Ieri seara, Cinema Republica din Cluj s-a imbracat in haine de gala. A sasea editie a TIFF-ului a pornit la drum primindu-i cu aplauze si o sala arhiplina pe cei ce au adus Romaniei primul Palme d'Or pentru lungmetraj din istorie, in frunte cu regizorul Cristian Mungiu. Festivitatea de deschidere a inceput cu o scurta reprezentatie a trupei Sensor, urmata de discursurile presedintelui onorific al festivalului, Tudor Giurgiu, si al directorului acestuia, Mihai Chirilov. Cristian Mungiu a urcat pe scena in ovatiile si aplauzele a peste 1.000 de oameni ce au ocupat si scarile de acces ale cinematografului.
Asteptarile erau mari, si nu degeaba. 4 luni, 3 saptamani si 2 zile este un film extraordinar, de o forta rara, jucat si scris impecabil, cu o tenta minimalista excelent surprinsa de Mungiu, si un scenariu suficient de simplu dar profund, care ii prilejuieste in special lui Anamaria Marinca ocazia unei prestatii deosebite. La final, aplauzele s-au intetit, intreaga echipa a filmului, impreuna cu actorii, urcand pe scena si "suportand" aproape 10 minute de ovatii. Filmul lui Cristian Mungiu va mai putea fi vazut la TIFF-ul clujean in seara de joi, tot la Cinema Republica, si tot in prezenta intregii echipe a acestuia.
Tot ieri, am avut ocazia sa mai vad doua filme din festival, ambele in sectiunea No Limit. Princess este un interesant proiect animat experimental danez, cu o poveste suficient de antrenanta cat sa compenseze punctele slabe, reprezentate, in special, de animatia pe alocuri banala. Filmul spune povestea unei fetite de 5 ani, cu o copilarie marcata de abuzuri fizice si sexuale, ce isi gaseste alinarea in violenta si razbunare, cu ajutorul unchiului ei. Partea experimentala este reprezentata de flashback-urile filmate, cu actori.
Ultimul film vazut al zilei este si prima duda a festivalului. The Whispering of the Gods este o aberatie japoneza despre care nu se poate spune mare lucru. O succesiune de scene lungi si plictisitoare, amestecate uneori cu scene de soc si violenta absolut gratuite si lipsite de sens. Multe felatii, gay sex, sex cu animale, sex intre animale, sex cu virgine, sex cu calugarite, masturbari, etc. O adunatura de personaje deranjate din toate punctele de vedere, care interactioneaza unele cu altele numai si numai cu scopul de a mai bifa cate o scena presupus socanta. De evitat.
Ieri seara, Cinema Republica din Cluj s-a imbracat in haine de gala. A sasea editie a TIFF-ului a pornit la drum primindu-i cu aplauze si o sala arhiplina pe cei ce au adus Romaniei primul Palme d'Or pentru lungmetraj din istorie, in frunte cu regizorul Cristian Mungiu. Festivitatea de deschidere a inceput cu o scurta reprezentatie a trupei Sensor, urmata de discursurile presedintelui onorific al festivalului, Tudor Giurgiu, si al directorului acestuia, Mihai Chirilov. Cristian Mungiu a urcat pe scena in ovatiile si aplauzele a peste 1.000 de oameni ce au ocupat si scarile de acces ale cinematografului.
Asteptarile erau mari, si nu degeaba. 4 luni, 3 saptamani si 2 zile este un film extraordinar, de o forta rara, jucat si scris impecabil, cu o tenta minimalista excelent surprinsa de Mungiu, si un scenariu suficient de simplu dar profund, care ii prilejuieste in special lui Anamaria Marinca ocazia unei prestatii deosebite. La final, aplauzele s-au intetit, intreaga echipa a filmului, impreuna cu actorii, urcand pe scena si "suportand" aproape 10 minute de ovatii. Filmul lui Cristian Mungiu va mai putea fi vazut la TIFF-ul clujean in seara de joi, tot la Cinema Republica, si tot in prezenta intregii echipe a acestuia.
Tot ieri, am avut ocazia sa mai vad doua filme din festival, ambele in sectiunea No Limit. Princess este un interesant proiect animat experimental danez, cu o poveste suficient de antrenanta cat sa compenseze punctele slabe, reprezentate, in special, de animatia pe alocuri banala. Filmul spune povestea unei fetite de 5 ani, cu o copilarie marcata de abuzuri fizice si sexuale, ce isi gaseste alinarea in violenta si razbunare, cu ajutorul unchiului ei. Partea experimentala este reprezentata de flashback-urile filmate, cu actori.
Ultimul film vazut al zilei este si prima duda a festivalului. The Whispering of the Gods este o aberatie japoneza despre care nu se poate spune mare lucru. O succesiune de scene lungi si plictisitoare, amestecate uneori cu scene de soc si violenta absolut gratuite si lipsite de sens. Multe felatii, gay sex, sex cu animale, sex intre animale, sex cu virgine, sex cu calugarite, masturbari, etc. O adunatura de personaje deranjate din toate punctele de vedere, care interactioneaza unele cu altele numai si numai cu scopul de a mai bifa cate o scena presupus socanta. De evitat.
