Ritmul hectic al TIFF-ului, alergatura intre sali, numeroasele evenimente speciale, hamburgerii infulecati pe fuga, m-au facut sa nu imi gasesc timp sa raportez ce cred eu ca merita (sau nu) vazut la festivalul din acest an. Nici acum nu stau bine cu timpul, asa ca, pe scurt:
- Albastru inchis aproape negru - un adorabil film dintr-o competitie (pana acum) puternica. Si nostim, si trist, bine jucat si scris, aminteste de Almodovar, dar aduce si o gura de aer proaspat. De vazut.
- I Really Hate My Job - premiera mondiala de ieri - film tinut in spate numai de actrite. Toate 5 sint excelente, in frunte cu Oana Pellea si Alexandra Maria Lara. Pacat ca scenariul haotic nu le ofera mare lucru cu care sa joace. De evitat.
- Ex Drummer - o nebunie belgiana al carei inceput tinde spre perfectiune, dar care spre sfarsit isi mai pierde din turatie. Regizat inventiv si jucat energic. In plus, coloana sonora include Isis si Mogwai. De vazut.
- Euphoria - o surpriza placuta din Rusia, o poveste simpla despre relatii amoroase in mijlocul pustietatii, sustinuta de o coloana sonora remarcabila si niste imagini ce-ti taie rasuflarea. De vazut.
- Red Road - ar fi fost o surpriza si mai placuta, daca n-ar fi fost deja laudat de cam toata lumea. Film construit perfect de o regizoare debutanta, Andrea Arnold. Emotionant, tensionat si cu un scenariu care nu scapa nicio clipa din mana. De vazut.
- Frozen Days - poveste prezentata in sectiunea Atacuri Teroriste, dar care nu are nicio legatura cu asa ceva. (Faptul ca la un moment dat o bomba este detonata in Tel Aviv nu face parte din plotul filmului). Un film israelian in mare parte alb-negru, despre o tanara in cautarea propriei identitati. Uneori interesant, alteori mediocru. Dar este totusi o surpriza placuta. De vazut (in lipsa de altceva mai bun).
- Puffball - a doua premiera mondiala a festivalului. O poveste tip Hallmark, lenta, deseori plictisitoare, cu relatii, sex, magie neagra, papusi voodoo, ciuperci halucinogene si lupta pana la epuizare pentru un bebelus. Dar totul mult mai neinteresant decat poate suna fraza anterioara. De evitat.
- Offset (foto, afisul) - cel mai contradictoriu film de pana acum la acest festival. Pe alocuri foarte reusit, excelent jucat si bine scris, are momente amnezice pentru personaje (mai ales al Alexandrei Maria Lara), care recurg la gesturi inexplicabile ce contrasteaza cu tot ce se stia pana atunci. Finalul stupid il trage si mai mult in jos. De evitat.
Ritmul hectic al TIFF-ului, alergatura intre sali, numeroasele evenimente speciale, hamburgerii infulecati pe fuga, m-au facut sa nu imi gasesc timp sa raportez ce cred eu ca merita (sau nu) vazut la festivalul din acest an. Nici acum nu stau bine cu timpul, asa ca, pe scurt:
- Albastru inchis aproape negru - un adorabil film dintr-o competitie (pana acum) puternica. Si nostim, si trist, bine jucat si scris, aminteste de Almodovar, dar aduce si o gura de aer proaspat. De vazut.
- I Really Hate My Job - premiera mondiala de ieri - film tinut in spate numai de actrite. Toate 5 sint excelente, in frunte cu Oana Pellea si Alexandra Maria Lara. Pacat ca scenariul haotic nu le ofera mare lucru cu care sa joace. De evitat.
- Ex Drummer - o nebunie belgiana al carei inceput tinde spre perfectiune, dar care spre sfarsit isi mai pierde din turatie. Regizat inventiv si jucat energic. In plus, coloana sonora include Isis si Mogwai. De vazut.
- Euphoria - o surpriza placuta din Rusia, o poveste simpla despre relatii amoroase in mijlocul pustietatii, sustinuta de o coloana sonora remarcabila si niste imagini ce-ti taie rasuflarea. De vazut.
- Red Road - ar fi fost o surpriza si mai placuta, daca n-ar fi fost deja laudat de cam toata lumea. Film construit perfect de o regizoare debutanta, Andrea Arnold. Emotionant, tensionat si cu un scenariu care nu scapa nicio clipa din mana. De vazut.
- Frozen Days - poveste prezentata in sectiunea Atacuri Teroriste, dar care nu are nicio legatura cu asa ceva. (Faptul ca la un moment dat o bomba este detonata in Tel Aviv nu face parte din plotul filmului). Un film israelian in mare parte alb-negru, despre o tanara in cautarea propriei identitati. Uneori interesant, alteori mediocru. Dar este totusi o surpriza placuta. De vazut (in lipsa de altceva mai bun).
- Puffball - a doua premiera mondiala a festivalului. O poveste tip Hallmark, lenta, deseori plictisitoare, cu relatii, sex, magie neagra, papusi voodoo, ciuperci halucinogene si lupta pana la epuizare pentru un bebelus. Dar totul mult mai neinteresant decat poate suna fraza anterioara. De evitat.
- Offset (foto, afisul) - cel mai contradictoriu film de pana acum la acest festival. Pe alocuri foarte reusit, excelent jucat si bine scris, are momente amnezice pentru personaje (mai ales al Alexandrei Maria Lara), care recurg la gesturi inexplicabile ce contrasteaza cu tot ce se stia pana atunci. Finalul stupid il trage si mai mult in jos. De evitat.
