Publicul prezent la București la proiecții precum: Adevăratele continente sunt oceanele și Patagonia, vor avea ocazia să discute cu tinerii regizori Tommaso Santambrogio și Simone Bozzelli.
Joi, 7 martie, de la ora 19:00, la Cinema Muzeul Țăranului, rulează Gli oceani sono i veri continenti / Adevăratele continente sunt oceanele, o producție italo-cubaneză, ce-i are în distribuție pe Alexander Diego, Edith Ybarra Clara, Frank Ernesto Lam, Alain Alfonso González, Milagros Llanes Martínez, Lola Amores, Jhon Steven Baldriche, Osvaldo Doimeadiós, Joel Casanova.
Regizorul Tommaso Santambrogio semnează unul dintre cele mai rafinate debuturi din cinematografia italiană recentă, un cântec de iubire și deziluzie despre destinul unei zone și al locuitorilor ei, prezentat într-un alb-negru strălucitor și melancolic, setat într-un timp suspendat între așteptare și amintire.
Pe fundalul unei Cube decadente și într-un alb-negru sfâșiat de ploaia caraibeană, tinerii Alex și Edith, bătrâna Milagros și copiii Frank și Alain își trăiesc viața, plină de mici gesturi zilnice, povești din trecut și vise de viitor. Spectrul separării planează asupra tuturor lor.
Alex și Edith, doi tineri actori de aproximativ 30 de ani, își trăiesc relația plină de mici gesturi calde și o tandră rutină între ruinele clădirilor cubaneze.
Milagros, acum pensionară, încearcă să supraviețuiască vânzând „manì”, conuri de alune cubaneze, și își petrece zilele ascultând radioul și recitind vechi scrisori.
Frank și Alain, doi copii de opt ani, merg la școală și visează să emigreze împreună în Statele Unite pentru a deveni jucători de baseball profesioniști.
San Antonio De Los Baños, un sat din interiorul Cubei în care pare că timpul s-a oprit, e cadrul în care se dezvoltă cele trei povești și lumea lor; într-un tablou contemporan care prinde viață prin memoria personajelor, planează spectrul separării, adevărata mare plagă a societății cubaneze contemporane.
Trailer:
„Prima dată când am fost în Cuba aveam opt ani. Îmi amintesc că, pe măsură ce mă apropiam de controalele aeroportului, am asistat la o îmbrățișare disperată și inseparabilă - cu suspine adânci și lacrimi - între un tată și fiica lui, care evident găsise modalitatea de a părăsi insula și nu s-ar mai fi întors. A fost o despărțire, o separare copleșitoare și nedreaptă, teribil de comună în societatea cubaneză, care astăzi trece printr-o criză de emigrare fără precedent în istoria sa (aproape 8% din populație a părăsit țara doar în ultimul an și jumătate, iar fluxul este în creștere constantă)”, spune Tommaso Santambrogio.
„Oceanele sunt adevăratele continente își datorează originea acestei imagini, acestui moment care s-a sedimentat în memoria mea pentru a intra în relație cu realitatea cubaneză contemporană și cu cercetarea mea artistică; este un film care abordează tema separării, povestită și abordată prin trei perspective temporale diferite (trecut, prezent și viitor), reprezentate prin cele trei narațiuni principale. Filmul este extrem de legat de locuri și personaje, adevărații piloni ai unui univers imaginar căruia dat formă dialogând constant cu realitatea și cu memoria (individuală și colectivă) cubaneză. Metoda folosită pentru ideea aceasta a fost cercetarea antropologică-istorică; am petrecut ani de zile observând oamenii de acolo și interacționând cu ei, ascultându-le poveștile, înțelegând modul în care se raportau la evenimentele și traumele din viața lor, cum se apropiau de "doliul" determinat de separarea de cei dragi.”
Din punct de vedere lingvistic, o altă trăsătură specifică a filmului este faptul că este complet filmat în alb și negru; obiectivul a fost acela de a elibera nararea de prejudecată asupra Cubei ca insulă colorată și fericită, punând accentul pe adevărata sa esență, nostalgia ancorată în trecut și frumusețea sa splendid desuetă. Filmarea alb-negru, în plus, crește percepția de atemporalitate și suspendare istorică căutată la nivel lingvistic.
„În această direcție merge și alegerea de a filma în perioada ploilor, astfel încât să avem ca element sugestiv și neobișnuit prezența zilnică a fenomenelor meteorologice tropicale, care accentuează și mai mult atmosfera caracteristică a operei și permite o apropiere și mai profundă de stările de spirit cu care se confruntă personajele.
Oceanele sunt adevăratele continente este în cele din urmă un film coral, colectiv, un mozaic construit cu piesele cinematografiei și ale realității, cu cronicile și istoria unei țări la fel de fascinante și complicate precum Cuba. Citându-l pe John Berger, adevăratul dușman al iubirii nu este ura, ci separarea, și în acest film - prin formă, fotografie, sunet, regie actoricească, stil și cercetare - ceea ce s-a încercat să se povestească în mod invizibil este linia subțire de demarcație între aceste două poluri în tensiune constantă, care adesea, inevitabil, se suprapun.”
Tommaso Santambrogio, regizor și scenarist, a locuit la Milano, Paris, Roma, Florența și Havana, colaborând cu diferiți autori celebri, precum Werner Herzog și Lav Diaz. Primele sale scurtmetraje (Escena Final și Gli oceani sono i veri continenti) au fost ambele prezentate în 2019 la Mostra Internazionale d'Arte Cinematografica di Venezia, fiind ulterior selectate în numeroase festivaluri prestigioase din întreaga lume.
L’Ultimo Spegne la Luce (2021), ultimul său scurtmetraj, a fost prezentat în competiția oficială la cea de-a 36-a Săptămână Internațională a Criticii la Festivalul de la Venezia și a fost selectat în lista finală de nominalizări pentru cel mai bun scurtmetraj la premiile David di Donatello din 2022. Taxibol (2023), ultimul său proiect situat între ficțiune și documentar, a fost recent prezentat în premieră la Visions du Réel.
Gli oceani sono i veri continenti / Oceanele sunt adevăratele continente este primul său lungmetraj.
Vineri, 8 martie, de la 20:30, în cadrul celei de-a treia ediții a festivalului Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România, are loc, în premieră, proiecția filmului Patagonia, în prezența regizorului Simone Bozzelli.
Aflat la debut în lungmetraj și figură importantă a scenei emergente a noilor regizori italieni, autor al unor scurtmetraje apreciate precum Playtime, prezentat în 2021 la Locarno în secțiunea Pardi di domani, Simone Bozzelli este și regizorul clipului Måneskin: I Wanna Be Your Slave.
Patagonia a fost filmat pe 16 mm în mediul rural din Abruzzo, Italia. În rolurile principale: Andrea Fuorto, Augusto Mario Russi.
Trailer:
Un băiat captiv într-o viață lipsită de noutate și sclipire, cu o mătușă care îl răsfață ca pe un copil mic, găsește într-un clovn nomad motivația de a lăsa în urmă orașul plictisitor de pe coasta italiană unde locuiește. Yuri i se alătură lui Agostino ca asistent și începe o nouă viață ca artist itinerant care-și câștigă existența din mici spectacole la petreceri pentru copii, visând să ajungă în Patagonia.
„Mai întâi, trebuie să muncim și să facem bani”, susține Agostino, „altfel cum vom ajunge atât de departe?” Dar lui Yuri i se pare că toată povara este pe umerii lui, mai ales când Agostino decide să se oprească într-un oraș în care se țin petreceri techno toată noaptea.
Așa că, pentru tânărul de 20 de ani, Patagonia devine din ce în ce mai îndepărtată, iar relația cu Agostino devine tot mai tristă și apăsătoare, la fel ca pereții urâți ai rulotei lor.
Prezentat în concurs la Festivalul de la Locarno, Patagonia este viitorul mult visat al filmului italian, unul dintre debuturile fulminante ale ultimilor ani. Un film cu o energie furibundă, murdar și palpitant. Un film despre un sfâșietor proces de maturizare.
Simone Bozzelli s-a născut în Silvi (TE) în 1994. După ce a absolvit în 2017 Media Design și Arte Multimedia de la NABA - Academia Italiană de Arte Frumoase din Roma, a obținut diploma în Regie de la Centrul Experimental de Film din Roma în 2020.
Primele două scurtmetraje ale sale, Fratele meu și Loris e Bene, au fost proiectate la multe festivaluri internaționale. Al treilea său scurtmetraj, Amator, a fost selectat pentru competiție la cea de-a 34-a Settimana della Critica la Festivalul de Film de la Veneția, în timp ce al patrulea său scurtmetraj, J'ador, a câștigat Premiul I la cea de-a 35-a Settimana della Critica.
În 2021, a regizat videoclipul pentru I Wanna Be Your Slave de Måneskin și a câștigat un premiu MTV Music pentru Cel mai bun videoclip alternativ în 2022. Al cincilea său scurtmetraj, Playtime, a fost proiectat la cea de-a 74-a ediție a Festivalului de Film de la Locarno. Patagonia este primul său lungmetraj.
„Yuri este pur ca un râu limpede în care artistul narcisist Agostino poate vedea propria sa reflecție. Tânărul ajunge să muncească din greu pentru a găsi banii necesari pentru a îndeplini un vis, până în punctul de a accepta hărțuirea morală mică, dar repetitivă, într-un joc de plăcere și neîmplinire, recompensă și pedeapsă.
Când cei ajung la locul unei petreceri rave, Agostino își găsește semenii: tineri amorțiți, care sunt sexual fluizi și confuzi psihologic, care nu sunt mișcați de ambiție, ci de un vis îngropat care i-a tras într-o stare de rutină, în care fiecare zi este la fel ca cealaltă. Ei urmăresc libertatea, sau iluzia ei, la viteza de 160 bpm. La fel ca și Agostino și promisiunea sa de Patagonia, un vis care se traduce într-un joc de forță și dependență, lăsându-l pe Yuri fără altă opțiune decât să învețe să facă alegeri, conștient că fiecare implică pierdere. Și de libertate, de asemenea.”, spune Simone Bozzelli.
Festivalul „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”, ediția a treia, va avea loc la București (4 - 10 martie, Cinema Muzeul Țăranului), Cluj-Napoca (14 - 17 martie, Cinema Victoria), Iași (23 - 24 martie, Cinema Ateneu) și Timișoara (28 - 31 martie, Cinema Victoria).
De asemenea, pentru 29 mai - 2 iunie, Visuali Italiane anunță un parteneriat cu Este Film Festival (Sibiu). Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România aduce publicului cele mai bune producții recente, de la regizori consacrați la debuturi uimitoare, precum și filme de referință, care vor putea fi văzute în prezența invitaților speciali, regizori sau actori.
PROGRAM
Luni, 4 martie
19:00 Io Capitano / Eu Căpitan (R. Matteo Garrone, 2023, Italia-Belgia / 121’)
Marți, 5 martie
19:00 Stranizza d’amuri / Artificii (R. Giuseppe Fiorello, 2023, Italia / 134’)
Miercuri, 6 martie
19:00 Te l’avevo detto / Ţi-am zis eu! (R. Ginevra Elkann, 2023, Italia / 100’)
Joi, 7 martie
19:00 Gli oceani sono i veri continenti / Adevăratele continente sunt oceanele (R. Tommaso Santambrogio, 2023, Italia-Cuba / 118’) + Q&A Tommaso Santambrogio
Vineri, 8 martie
18:30 Comandante / Comandantul (R. Edoardo De Angelis, 2023, Italia / 120’)
20:30 Patagonia (R. Simone Bozzelli, 2023, Italia / 112’) + Q&A Simone Bozzelli
Sâmbătă, 9 martie
16:00 Adagio (R. Stefano Sollima, Italia, 2023) / 127’)
18:00 Sconosciuti Puri / Pur și simplu necunoscuți (R. Valentina Cicogna, Mattia Colombo, Italia, 2023/ 90’) + Q&A Mattia Colombo, Valentina Cicogna
20:00 La Chimera / Himera (R. Alice Rohrwacher, Italia-Francia-Svizzera, 2023 / 130’)
Duminică, 10 martie
16:00 Misericordia / Mizericordie (R. Emma Dante, 2023, Italia, 95’)
18:00 Palazzina Laf / Clădirea Laf (R. Michele Riondino, 2023, Italia-Francia / 99’) + Q&A Michele Riondino
20:00 Le Conseguenze Dell’amore / Consecințele Iubirii (R. Paolo Sorrentino, 2004, Italia / 100’)
Biletele vor fi putea fi achiziționate curând de pe platforma Eventbook.
Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România este un eveniment organizat de Institutul Italian de Cultură din București și Ambasada Italiei, în colaborare cu Muzeul Național al Țăranului Român, Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Victoria din Cluj-Napoca, Cinema Ateneu din Iași, Cinema Victoria din Timișoara și Este Film Sibiu.
