Sinopsis Transfer de captivi

Scenaristul Kelley Sane s-a hotarat sa scrie Rendition dupa o discutie cu prietenul sau Mark Martin despre politica putin cunoscuta a guvernului american de transferuri exceptionale, care permite rapirea unor straini, presupusi a fi o amenintare la adresa securitatii nationale, pe care-i trimit in inchisori din strainatate pentru a fi interogati. Sane isi aduce aminte, Discutam cu Mark Martin, co-producatorul filmului, despre riscul de a comite abuzuri si despre faptul ca treaba asta nu prea se potrivea cu idealul american. Mark mi-a sugerat sa scriu un scenariu pe tema asta. A trebuit sa ma gandesc la asta mult timp, pentru ca rapirea si torturarea cuiva nu pare prea interesanta din punct de vedere cinematografic. Gandind mai profund mi-am dat seama ca la disparitia cuiva, familia nu are habar despre ceea ce s-a intamplat. Mii de oameni dispar in fiecare an in tara noastra, pentru diferite motive, si-mi imaginez durerea familiei care nu stie ce s-a intamplat cu fiinta iubita. Producatorul Steve Golin a vazut scenariul in fazele lui initiale. David Kanter si Keith Redman, care lucreaza cu mine la Anonymous Content, au descoperit filonul scenariului impreuna cu Mark Martin, care la ora aceea lucra cu mine la aceeasi companie, spune Golin. Am lucrat pe el aproape un an. A fost cu adevarat un efort de echipa. Ceea ce m-a impresionat la acest scenariu este faptul ca nu incerca sa fie prea moralizator, ca incerca sa explice ce inseamna transferuri exceptionale si care erau efectele acestor masuri asupra individului. Cred ca arata ambele fete ale medaliei, spune Golin. Cred ca cei mai multi dintre noi ar accepta coercitiunea pentru a smulge informatii de la o persoana, in cazul in care un pericol iminent ar afecta mii de vieti omenesti. Pe de alta parte, se stie ca guvernul SUA, de-a lungul istoriei, in caz de urgenta sau razboi, a preferat sa sacrifice libertatile cetatenesti, Prin explorarea unei astfel de situatii lasa sa se inteleaga ca acesta este un caz care incalca prevederile Conventiei de la Geneva si ca legile trebuie respectate, pentru ca ele stau la baza functionarii societatii. Daca abandonam acest sistem, cu siguranta am luat-o pe o cale gresita. Cand a venit vremea sa caute un regizor, Golin s-a gandit imediat la Gavin Hood, care a castigat un Oscar pentru cel mai bun film strain in 2005, cand a regizat Tsotsi, o drama captivanta, care prezinta sase zile din viata unui nemilos sef de banda din cartierul Soweto al Johannesburgului, care sfarseste prin a purta de grija unui copil care fusese rapit din greseala in timpul deturnarii unui vehicul. Gavin este din Africa de Sud si s-a confruntat cu o multime de situatii politice interesante, spune Golin. El a crescut intr-un mediu cu mai multa incarcatura politica decat orice alt american. Mi-am dat seama ca el va fi mult mai receptiv la scenariu. El a avut prieteni care au disparut fara urma. M-am gandit ca el va avea afinitati cu acest material si se va simti solidar cu mesajul. Hood tocmai cauta o continuare la Tsotsi si vroia sa intre in productia americana de film. Cand analizez un proiect, intotdeauna ma gandesc ca un film trebuie sa realizeze doua lucruri, spune Hood. In primul rand, trebuie sa te captiveze si sa te tina tintuit pe scaun. Dar mai cred ca marile filme trebuie sa-ti si lase ceva despre care sa discuti, dupa ce s-a terminat filmul. Acestea sunt filmele in legatura cu care, dupa ce iesi afara din sala, poti discuta, dezbate, chiar te poti certa cu prietenii sau partenerul tau. Acesta este cel mai mare lucru pe care l-a realizat scenariul filmului Rendition. A fost extrem de incitant si captivant, facandu-ma sa ma intreb tot timpul ce mai urmeaza acum? Dar, in acelasi timp, punea si probleme profunde, al caror raspuns nu era usor de gasit. Imi amintesc ca dupa ce am citit scenariul am stat zile intregi sa ma gandesc ce cred eu despre asta? A fost o poveste palpitanta, dar m-a si lasat pe ganduri. Producatorul Bill Todman Jr. a fost incantat sa-l aiba ca regizor pe Hood Gavin are o abilitate innascuta de a spune o poveste fara sa foloseasca artificiicinematografice. Tsotsi era subtitrat. Puteai pur si simplu sa inchizi sonorul si sa urmaresti sirul povestirii. Alegerea lui ca regizor a fost fireasca pentru ca el are talentul de a impleti toate povestile intr-una singura. Una dintre provocarile cu care s-au confruntat realizatorii a fost abordarea scenariului care era structurat pe mai multe planuri. Hood explica: Trebuie sa mentii echilibrul pentru ca de fapt faci patru sau cinci filmulete pe care apoi trebuie sa le legi unele de altele. Unul dintre cele mai dificile lucruri de realizat a fost sa obtin in cel mai scurt timp impactul emotional, pentru a cupla publicul la actiune. Aceasta e o provocare foarte mare din punctul de vedere al povestirii, care nu trebuie sa lancezeasca. Jake Gyllenhaal, care-l interpreteaza pe analistul CIA Douglas Freeman, adauga, Filmul este complet diferit de filmele pe care le-am facut pana acum. Turnarile din Maroc parca faceau parte dintr-un film aparte, cand de fapt, ele reprezentau doar o bucatica dintr-un mozaic mult mai mare. Cand vom vedea tot filmul vom fi surprinsi sa aflam cum a lipit Gavin bucatica cu bucatica. Hood si scenaristul Kelley Sane au facut echipa pentru a lucra pe scenariu inainte de a incepe productia. Cand am citit scenariul lui Kelley pentru prima data, mi s-a parut ca e nemaipomenit de bine structurat. Mai ales ca are acea intorsatura de situatie la final, care te ia prin surprindere. Toate personajele sunt foarte bine conturate, fiind vazute din diferite unghiuri. In conlucrarea cu Kelley, menirea mea nu era sa creez povestea, pentru ca el facuse asta deja foarte bine. Noi trebuia sa gasim ritmul si cadenta povestirii, ceea ce era treaba de regizor, trebuia sa identificam momentele emotionale si sa vedem daca le puteam echilibra in consonanta cu povestirea. Si apoi, mai era, desigur, echilibrul din punct de vedere juridic al povestii. Aduceam noi argumente pro si contra torturii? Erau aceste argumente bine puse in balanta? Pentru ca exact asta vroiam sa evitam: sa-i spunem publicului cum e bine sa gandeasca. Odata scenariul terminat, realizatorii au inceput sa caute distributia potrivita pentru a aduce aceste personaje la viata. In final, aceasta cautare s-a concretizat in atragerea unora dintre cei mai buni actori ai marelui ecran. Pentru rolul Isabellei El-Ibrahimi, care cauta raspunsuri in legatura cu disparitia sotului ei, realizatorii au dorit-o pe Reese Witherspoon, care a castigat premiul Oscar® pentru rolul June Carter Cash, din Walk the Line, in 2006. Reese este americanca get-beget, vecina de alaturi, spune producatorul Steve Golin. Cred ca este o persoana la care se poate raporta oricine… daca povestea i se poate intampla lui Reese, atunci se poate intampla oricui. Witherspoon a fost atrasa de acest rol de la bun inceput. Mi-a placut ideea ca filoanele povestirii conduc toate catre situatii similare, dar nu in felul prezentat in alte filme. Elementul interesant pentru mine era ca fiecare poveste individuala vorbea despre izolare. Nu este vorba despre legaturile dintre oameni, este vorba despre singuratatea indivizilor. Am mai fost atrasa de aceasta poveste si pentru ca ma interesa sa vad cum traieste si ce simte o familie musulmana din America. Noi avem o multime de idei despre anumite religii si multe temeri in legatura cu asta. Am vrut sa particip la risipirea unora dintre aceste temeri. Reese este incredibil de disciplinata si o gasesti intotdeauna pregatita, spune regizorul Gavin Hood. Stie exact in ce directie trebuie sa mearga. Singurul lucru dificil pentru mine a fost ca lucram pentru prima data cu o actrita de calibrul si faima ei si ca nu mai avusesem niciodata ocazia sa vad paparazzi peste tot, in locatia unde aveau loc filmarile! Witherspoon s-a documentat pentru rol stand de vorba cu familii de musulmani din America. Am studiat pe internet despre aceste comunitati si am citit carti, adauga ea. Mi se pare fascinant ca in tara noastra sunt atatea feluri de oameni de atatea religii. Asta face parte din frumusetea Americii, faptul ca oamenii isi pot practica religia fara a se confrunta cu prejudecati. Dar e clar ca, dupa atacul de la 11 septembrie, aceste familii au inceput sa aiba o situatie mai grea.. Jake Gyllenhaal, nominalizat la Oscar® pentru rolul din Brokeback Mountain al lui Ang Lee, s-a angajat sa-l interpreteze pe analistul CIA Douglas Freeman. Jake interpreteaza rolul unui om ale carui principii legate de rau si bine sunt intoarse complet pe dos, cand este aruncat intr-o situatie neobisnuita., spune producatorul Steve Golin. Gavin Hood adauga, Jake are un rol dificil pentru ca, intr-un fel Douglas reprezinta busola acestui film. El este un spectator, exact ca si publicul. Personajul are o parere impartita in legatura cu transferul de captivi. Nu stii pe ce cale o va apuca sau care-i sunt sentimentele, pe masura ce evenimentele se complica in jurullui. Jake a facut o treaba buna pentru ca a inteles ca rolul sau era sa vorbeasca si sa actioneze cat mai putin, in schimb, trairile si reflectiile lui erau ample si profunde. Gyllenhaal a fost atras de rolul acesta, care semana prea putin cu ceea ce facuse inainte. Douglas ajunge in mijlocul evenimentelor, dar numai emotional, fara a lua vreo pozitie concreta, iar eu gasesc ca redarea acestei tensiuni interioare este foarte provocatoare pentru un actor., spune el. Cred ca multi din generatia mea se afla in aceasta cautare - care este identitatea lor, cine sunt de fapt, ce vor sa faca cu vietile lor. In aceasta dilema se afla si Douglas. Cand il vedem prima data pe Douglas, el este cuprins de apatie, dar in curand el va fi confruntat cu o realitate care ajunge sa-l obsedeze, fortandu-l sa se uite in oglinda si sa se intrebe daca mai este uman. Aceasta introspectiva il ajuta sa gaseasca in el insusi acel lucru pe care il cauta. La finalul filmului, se regaseste acolo unde se astepta mai putin - ceea ce este minunat pentru el si pentru mine, ca actor. Actorul Omar Matwally a fost distribuit sa interpreteze rolul cheie al lui Anwar El-Ibrahimi, un suspect de terorism, rapit si dus intr-un loc de detentie din strainatate. Omar este un actor tanar, foarte inteligent, cu un fin diapazon emotional., spune Gavin Hood. El a avut un rol mai greu decat alti actori, pentru ca in multe scene a trebuit sa fie singur. Am fost norocos sa lucrez cu un actor de talentul lui Omar, pentru acest rol. Sunt multe scene in care Anwar se afla singur, spune Marwally. Cred ca scenele acelea sunt foarte importante, pentru ca tortura este o experienta care-l izoleaza pe om. Asta a fost ceea ce m-a atras catre personaj. E un rol incredibil, este un rol pe care si l-ar dori multi actori pentru ca este vorba despre un om care este impins, sau trece printr-o experienta la limita existentei umane. Dubla castigatoare a premiului Oscar®, Meryl Streep, o interpreteaza pe Corrine Whitman, sefa unitatii de anti-terorism a CIA. Gavin Hood s-a bucurat enorm de oportunitatea de a lucra cu legendara actrita. Probabil cel mai mare privilegiu a fost sa lucrez cu Meryl pentru acest film; stiu ca suna cam pretios, dar este adevarat, spune el. Este intruchiparea perfectiunii, nu pot sa spun decat ca e o profesionista devotata, foarte draguta cu toata lumea si teribil de disciplinata. Atunci cand tu esti gata, e si ea gata. Reese Witherspoon adauga, Sa lucrezi cu Meryl - Doamne! Ce noroc am avut s-o cunosc! Am vazut-o cum se comporta in societate si mi-am dat seama ca e o dulce. Pe cuvant ca e cea mai draguta persoana, atat de blanda si de talentata, o mama desavarsita si o fiinta cu picioarele pe pamant. Intregind distributia internationala, in film mai joaca americanii Peter Sarsgaard si Alan Arkin (castigator recent al unui Oscar® pentru Little Miss Sunshine); israelianul Igal Naor; actrita marocana Zineb Oukach si actorul algerian Moa Khouas. Subiectul transferurilor de ostateci se afla in centrul dezbaterilor zilnice ale actorilor, realizatorilor, echipei internationale de filmare. El a ramas pana la sfarsit subiectul de dispute aprinse, in care se confruntau opinii extrem de diferite. Reactia mea, cand am aflat despre transferuri a fost sa ma indoiesc profund ca asemenea lucruri se intamplau cu adevarat, apune Reese Witherspoon. Nu este o atitudine specifica Americii sa arestezi oameni inainte de a-i judeca, de a-i acuza si de a-i trece printr-un proces legal. Faptul ca acesti oameni nu au posibilitatea legala de a face recurs impotriva tratamentului pe care l-au suportat, este socant. Ma simt mandra ca fac parte dintr-un proiect care aduce in atentia publicului asemenea practici. In acelasi timp, este si un subiect complicat, adauga Witherspoon. Eu sunt actrita. Nu-mi pot imagina ce inseamna sa ai raspunderea de a apara securitatea nationala. Intotdeauna exista doua fete ale medaliei, iar acest film le prezinta pe ambele. Cred ca una dintre dilemele occidentale, in special aici, in America, este faptul ca noi nu suportam ideea de tortura, spune Gavin Hood. La noi nu se accepta asa ceva. Dar atitudinea oamenilor este Ei, daca trebuie folosita, macar nu vreau sa stiu despre asta. De aici cred ca a venit ideea de a o arunca in sarcina altora. Oricum statele astea o practica, asa ca lasa-le s-o faca. Aici este insa o problema morala. Doar pentru ca n-o faci cu propriile maini, nu inseamna ca nu esti implicat. Si mai e o problema: functioneaza tortura? Raspunsul este clar pentru multi magistrati militari, agenti FBI si CIA… nu numai pentru mine. E evident pentru foarte multi dintre cei implicati in aceste operatiuni ca ea nu da rezultatele asteptate. Informatiile pe care le obtii prin asemenea metode nu sunt de incredere pentru ca persoana de la care le smulgi este ingrozita de ceea ce i se intampla si face orice ca sa inceteze tortura. Ea va spune ceea ce vrei tu sa auzi, numai sa n-o mai torturezi. Producatorul executiv Bill Todman Jr. se intreaba: Daca o persoana este torturata si guvernul SUA ii da drumul, iar ea se duce la New York si mai arunca in aer inca o cladire, este asta bine sau rau? Daca o persoana este arestata si interogata prin metode pe care noi nu le-am practica niciodata in SUA, dar in final se dovedeste a fi nevinovata… este bine sau e rau? Nu sunt sigur ca am o perspectiva foarte clara asupra acestor lucruri. Daca ne gandim la supravietuirea acestei tari si la protejarea tuturor valorilor noastre, cred ca felul cum abordam anumite lucruri ar trebui sa se schimbe, spune Peter Sarsgaard. Totul e, cat de mult? Si daca facem compromisuri in aceasta privinta, va fi America tara pe care o dorim? Este important sa sacrifici un om pentru ca alti 7000 sa fie salvati. Eu cred ca nu e bine, dar este un argument convingator. Transferul de ostateci este o metoda pe care statul ar trebui sa n-o mai practice. Dar, chiar daca scapam de aceasta metoda, nu se va gasi oare altceva in loc? Vom trai probabil cu teama aceasta multa vreme. Cand am citit scenariul, am stiut de la bun inceput ca vom turna in Maroc, spune producatorul Steve Golin. Acum doi ani am turnat Babel in Maroc, care este un mediu extrem de prietenos pentru filmari. Regele si familia regala sustin cu entuziasm filmarile in tara lor. Gavin Hood e de acord:Un alt motiv pentru care am hotarat sa filmam aici, in afara energiilor pozitive, a fost faptul ca Marocul are o lunga traditie in cinematografie. Echipele de filmare si oamenii care lucreaza cu ele au multa experienta. Orasul Marakesh a constituit nu numai o locatie sigura pentru filmari, ci si un decor specific. Cand am colindat Marakesh-ul am fost uimit de paleta vasta de culori, de energia pe care o degaja, de orasul vechi cu aleile lui minunate. Poti sa-ti asezi camera oriunde si vei obtine o imagine exceptionala. Este un paradis cinematografic, spune Hood. Marocul are si o lunga traditie in materie de artizanat, de la covoare la lampi, de la mozaicuri si pana la ceramica.