National Geographic prezintă Titanic: Renașterea Digitală / Titanic: The Digital Resurrection, un documentar impresionant de 90 de minute care oferă o perspectivă fără precedent asupra celei mai celebre tragedii maritime din istorie.

Utilizând o tehnologie de scanare subacvatică de ultimă generație și 715.000 de imagini digitale, documentarul prezintă cel mai precis model al Titanicului creat vreodată: o replică digitală la scară 1:1, fidelă până la ultimul nit.

Realizat de Atlantic Productions, documentarul Titanic: Renașterea Digitală va avea premiera pe 14 aprilie, ora 23:00, la National Geographic.

În 2022, regizorul premiat Anthony Geffen și echipa sa au lucrat alături de compania Magellan, specializată în cartografiere subacvatică, pentru a realiza cel mai amplu proiect de scanare 3D de acest gen, la o adâncime de 3.800 de metri în nordul Atlanticului.

William Douglas McMaster este un pionier în mass-media imersivă. În 2013, a produs „Experience Japan”, prima experiență video 360 disponibilă pe Oculus Rift.

În 2014, s-a alăturat Visualize, cu sediul la Londra, ca șef al VR. În acest rol, el a lucrat la peste 60 de experiențe VR pentru clienți de profil, precum BBC, Doctors Without Borders, Mercedes, The Economist, Samsung, HSBC și Warner Music.

În calitate de șef al VR, McMaster a supravegheat extinderea rapidă a capacităților de producție ale Visualise și a gestionat o echipă de programatori, artiști cu efecte vizuale, cineaști și compozitori pentru a produce conținut VR de vârf. McMaster este considerat un lider de gândire în VR și a fost prezentat în The Guardian, Wired și Tech Radar și a fost un vorbitor special la evenimente VR de mare profil organizate de Google și Wired.

În 2017, McMaster a început să lucreze la proiecte de captură imersivă 3D de ultimă oră pentru companii precum OccupiedVR și Avara Media. Acolo, el a dezvoltat tehnici de fotogrammetrie/captură lidar de clasă mondială și conducte pentru utilizare în VR/AR/VFX.

În 2022, McMaster a fost invitat să conducă o expediție pentru a captura epava Titanicului. A fost cel mai mare proiect de scanare 3D subacvatică întreprins vreodată. Imaginile rezultate au fost distribuite în mass-media din întreaga lume.

Ca urmare a acestui fapt, McMaster a co-fondat Megascapes în 2023, un studio axat pe reconstrucții digitale la scară largă ale locurilor din lumea reală.

Prin amabilitatea National Geographic (mulţumesc, Beatrice Bran!) am putut sta puţin de vorbă cu William Douglas McMaster (Technical Director; 3D Capture Lead) despre Titanic şi întregul proces de scanare 3D a epavei.

Interviul mai jos. Având în vedere importanţa acestui material am lăsat după versiunea în română şi interviul în engleză. Enjoy!

Emanuel Lăzărescu: Ați fost pasionat de povestea Titanicului înainte de a face parte din acest proiect?

William Douglas McMaster: Îmi amintesc când eram mic am văzut filmul Titanic în Imax. Văzând amploarea navei și aflând despre povestea a ceea ce s-a întâmplat a fost captivant pentru mine - tânărul de atunci. De atunci, am fost mereu foarte interesat de orice legat de Titanic.

Cum a început procesul de planificare pentru capturarea 3D a epavei Titanicului și care au fost cele mai mari provocări tehnice?

Am fost adus un pic mai târziu în faza de planificare a proiectului. Datele și orele fuseseră stabilite, dar nu a existat prea multă planificare pentru modul în care ar funcționa efectiv captarea reală a datelor 3D. A durat destul de mult timp în planificarea modului în care vom face captarea, atât din cauza timpului limitat în locaţie, cât și din cauza vremii nefavorabile sau a defecțiunilor tehnice. Aveam multe diagrame 2d și imagini ale epavei pe care să ne bazăm planificarea, dar captam un obiect mare în 3d, așa că a trebuit să încercăm să stabilim ce zone ale navei ar avea nevoie de mai multă atenție decât altele. Cea mai mare provocare tehnică a fost probabil gestionarea datelor. ROV-ul trimitea un flux constant de date la suprafață și funcționa 24 de ore pe zi, așa că realizarea de copii de rezervă, duplicarea și înregistrarea datelor a fost o mare provocare.

Ce tehnologii și echipamente specifice ați folosit pentru a scana 3D epava la asemenea adâncimi?

Am folosit un sistem de captare subacvatic special realizat de la o companie canadiană numită Voyis. Sistemul includea un scaner lidar subacvatic, o matrice de bliț foarte puternică și o cameră principală. Sistemul a fost atașat la un submersibil ROV de mare adâncime, care avea aproximativ dimensiunea și greutatea unei mașini mici.

Cum a influențat mediul subacvatic, în special la adâncimi extreme, acuratețea și calitatea captărilor 3D?

Una dintre provocările în captarea a ceva sub apă este vizibilitatea. La acele adâncimi, în funcție de curenții oceanici, există peste tot un fel de ceață de particule plutitoare ca o zăpadă fină. În cea mai mare parte, puterea blițului a depășit-o, dar în unele cazuri a trebuit să fotografiem prin această vizibilitate proastă. Totuși, nu a avut un efect prea mare asupra calității captării finale. O altă limitare a fost că nu aveam voie să ne apropiem prea mult de epavă. Este riscant cu un ROV atât de mare să faci asta pentru că l-ai putea deteriora. Cu cât esti mai aproape de un obiect, cu atât poți rezolva mai multe detalii în scanare.

Cât a durat întregul proces de scanare și modelare 3D, de la primele scufundări până la versiunea finală folosită în documentar?

În total, am fost pe mare aproximativ 6 săptămâni și am scanat aproape 4 săptămâni. După ce ne-am întors la țărm, procesul de procesare a modelului și de livrare a modelului final a durat aproximativ 6 luni.

Au existat momente în care tehnologia a eșuat sau a trebuit să fie adaptată în mod neașteptat în timpul expediției?

În anumite momente, ROV-urile au avut probleme. Acest lucru este destul de obişnuit în scufundările de adâncime ca aceasta, din cauza presiunilor extreme cu care se confruntă aceste mașini atunci când urcă și coboară spre epavă. Când am avut o problemă cu ROV, a trebuit să așteptăm aproximativ 8 până la 12 ore pentru ca acesta să fie scos la suprafață, reparat și trimis înapoi. Au existat și probleme ocazionale cu lucruri precum sistemul de poziționare subacvatică sau legătura de date dintre suprafață și ROV. La un moment dat, unul dintre modulele flash a crăpat (ceea ce era o nebunie pentru că era făcut din sticlă de safir), dar din fericire aveam un înlocuitor la bord.

Cum a fost colaborarea dintre echipele tehnice și artistice în integrarea captărilor 3D în narațiunea documentarului?

Sarcina noastră a fost să furnizăm 2 versiuni ale activelor, o versiune a fost versiunea brută, neatinsă, iar cealaltă a fost o versiune mai curată, care este ceea ce vedeți pe ecran. Versiunea brută a fost folosită de experți pentru a evalua epava dintr-o perspectivă mai științifică, iar versiunea curată este ceea ce vedeți în documentar. Lucruri precum balustradele de pe partea din față a navei au trebuit curățate cu atenție (din moment ce există unele artefacte din fotogrammetrie pe obiecte subțiri). Toate modelele au fost încărcate în Unreal Engine 5, astfel încât să poată fi vizualizate în timp real de către experții din documentar. În ceea ce privește iluminarea, colorarea, reprezentarea artistică și modul în care acestea s-au integrat în aspectul documentarului, acestea au fost gestionate de Atlantic Productions și cred că au făcut o treabă uimitoare!

Ați descoperit detalii sau perspective ale epavei care nu fuseseră văzute sau înțelese până acum, datorită tehnologiei 3D?

Nu sunt un expert în Titanic, mai degrabă un fan, și așa că nu am avut o înțelegere mai profundă a ceea ce se știa sau nu despre epavă. Unele lucruri care m-au surprins au fost hublourile de pe partea laterală a navei. Unele erau închise, iar altele deschise. Vă puteți imagina că, în timp ce nava se scufunda, oamenii deschiseseră hublourile pentru a cere ajutor sau pentru a încerca să scape. A fost ciudat să văd asta și să mă gândesc la oamenii care și-au pierdut viața.

Cum credeți că scanările 3D pot contribui la conservarea digitală a patrimoniului istoric, în special în cazuri precum Titanic-ul?

Scanările 3D sunt o modalitate uimitoare de a păstra moștenirea culturală. Puteți obține o idee mai bună despre cum este cu adevărat obiectul, decât să vă uitați la el într-o fotografie. Acest lucru este valabil mai ales pentru VR, scanările 3D și moștenirea culturală. Privind scanările Titanic în VR este incredibil, poți simți cu adevărat dimensiunea epavei. Pe măsură ce aceste tehnologii sunt adoptate pe scară largă, scanările 3D le vor permite oamenilor să exploreze și să aprecieze aceste locuri în moduri noi, mai ales că multe dintre ele dispar sau sunt distruse. Titanicul se dezintegrează încet. În cele din urmă se va prăbuși complet. Scanarea 3D pe care o avem astăzi va fi o referinţă pentru mulți ani în viitor ca cel mai complet set de date 3D al Titanic-ului.

Care a fost cel mai emoționant moment pentru tine în timpul acestui proiect?

Au fost multe suișuri și coborâșuri și multe momente emoționante, dar 2 ies în evidență cel mai mult. Prima a fost să văd Titanic pe monitoarele de pe navă pentru prima dată. Îmi amintesc că am văzut o bucată de metal, apoi alta, apoi alta mai mare pe fundul mării, iar apoi dintr-o dată corpul navei a ocupat tot cadrul. Au tras ROV-ul spre emblematica prora (parte din faţă a navei) și a fost fascinant să știm ce era sub noi în acel moment.

O amintire care iese în evidență a fost momentul în care modelul a fost finalizat pentru prima dată. A fost nevoie de multe luni pentru a-l asambla și îmi amintesc că l-am privit pentru prima dată pe ecran și mi-am dat seama că am fost prima persoană care a văzut nava, în întregime, de când s-a scufundat. Stăteam singur în studioul meu. A fost cu adevărat suprarealist.

Ce viitor vezi pentru tehnologia 3D în arheologia maritimă și documentarea istorică? Întreb acest lucru în mod special pentru că știu că ai creat Megascapes, un studio axat pe reconstrucții digitale la scară largă ale locurilor din lumea reală.

Cred că în viitorul apropiat vor fi scanate 3D toate locurile importante și semnificative din lume, mai ales cele care dispar încet-încet din cauza fluxului mare de turiști care le vizitează, sau din cauza dezastrelor naturale. Acești gemeni digitali vor fi seturi de date importante pentru generațiile viitoare pentru a putea experimenta lucruri care ar putea să nu mai existe. La Megascapes dorim să fim o forță puternică în adoptarea scanării 3D pentru locuri ca acesta. Poate că nu vor fi foarte apreciate de oamenii de astăzi, dar oamenii de mâine ne vor mulțumi.

La final, îţi adresez o întrebare pe care o adresez tuturor celor pe care îi intervievez: ai un mesaj pentru telespectatori?

N-am plănuit niciodată, şi nici nu m-am gândit că voi avea într-o zi șansa de a lucra la un astfel de proiect, dar dacă continui să lucrezi la ceva care te pasionează, atunci cred că vor urma lucruri grozave.

ENGLISH VERSION

Were you passionate about the story of the Titanic before being part of this project?

I remember as a kid going to see the Titanic Imax movie. Seeing the scale of the ship like that, and learning about the story of what happened was captivating for young me. From there, I was always keenly interested in anything related to the titanic.

How did the planning process for the 3D capture of the Titanic wreck begin, and what were the biggest technical challenges?

I was brought on a bit later in the planning phase of the project. The dates and times had been set, but there hadn't been much planning for how the actual 3d data acquisition would work. It took quite a bit of time in planning how we would do the capture because of both limited time at the site, and accounting for bad weather or technical failures. We had many 2d charts and images of the wreck to base the planning upon, but we were capturing a large object in 3d, so we had to try to determine what areas of the ship would need more attention than others. The biggest technical challenge was probably data management. The ROV was sending a constant stream of data to the surface, and it was running 24 hours a day, so backing up, duplicating and logging the data was a big challenge.

What specific technologies and equipment did you use to 3D scan the wreck at such depths?

We used a specially made underwater capture system from a Canadian company called Voyis. The system included an underwater lidar scanner, a very powerful flash array, and a main camera. The system was attached to a deep sea ROV submersible which was about the size and weight of a small car.

How did the underwater environment, especially at extreme depths, influence the accuracy and quality of the 3D captures?

One of the challenges in capturing anything underwater is visibility. At those depths, depending on ocean currents, there is a kind of mist of floaty particles everywhere like a fine snow. For the most part, the power of the flash overcame it, but in some cases we had to shoot through this bad visibility. It didn’t have too much of an overall effect on the final capture quality though. Another limitation was that we were not allowed to get too close to the wreck. It's risky with such a large ROV to do so because you could damage it. The closer you are to an object, typically the more detail you can resolve in the scan.

How long did the entire 3D scanning and modelling process take, from the first dives to the final version used in the documentary?

In total we were at sea for approximately 6 weeks, and were scanning for almost 4 weeks. After we got back to shore, the process of processing the model and delivering the final model took about 6 months.

Were there any moments when the technology failed or had to be unexpectedly adapted during the expedition?

At points the ROVs had issues. This is pretty common in deep sea dives like this because of the extreme pressures these machines face when going up and down to the wreck. When we had an ROV issue, we had to wait for about 8 to 12 hours for it to be brought to the surface, repaired, and sent back down. There were also occasional issues with things like the underwater positioning system, or the data link between the surface and the ROV. At one point, one of the flash modules cracked (which was crazy because it was made out of sapphire glass), but luckily we had a replacement on board.

How was the collaboration between the technical and artistic teams in integrating the 3D captures into the documentary narrative?

Our job was to deliver 2 versions of the assets, one version was the raw, untouched version, and the other was a cleaner version which is what you see on screen. The raw version was used by the experts to evaluate the wreck from a more scientific perspective, and the clean version is what you see in the documentary. Things like the railings on the front of the bow had to be carefully cleaned up (since there are some artifacts from photogrammetry on thin objects). The models were all loaded into Unreal Engine 5 so that they could be viewed in realtime by the experts on the show. In terms of the lighting, colouring, artistic representation, and how that integrated into the look of the show, that was handled by Atlantic Productions, and I think they did and amazing job!

Did you discover details or perspectives of the wreck that had not been seen or understood before, thanks to 3D technology?

I’m not an expert on the Titanic, more like just a fan, and so I didn't have a deeper understanding of what was known or not known about the wreck. Some things that stood out to me though were the portholes on the side of the ship. Some were closed, and some were open. You could imagine that while the ship was sinking, people had opened the portholes to call for help or to try to escape. It was eerie seeing that, and thinking about the people who lost their lives.

How do you think 3D scans can contribute to the digital preservation of historical heritage, especially in cases like the Titanic?

3D scans are an amazing way to preserve cultural heritage. You can get a better sense of what the object is really like, vs looking at the object in a photo. This is especially true for VR, 3D scans, and cultural heritage. Looking at the Titanic scans in VR is incredible, you can really feel the size of the wreck. As these technologies get more widely adopted, 3d scans will allow people in the future to explore and appreciate these places in new ways, especially because many of them are disappearing, or are destroyed. The Titanic is slowly disintegrating. Eventually it will completely collapse. The 3d scan we have today will be referenced for many years in the future as the 3d data set where the titanic was its most complete.

What was the most exciting moment for you during this project?

There were many ups and downs and many exciting moments, but 2 stand out the most. The first was seeing Titanic on the monitors on the ship for the first time. I remember seeing a piece of metal, and then another, and then another larger one on the seabed, and then all of a sudden the hull of the ship was taking up the whole frame. They pulled the ROV around to the iconic bow, and it was mesmerizing to know what was below us at that moment.

One memory that stands out was when the model was first completed. It had taken many months to assemble it, and I remember looking at it on my screen for the first time and realizing that I was the first person to see the ship, in its entirety, since it sank. I was just sitting alone in my studio. It was really surreal.

What future do you see for 3D technology in maritime archaeology and historical documentation? I ask this specifically because I know you created Megascapes, a studio focused on large-scale digital reconstructions of real-world places.

I think that in the near future all important and significant places in the world will be 3D scanned, especially those that are slowly disappearing due to too many tourists visiting them, or from natural disasters. These digital twins will be important data sets for future generations to be able to experience things that may no longer exist. At Megascapes we want to be a driving force in the adoption of 3d scanning for places like this. It may not be widely appreciated by the people of today, but the people of tomorrow will thank us.

Finally, I ask you a question that I ask everyone I interview: Do you have a message for viewers?

I had never planned, or even thought I would one day get the chance to work on a project like this, but if you keep working on something you’re passionate about, then I believe that great things will follow.