc într-o perioadă exactă de timp, între evenimentele din Captain America: Civil War (2016) şi Avengers: Infinity War (2018) și o vedem pe Romanoff fugind de forțele conduse de Thaddeus Ross în încercarea de a se confrunta cu propriul trecut.

Regizat de Cate Shortland, după un scenariu scris de Eric Pearson, Black Widow e primul film din Universul Cinematografic Marvel care ajunge în săli în ultimii doi ani.

Natasha tocmai a rupt acordurile Sokovia, l-a trădat pe secretarul Ross și Răzbunătorii se trezesc brusc dizolvați. La începutul filmului, o regăsim pe Natasha disperată să evadeze de la Ross și să plece de pe teritoriul american. Dar când primește șansa să o ia de la capăt, realizează că are de-a face cu forțe și mai rele care o obligă să revină la acțiune.

Prima întâlnire cu Natasha Romanoff a fost în Iron Man 2. Totuși, una din cele mai importante scene cu ea este cea din The Avengers când se luptă cu niște ruși, într-un depozit, îmbrăcată în rochie. La plecare o vedem cum își ridică pantofii cu toc de jos, ca o super femeie. În noul film ne întoarcem în punctul în care ea are 12 ani și descoperim cine este cu adevărat, înainte de sacrificiul ei din Avengers: Endgame.

Prin urmare, grupul Răzbunătorilor este destrămat, iar Natasha Romanoff (Scarlett Johansson) dispare din atenţie, aşteptând să se aşeze apele. Un colet misterios şi confruntarea cu un atacator şi mai misterios o vor face pe eroină să ajungă la Budapesta (nu Bucureşti!), unde dă nas în nas cu „sora” ei, Yelena (Florence Pugh).

Din păcate la cât de lăudat a fost, fiind comparat cu seria de filme 007... a fost sub așteptări. Ceea ce am apreciat în schimb e 3D-ul. Este unul din puținele filme din serie la care efectiv iese ceva din ecran. Din punctul meu de vedere ar fi putut fi ultimul film din faza a 3-a. Oricum Black Widow o propune pe Yelena drept un viitor personaj principal al francizei, și mai umple golurile din istoria Natashei, goluri ce explică multe din personalitatea ei şi rezerva de a se apropia de alţii. 

Datorită lui David Harbour, „tatăl„ Nataşei, Black Widow este unul dintre cele mai amuzante filme ale seriei. Practic sărim de la o scenă de acţiune, la una de comedie (în stilul specific francizei). Este exact ceea ce nu îmi place la MCU și văd că și cei de la DC au început să-i imite. Asta îmi și plăcea la filme DC (lipsa umorului exagerat). Acum Nataşa îşi înfruntă trecutul, dar şi unul din cei mai detestabili antagonişti ai francizei, Dreykov (Ray Winstone). Pe lângă acest antagonist, Natasha mai are de înfruntat o armată de Văduve negre și pe Taskmaster. 

Atenţie, pe genericul de final avem o scenă care ar fi trebuit să „introducă” un nou personaj, doar că amânarea consistentă a premierei face ca fanii MCU să-l fi întâlnit deja în The Falcon and The Winter Soldier (cei care l-au văzut). Cum nu mă uit ilegal la filme sau seriale a trebuit să caut pe net să văd cine e acest personaj și așa am aflat că a apărut în serialul menționat mai sus. O să-l vizionez și eu când se va lansa Disney+ în România. 

Johnny Oleksinski de la New York Post adaugă că Black Widow este mai mult un film Bond decât o continuare la Avengers: „Aerul filmului nu este în genul obișnuit MCU. Îmi amintește mai degrabă de filmele Bond în care 007 devine rebel și bate orașele lumii căutându-și răzbunarea”.