Scriitorul Dumitru Radu Popescu (creditat de numeroase ori şi D.R. Popescu) s-a născut la 19 august 1935, în judetul Bihor, într-o familie de învăţători.
A fost scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular al Academiei Române, fiind considerat unul dintre cei mai importanti scriitori români ai literaturii contemporane.
Cele mai cunoscute piese scrise de D.R. Popescu sunt: Aceşti îngeri trişti (1969), Pasărea Shakespeare (1973), Piticul din grădina de vară (1973) şi Domnul Fluture și doamna Fluture sau Paradisul (2006).
A scris romane de succes precum: F (1969), Vânătoarea regală (1973), Cei doi din dreptul Ţebei (1973), O bere pentru calul meu (1974), Ploile de dincolo de vreme (1976), Împăratul norilor (1976), Dumnezeu în bucătărie (1994) sau Pastorul sașilor (2010).
S-a remarcat şi ca scenarist, semnând scenarii pentru filmele: Un surâs în plină vară (1963, r. Geo Saizescu), La porțile pământului (1966, r. Geo Saizescu), Balul de sâmbătă seara (1968, r. Geo Saizescu), Prea mic pentru un război atât de mare (1970, r. Radu Gabrea), Păcală (1974, r. Geo Saizescu), Duios Anastasia trecea (1980, r. Alexandru Tatos), Mireasa din tren (1980, r. Lucian Bratu), Fructe de pădure (1983, r. Alexandru Tatos), Rochia albă de dantelă (1989, r. Dan Piţa), Triunghiul morţii (1999, r. Sergiu Nicolaescu), Turnul din Pisa (2002, r. Şerban Marinescu) și 15 (2005, r. Sergiu Nicolaescu).
A fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1964, 1969, 1973, 1975, 1978, 1979 şi 1980 şi cu premiul I.L. Caragiale al Academiei în 1970.
A fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din 1981 până în 1989, iar din 24 octombrie 1997 a devenit membru corespondent al Academiei Române. Din 2006, a fost membru titular al Academiei Române. Din acelaşi an a fost director general al Editurii Academiei Române şi vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific editorial.