Michele Placido a fost prezent la Buzău unde a participat la o conferinţă de presă şi la un Q&A după proiecţia celui mai nou proiect al său – omnibusul Isolation (o colectie de scurt metraje pe tema pandemiei de Covid regizate de 5 regizori europeni - Olivier Guerpillon, Michele Placido, Jaco Van Dormael, Julia von Heinz, Michael Winterbottom).
Michele Placido s-a născut în 1946. A studiat actoria la Centro Sperimentale di Cinematografia din Roma şi la Academia de Arte Dramatice. Și-a făcut debutul în actorie în 1969, în spectacolul de teatru Visul unei nopţi de vară.
Doi ani mai târziu, şi-a început cariera în film, lucrând cu regizori precum Luigi Comencini, Mario Monicelli, Salvatore Samperi, Damiano Damiani, Francesco Rosi, Walerian Borowczyk, Marco Bellocchio şi Carlo Lizzani.
Primul său mare succes a venit odată cu rolul soldatului Paolo Passeri, în Marcia trionfale (1976), rol care i-a și adus un trofeu David di Donatello – premiile industriei de film din Italia.
În 1979, Michele Placido a obţinut Ursul de Argint pentru Cel mai Bun Actor la Festivalul de Film de la Berlin, pentru rolul său din filmul Ernesto (Salvatore Samperi).
În anii ’70, a apărut în mai multe filme de televiziune, însă anul 1983 reprezintă startul unei cariere strălucite în seriale TV, prin rolul care l-a făcut celebru – cel al comisarului Corrado Cattani din seria Caracatiţa / La Piovra.
Iată câteva dintre declaraţiile actorului de la conferinţa de presă, dar şi de la Q&A.
Teatru sau film?
Michele Placido: Nu am dorit să fiu actor de cinema sau de film, mi-am dorit să fiu pe scena, la teatru. În toti anii în care am fost actor, am “cunoscut” toţi marii poeţi ei lumii – Shakespeare, teatrul faimos rus, ucrainean. Teatrul francez, german, spaniol şi aşa mai departe şi mi-am îmbogăţit cultura generală.
Nu aveam ideea imaginii de pe ecran, ci de a transmite emoţii prin intermediul cuvintelor. Nu mă gândisem să fiu regizor de film, nu mi-am dorit asta. Apoi la 40 de ani, lucrând cu mari regizori italieni, sau urmărind cinema-ul francez sau mondial cu regizori mari precum Scorsese şi stând în faţa camerelor tot timpul, am început să înţeleg frumuseţea imaginii. Şi atunci am trecut din teren pe margine şi am început să-mi “antrenez” actorii.
Ce ştiţi despre cinematografia română?
Michele Placido: Am văzut un mare film românesc – Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu. Apoi 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile al lui Mungiu - şi am tot vorbit despre puterea acestor filme care sunt cunscute peste tot în lume, şi mi-am amintit de marile filme italieneşti care s-au făcut după război, filme care au ajuns să câştige Premiul Oscar.
În Italia, nu le vedea nimeni. Aceeaşi problemă cred că o au şi regizorii români care sunt foarte cunoscuti, iubiţi şi premiati în afara ţării, dar în România nu sunt foarte apreciaţi, din păcate.
În timp ce în Italia, datorită acestor mari regizori a luat naştere o nouă generaţie de regizori printre care Fellini şi altii, în România nu cred că se întâmplă asta, nu? Cred că e şi o problemă politică. În momentul ăsta România nu are Euro. Este un mister pentru mine. România este parte din comunitatea europeană, din Europa, din NATO. Dar nu face parte dintr-o Europă culturală. Aici e o problemă. Dacă ar exista o Europă culturală cu celelalte ţări din NATO ar fi totul diferit. Şi atunci probabil ar exista şi mai multe finanţări. Pentru ca cineamul românesc nu beneficiază de un tax credit. Nu ştiu cum reuşesc tinerii regizori români să facă film în aceste condiţii. De ce nu există co-producţii numeroase şi în România?
Care este următorul proiect?
Michele Placido: Este un film deja terminat, se numeste L'ombra di Caravaggio şi e despre despre pictorul Caravaggio. Îi are în rolurile principale pe Louis Garrel, Riccardo Scaramacio şi Isabelle Huppert şi va avea premiera pe 3 noiembrie.
Apoi, cineva din public l-a întrebat ce părere are despre situaţia actuală din lume, despre Covid, spectatorul susţinând că “Oculta Mondială” este de vină pentru situaţia creată. Michele a răspuns
Michele Placido: Şi ne întoarcem la război… Câte războaie s-au născut deoarece la un anumit moment era nevoie de un război? Un război chimic, un război pentru bani – pentru a vinde şi cumpăra arme, unul religios. În această dimineaţă am avut o idee datorită publicului – să trimitem la război doar oamenii în vârstă care sunt vinovaţi pentru situaţia din lume, şi nu pe cei tineri. Mă tot gândesc la asta… Pentru că cei în vârstă care au puterea politică şi care au toată lumea în mână, sunt de vină pentru astfel de războaie. Şi nu concep cum tineri de 18 ani trebuie să meargă la război pentru greşelile părinţilor lor, şi niciodată nu mi-aş trimite fiul la război.
Mihaela Constantinescu şi Michele Placido.
Dacă serialul Caracatiţa ar apărea acum ar mai avea acelaşi impact?
Michele Placido: Nu cred că ar mai avea succes. Acum sunt filme cu efecte speciale, seriale grandioase, cu mari desfăşurări de forţe, mai actuale. Şi slavă Domnului, acum nu mai există crime pe străzile din Palermo. Se întâmpla acum 30-40 de ani, dar acum aşa ceva e imposibil. Dar acum există o mafie cu costume, cea care se ocupă de traficul de droguri din SUA, cea din Mexic, din Columbia. Sunt alte mafii la putere acum. Cea sicilană, doarme. Sau a murit. Nu ştiu…
Am avut succes cu Caracatiţa în toată lumea, mai puţin în SUA. Acolo nu a fost cumpărat. E ceva ciudat. Nu l-au cumpărat, deoarece au fost surprinşi că o producţie italiană poate invada piaţa Americană. Ştiţi că în SUA intră greu filme europene. Nu ştiu de ce, nu vreau să creez polemici. Dar în Germania, Italia, Rusia, Ucraina a fost un mare succes.
Comisarul Cattani este cel mai cunoscut rol, dar este şi cel mai apropiat de sufletul dvs?
Michele Placido: Din punct de vedere artistic nu pot să spun asta. Am avut roluri mai importante în Italia, am câştigat premii numeroase. Dar a fost personajul cel mai important, care m-a făcut cunoscut la nivel mondial, datorită lui sunt eu azi aici. Şi îl iubesc mult pe comisarul Cattani.
Emanuel Lăzărescu (CineFan.ro) şi Michele Placido.
