Cu această ocazie, criticul și istoricul de film Dana Duma lansează cartea Gopo 100, scoasă de Editura Uniunii Cineaștilor din România (UCIN).
În săptămâna 2-7 mai, Cinemateca Eforie sărbătorește centenarul nașterii lui Ion Popescu-Gopo, cineast definitoriu pentru animația românească, printr-o serie de proiecții zilnice ale câtorva dintre scurt metrajele și lung metrajele care au făcut din Gopo o forță a cinemaului predecembrist.
În cadrul acestui eveniment, vineri 5 mai va avea loc Seara Omagială Ion Popescu-Gopo, la Cinemateca Română (sala Eforie), cu începere de la ora 19.00.
Se vor proiecta filmele 7 Arte (1958, scurt metraj, 11 min) şi Comedie fantastică (1975, cu Dem Rădulescu, George Mihăiţă, Vasilica Tastaman, Rodica Popescu Bitănescu, Jorj Voicu, 1h 24 min).
Cu această ocazie, la discuţiile care vor preceda proiecţia vor lua parte autoarea volumului Gopo 100, prof. univ. dr. Dana Duma-secretar al Asociaţiei criticilor şi filmologilor din cadrul UCIN, prof. univ. dr. Laurenţiu Damian - preşedinte al Uniunii Cineaştilor, regizorul Radu Igazsag, criticul Mihai Fulger.
Imaginea de pe copertă este o fotografie în care Radu Igazsag, coleg de studio cu Gopo, l-a surprins pe cineast, într-o ipostază nu tocmai optimistă, în fața casei de pe strada bucureșteană Olteni unde-și avea sediul „Animafilm”, în 1986, cu puțin timp înainte de demolarea imobilului. (sursa: adevarul.ro).
Ion Popescu-Gopo s-a născut la Bucureşti, la 30 aprilie 1923, tatăl său fiind regizorul şi caricaturistul Constantin Popescu.
Pseudonimul GOPO provine din primele litere ale numelui celor doi părinţi: mama - GOrenko, tatăl - POpescu. A început să studieze la Academia de Belle-Arte din Bucureşti, dar nu a absolvit. A urmat, în schimb, un curs de animaţie la Moscova.
Gopo s-a impus, prin creațiile sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei românești, câștigând, în 1957, premiul Palme d'or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj Scurtă istorie.
În paralel cu numeroasele sale filme de animație, Gopo abordează încă din anul 1956 și filmul cu actori în Fetița mincinoasă (cu Violeta Marinescu, Nicolae Gărdescu, George Demetru).
El a fost atât scenarist, cât și regizor, încercând paradoxal să realizeze filme, uneori cu mult deasupra mijloacelor tehnice și materiale.
Cunoscând faptul că mijloacele tehnice avute la dispoziție sunt imperfecte, Gopo recurge la parodia SF, realizând filme cum ar fi: Pași spre lună (1964) sau Comedie fantastică (1975).
Alte filme memorabile: S-a furat o bombă (1962), De-aș fi... Harap-Alb (1965), Faust XX (1966), Povestea dragostei (1977), Maria Mirabela (1981), Galax (1984), Rămășagul (1985).
Ultimul său film a fost sequelul Maria Mirabela în Tranzistoria (1989).
Marele cineast român a murit la data de 29 noiembrie 1989 în urma unui infarct, în timp ce își împingea mașina rămasă înzăpezită pe trotuar pentru a o aduce în curte. Avea 66 ani.
