Festivalul International de Film Experimental Bucuresti BIEFF 2011 continua colaborarea de succes inceputa in 2010 cu cei mai importanti distribuitori olandezi de film experimental si arta vizuala, EYE Film Institute Netherlands si Netherlands Media Art Institute, lansand in premiera in Romania programul special Dutch Experimental Film and Visual Art, care prezinta publicului roman cele mai recente productii ale unor extrem de interesanti tineri artisti vizuali olandezi, lucrari inedite, accesibile cu precadere in muzee si galerii de arta si arareori in cinema.
EYE Experimental este departamentul EYE Film Institute menit sa ofere vizibilitate filmului experimental olandez.
Experimental este interpretat in cel mai extins sens al termenului, incluzand atat lucrari inspirate de avangarda clasica cat si lucrari care exploreaza relatia dintre film si alte arte.
EYE Experimental prezinta in BIEFF 2011 filme unice prin problematica neconventionala, prin metoda de lucru sau forma, filme atat de tulburatoare, speciale, intransigente, incat sunt imposibil de uitat:
Dupa prezenta in competitia BIEFF 2010 cu impresionantul Nashi, artista vizuala olandeza Daya Cahen isi continua cercetarile asupra patriotismului in crestere in randurile tineretului rus cu Birth Of A Nation.
Proiectat la IDFA Amsterdam, Centre Pompidou sau Rotterdam, filmul trateaza problematica psihologiei de masa si a indoctrinarii dintr-o perspectiva mai putin obisnuita: Cahen patrunde in Scoala Militara Nr. 9 din Moscova, o scoala-unicat, unde fete intre 11 si 17 ani invata sa devina patriote ideale si femei desavarsite pentru Rusia. Autoarea nu recurge la interviuri, preferand sa spuna povestea prin combinarea pe ecran a sase imagini diferite cu desfasurare concomitenta. Ele le surprind pe fete in timp ce isi aranjeaza parul, gatesc, calca rufe, bat pas de defilare sau invata sa traga cu arma.
Filmarile dezvaluie fatete diverse ale personalitatilor lor, si pune intrebarea: cum se poate ca toate aceste aspecte sa fie privite complet separat? In timp ce fetele canta imnuri de slava inchinate Marii natiuni ruse, nu putem sa nu observam contrastul dintre indoctrinarea militara si inocenta tineretii. Oare patriotismul trebuie sa insemne renuntarea la orice forma de gandire independenta si actiune libera? Oare fetele inteleg ce li se intampla? Oare pot ele intelege, la o asemenea varsta? (Paradocs, IDFA 2010)
Five Walks. Hercynia Silva, prezentat la Rotterdam, Oberhausen, Hamburg, Gent, Zagreb si multe alte festivaluri prestigioase, este una dintre cele mai recente creatii ale artistei olandeze Anna Abrahams si prima dintr-o serie dedicata semnificatiilor culturale ale peisajului.
Padurea in sine nu e nici amenintatoare, nici misterioasa, nici minunata ori idilica. Noi suntem cei care adauga semnificatii, cu ajutorul povestilor si al imaginilor, spune curatorul Eye Film Institute Netherlands, si continua: Cultura isi alatura natura, atribuindu-i acesteia din urma un suflet.
Cu minime diferente, povestile padurii sunt cam aceleasi, indiferent de tara sau epoca in care se petrec. Ele sunt intodeauna despre rataciri, despe vanatoare, intalniri cu fiinte supranaturale, ritualuri de fertilitate sau adoratia pentru vreun copac sacru, a carui desacralizare poate fi reparata doar printr-un ritual de sacrificiu. Cel care cunoaste legile naturii va gasi in mijlocul padurii locuri pline de farmec. Pentru ignoranti, padurea e un spatiu in care se vor rataci iremediabil. Flexibilitatea miturilor peisajului e remarcabila.
Chiar daca padurile primordiale sunt pe cale de disparitie - cele care au ramas mai ocupa doar cateva zeci de kilometri patrati din suprafata Europei, totusi, mitul padurii virgine continua sa existe, adaptat noilor conditii. In ziua de azi, noile noastre poteci prin padure sunt autostrazile, cu semne de neon in chip de oracole si soferi neglijenti in rol de fauni. Viteza si puterea masinilor au luat locul slabiciunilor. Haosul padurii primordiale si cel al ordinii sociale sunt fatete ale aceleiasi monede. "
Everyone Has To Get Over His Biography sau o calatorie poetica pluri-disciplinara, dupa cum isi numeste artista Yael Assaf filmul, e construit pe multe niveluri, din fragmente ce se intretes intr-un colaj care da imaginea de ansamblu.
E ca o cuvertura facuta din petece: fiecare petec isi are propria identitate, dar impreuna creaza o entitate noua. Pentru fiecare fragment sunt folosite alte stiluri si tehnici de filmare: documentar, home movie pe Super8, animatie stop-motion, animatie-colaj. Filmul analizeaza structurile vizuale subiective care compun trairile personale.
Castigator al TENT Academy Awards si prezentat la Netherlands Film Festival, Filmmuseum Amsterdam, Rotterdam, Breda, Varsovia, etc, Everyone Has To Get Over His Biography a atras laudele specialistilor, dintre care il amintim pe Harry Heynik, artist vizual si profesor la Gerrit Rietveld Art Academy Amsterdam:
Subiectele filmelor ei sunt propriile experiente, emotiile si cautarile personale. Artista se deschide privirilor spectatorului, devenind prin aceasta foarte vulnerabila. Ceea ce o inconjoara se transforma in scenariu.
Viata de noapte gay, prezentata sub forma unui triptic in care, cu precizie de chirurg, regizorul Tim Leyendekker face disectia unui mediu social bazat pe iluzii.
The Healers, prezentat la Rotterdam, Breda, Split sau Nashville, e o reconstituire deconstruita a unei amintiri din viata de noapte a anilor 1990. Straturi care in mod normal se contopesc intr-o entitate cinematica ne sunt servite, in cazul acestui film, separat, in forma lor frusta, fortand granitele constructiei narative. Procesul premergator realizarii filmului devine, intr-un mod neobisnuit, filmul insusi.
La randul sau, Netherlands Media Art Institute aduce, alaturi de titlurile din competitie, cateva lucrari extrem de speciale:
Prezentat, de obicei ca un video color dual-channel insotit de o serie fotografica, in muzee prestigioase precum Centre Pompidou, Reina Sofia Madrid, Haus der Kultur der Welt Berlin, Hermitage Amsterdam, Beirut Art Center si multe altele, Dusk & Dawn al controversatului artist vizual olandez Erwin Olaf (prezent si in competitia BIEFF cu omagiul stilizat adus lui Luchino Visconti, The Evocation Of Sadness) e o investigatie in acelasi timp conceptuala, emotionala si estetica.
Dusk prezinta un interior intim de la inceputul sec.XX, in care tragedia pare sa pluteasca in aer. Universul negru din jurul unei familii afro-americane din Dusk contrasteaza cu spatiul foarte alb din Dawn. Secventele sunt cuplate si sincronizate perfect.
Ca in toate creatiile lui Erwin Olaf, exista o tensiune ascunsa sub firul narativ, ce face ca imaginile sa devina nelinistitoare. Ce se intampla de fapt sub suprafata stralucitoare a imaginilor lui Olaf, ramane ca spectatorul sa descopere.
Erwin Olaf si-a facut un renume din a adresa controverse sociale, tabu-uri si conventii burgheze intr-un stil vizual rafinat si inteligent. In compozitiile sale regizate si luminate cu grija, perfect construite, si scenariile fara fisuri, Olaf pune sub semnul intrebarii ideile preconcepute confruntandu-ne fara menajamente cu absurditatea normelor si valorilor acceptate de societate.
Lucrarile lui extrem de controversate au obtinut numeroase premii si au fost expuse in galerii si muzee din toata lumea: Maison Europeenne de la Photographie, Paris; Museum of the City of New York; Modern Art Gallery Bologna, Italia; Muzeul de Arta Moderna, Moscova; The Hague Museum of Photography; Institut Neerlandais, Paris; Hermitage, Amsterdam; Rijksmuseum, Amsterdam etc.
In descendenta existentialista, instalatia video Bridge, semnata de Martijn Veldhoen, difuzata in cadrul Wroclaw Media Art Binennal sau al Arti et Amicitiae Exhibition Amsterdam, ridica intrebari tulburatoare despre conditia umana.
Potrivit curatorului Media Art Institute Netherlands: Cu pas energic si hotarat, un barbat paseste pe un pod, prin traficul aglomerat. La un moment dat, suvoiul de oameni si masini se opreste. Totul se cufunda in liniste. Se mai aude doar respiratia barbatului. A ajuns la capatul podului, barbatul paseste cu grija catre marginea lui. La un capat al piedestalului se casca neantul.
Barbatul priveste cu disperare in gol, apoi intra in panica si porneste grabit in directia opusa. Dupa o vreme revine la ritmul normal de mers - pana cand, ajuns la celalalt capat al podului, in fata ochilor lui se casa din nou golul. Asa ca, barbatul fuge inapoi, captiv al unei miscari perpetue.
Forever For A While, al Sarei Rajaei, prezentat la Rotterdam sau la Cairo Video Art and Experimental Film Festival, este filmat dintr-un singur cadru si vorbeste despre mersul timpului si al memoriei.
Protagonista imbatraneste si intinereste in acelasi cadru, ratacita intre trecut, prezent si viitor, miscandu-se permanent in timp, plutind de la o etapa a vietii la alta, inainte si inapoi, intre amintiri si proiectii in viitor.
Transformarile spatiului il ajuta pe spectator sa urmareasca povestea prin limbajul tacut al obiectelor. Vise si amintiri spun o poveste abstracta, in care timpul nu trece...
Sara Rajaei marturiseste: Timpul e subiectul meu principal: deconstruirea si reconstruirea timpului prin naratiune. O simpla situatie cotidiana poate deveni magica prin simplul fapt ca o rememorezi, o uiti si apoi ti-o amintesti, adaugandu-i propria ta imaginatie si creand astfel o poveste cu totul noua, fara inceput si fara sfarsit. (...)In creatia mea, caut modalitati de a ma juca cu aceste doua feluri de timp, caut noi solutii de a povesti vizual.
Cea de-a doua editie a Festivalului International de Film Experimental Bucuresti va avea loc in perioada 17 - 20 noiembrie, la Cinema Scala.
Festivalul International de Film Experimental Bucuresti BIEFF este organizat de Asociatia Cultura si Imagine si sustinut de UNATC, UNArte, Le Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines, ARCUB, Romania Film, Institutul Cultural Roman, British Council, Ambasada Finlandei, Centrul Ceh, Fundatia Konrad Adenauer, Institutul Polonez, Delegatia Wallonie-Bruxelles, Design Forge, Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret, Finnish Film Foundation, Institutul Cervantes.
Festivalul International de Film Experimental Bucuresti BIEFF 2011 continua colaborarea de succes inceputa in 2010 cu cei mai importanti distribuitori olandezi de film experimental si arta vizuala, EYE Film Institute Netherlands si Netherlands Media Art Institute, lansand in premiera in Romania programul special Dutch Experimental Film and Visual Art, care prezinta publicului roman cele mai recente productii ale unor extrem de interesanti tineri artisti vizuali olandezi, lucrari inedite, accesibile cu precadere in muzee si galerii de arta si arareori in cinema.
EYE Experimental este departamentul EYE Film Institute menit sa ofere vizibilitate filmului experimental olandez.
Experimental este interpretat in cel mai extins sens al termenului, incluzand atat lucrari inspirate de avangarda clasica cat si lucrari care exploreaza relatia dintre film si alte arte.
EYE Experimental prezinta in BIEFF 2011 filme unice prin problematica neconventionala, prin metoda de lucru sau forma, filme atat de tulburatoare, speciale, intransigente, incat sunt imposibil de uitat:
Dupa prezenta in competitia BIEFF 2010 cu impresionantul Nashi, artista vizuala olandeza Daya Cahen isi continua cercetarile asupra patriotismului in crestere in randurile tineretului rus cu Birth Of A Nation.
Proiectat la IDFA Amsterdam, Centre Pompidou sau Rotterdam, filmul trateaza problematica psihologiei de masa si a indoctrinarii dintr-o perspectiva mai putin obisnuita: Cahen patrunde in Scoala Militara Nr. 9 din Moscova, o scoala-unicat, unde fete intre 11 si 17 ani invata sa devina patriote ideale si femei desavarsite pentru Rusia. Autoarea nu recurge la interviuri, preferand sa spuna povestea prin combinarea pe ecran a sase imagini diferite cu desfasurare concomitenta. Ele le surprind pe fete in timp ce isi aranjeaza parul, gatesc, calca rufe, bat pas de defilare sau invata sa traga cu arma.
Filmarile dezvaluie fatete diverse ale personalitatilor lor, si pune intrebarea: cum se poate ca toate aceste aspecte sa fie privite complet separat? In timp ce fetele canta imnuri de slava inchinate Marii natiuni ruse, nu putem sa nu observam contrastul dintre indoctrinarea militara si inocenta tineretii. Oare patriotismul trebuie sa insemne renuntarea la orice forma de gandire independenta si actiune libera? Oare fetele inteleg ce li se intampla? Oare pot ele intelege, la o asemenea varsta? (Paradocs, IDFA 2010)
Five Walks. Hercynia Silva, prezentat la Rotterdam, Oberhausen, Hamburg, Gent, Zagreb si multe alte festivaluri prestigioase, este una dintre cele mai recente creatii ale artistei olandeze Anna Abrahams si prima dintr-o serie dedicata semnificatiilor culturale ale peisajului.
Padurea in sine nu e nici amenintatoare, nici misterioasa, nici minunata ori idilica. Noi suntem cei care adauga semnificatii, cu ajutorul povestilor si al imaginilor, spune curatorul Eye Film Institute Netherlands, si continua: Cultura isi alatura natura, atribuindu-i acesteia din urma un suflet.
Cu minime diferente, povestile padurii sunt cam aceleasi, indiferent de tara sau epoca in care se petrec. Ele sunt intodeauna despre rataciri, despe vanatoare, intalniri cu fiinte supranaturale, ritualuri de fertilitate sau adoratia pentru vreun copac sacru, a carui desacralizare poate fi reparata doar printr-un ritual de sacrificiu. Cel care cunoaste legile naturii va gasi in mijlocul padurii locuri pline de farmec. Pentru ignoranti, padurea e un spatiu in care se vor rataci iremediabil. Flexibilitatea miturilor peisajului e remarcabila.
Chiar daca padurile primordiale sunt pe cale de disparitie - cele care au ramas mai ocupa doar cateva zeci de kilometri patrati din suprafata Europei, totusi, mitul padurii virgine continua sa existe, adaptat noilor conditii. In ziua de azi, noile noastre poteci prin padure sunt autostrazile, cu semne de neon in chip de oracole si soferi neglijenti in rol de fauni. Viteza si puterea masinilor au luat locul slabiciunilor. Haosul padurii primordiale si cel al ordinii sociale sunt fatete ale aceleiasi monede. "
Everyone Has To Get Over His Biography sau o calatorie poetica pluri-disciplinara, dupa cum isi numeste artista Yael Assaf filmul, e construit pe multe niveluri, din fragmente ce se intretes intr-un colaj care da imaginea de ansamblu.
E ca o cuvertura facuta din petece: fiecare petec isi are propria identitate, dar impreuna creaza o entitate noua. Pentru fiecare fragment sunt folosite alte stiluri si tehnici de filmare: documentar, home movie pe Super8, animatie stop-motion, animatie-colaj. Filmul analizeaza structurile vizuale subiective care compun trairile personale.
Castigator al TENT Academy Awards si prezentat la Netherlands Film Festival, Filmmuseum Amsterdam, Rotterdam, Breda, Varsovia, etc, Everyone Has To Get Over His Biography a atras laudele specialistilor, dintre care il amintim pe Harry Heynik, artist vizual si profesor la Gerrit Rietveld Art Academy Amsterdam:
Subiectele filmelor ei sunt propriile experiente, emotiile si cautarile personale. Artista se deschide privirilor spectatorului, devenind prin aceasta foarte vulnerabila. Ceea ce o inconjoara se transforma in scenariu.
Viata de noapte gay, prezentata sub forma unui triptic in care, cu precizie de chirurg, regizorul Tim Leyendekker face disectia unui mediu social bazat pe iluzii.
The Healers, prezentat la Rotterdam, Breda, Split sau Nashville, e o reconstituire deconstruita a unei amintiri din viata de noapte a anilor 1990. Straturi care in mod normal se contopesc intr-o entitate cinematica ne sunt servite, in cazul acestui film, separat, in forma lor frusta, fortand granitele constructiei narative. Procesul premergator realizarii filmului devine, intr-un mod neobisnuit, filmul insusi.
La randul sau, Netherlands Media Art Institute aduce, alaturi de titlurile din competitie, cateva lucrari extrem de speciale:
Prezentat, de obicei ca un video color dual-channel insotit de o serie fotografica, in muzee prestigioase precum Centre Pompidou, Reina Sofia Madrid, Haus der Kultur der Welt Berlin, Hermitage Amsterdam, Beirut Art Center si multe altele, Dusk & Dawn al controversatului artist vizual olandez Erwin Olaf (prezent si in competitia BIEFF cu omagiul stilizat adus lui Luchino Visconti, The Evocation Of Sadness) e o investigatie in acelasi timp conceptuala, emotionala si estetica.
Dusk prezinta un interior intim de la inceputul sec.XX, in care tragedia pare sa pluteasca in aer. Universul negru din jurul unei familii afro-americane din Dusk contrasteaza cu spatiul foarte alb din Dawn. Secventele sunt cuplate si sincronizate perfect.
Ca in toate creatiile lui Erwin Olaf, exista o tensiune ascunsa sub firul narativ, ce face ca imaginile sa devina nelinistitoare. Ce se intampla de fapt sub suprafata stralucitoare a imaginilor lui Olaf, ramane ca spectatorul sa descopere.
Erwin Olaf si-a facut un renume din a adresa controverse sociale, tabu-uri si conventii burgheze intr-un stil vizual rafinat si inteligent. In compozitiile sale regizate si luminate cu grija, perfect construite, si scenariile fara fisuri, Olaf pune sub semnul intrebarii ideile preconcepute confruntandu-ne fara menajamente cu absurditatea normelor si valorilor acceptate de societate.
Lucrarile lui extrem de controversate au obtinut numeroase premii si au fost expuse in galerii si muzee din toata lumea: Maison Europeenne de la Photographie, Paris; Museum of the City of New York; Modern Art Gallery Bologna, Italia; Muzeul de Arta Moderna, Moscova; The Hague Museum of Photography; Institut Neerlandais, Paris; Hermitage, Amsterdam; Rijksmuseum, Amsterdam etc.
In descendenta existentialista, instalatia video Bridge, semnata de Martijn Veldhoen, difuzata in cadrul Wroclaw Media Art Binennal sau al Arti et Amicitiae Exhibition Amsterdam, ridica intrebari tulburatoare despre conditia umana.
Potrivit curatorului Media Art Institute Netherlands: Cu pas energic si hotarat, un barbat paseste pe un pod, prin traficul aglomerat. La un moment dat, suvoiul de oameni si masini se opreste. Totul se cufunda in liniste. Se mai aude doar respiratia barbatului. A ajuns la capatul podului, barbatul paseste cu grija catre marginea lui. La un capat al piedestalului se casca neantul.
Barbatul priveste cu disperare in gol, apoi intra in panica si porneste grabit in directia opusa. Dupa o vreme revine la ritmul normal de mers - pana cand, ajuns la celalalt capat al podului, in fata ochilor lui se casa din nou golul. Asa ca, barbatul fuge inapoi, captiv al unei miscari perpetue.
Forever For A While, al Sarei Rajaei, prezentat la Rotterdam sau la Cairo Video Art and Experimental Film Festival, este filmat dintr-un singur cadru si vorbeste despre mersul timpului si al memoriei.
Protagonista imbatraneste si intinereste in acelasi cadru, ratacita intre trecut, prezent si viitor, miscandu-se permanent in timp, plutind de la o etapa a vietii la alta, inainte si inapoi, intre amintiri si proiectii in viitor.
Transformarile spatiului il ajuta pe spectator sa urmareasca povestea prin limbajul tacut al obiectelor. Vise si amintiri spun o poveste abstracta, in care timpul nu trece...
Sara Rajaei marturiseste: Timpul e subiectul meu principal: deconstruirea si reconstruirea timpului prin naratiune. O simpla situatie cotidiana poate deveni magica prin simplul fapt ca o rememorezi, o uiti si apoi ti-o amintesti, adaugandu-i propria ta imaginatie si creand astfel o poveste cu totul noua, fara inceput si fara sfarsit. (...)In creatia mea, caut modalitati de a ma juca cu aceste doua feluri de timp, caut noi solutii de a povesti vizual.
Cea de-a doua editie a Festivalului International de Film Experimental Bucuresti va avea loc in perioada 17 - 20 noiembrie, la Cinema Scala.
Festivalul International de Film Experimental Bucuresti BIEFF este organizat de Asociatia Cultura si Imagine si sustinut de UNATC, UNArte, Le Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines, ARCUB, Romania Film, Institutul Cultural Roman, British Council, Ambasada Finlandei, Centrul Ceh, Fundatia Konrad Adenauer, Institutul Polonez, Delegatia Wallonie-Bruxelles, Design Forge, Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret, Finnish Film Foundation, Institutul Cervantes.
